e cald, zabuseala, igrasia intuneca peretii, umezeala adapa plantele care izbucnesc ca parul de pe piept de sub camasa lui chewbacca din balcoanele metalice dantelate, pe trotuare uriasul piton uman se taraste catre piata senatului, in fatza catedralei 12 papusi gonflate sug demnitatea din cladirile istorice, cele 12 semne ale zodiacului, but of course, turistii capiati se pozeaza de gatul sarpelui, tigrului si calului, niciuna din harti nu-i corecta si ma-nvart ca o musca-n borcan, lovindu-ma de peretele asta, ricosand in astalalt, reusesc sa ajung intr-un patratel cu biserica, biblioteca, piatra cubica pe jos si flori curgand din ghivece, o cafenea pitica serveste o vanilla late dens ca lava, de unde esti?-ma intreaba o fata cu barbia ascutita, din romania, aaa, eu si prietenii mei suntem din ecuador, am venit sa studiem arhitectura coloniala portugheza, salud.

dupa hong kong, macau pare un soi de fetesti, baruri ioc, nici urma de carciumi, omul care a sculptat vanilla late-ul spune ca sunt inchise de sarbatori, dar sarbatorile s-au terminat acusi o saptamina, imi pica fisa in sfarsit: astia nu au restaurante pentru ca toata lumea mananca gratis la cazinouri, turismu-l faci cu lacatu pus pe matze, sa nu care cumva sa te momeasca vreun miros, cum e asta, imi rupe nara parfumul de la patiseria kao kei-producatoarea celui mai faimos export al statului macau, o eruptie chinezeasca a ingropat magazinul kao kei in omenire, cumpara tarte cu ou, cate 8, cate 10, cate 20, maninca pe bancute in fatza impreuna cu imensul trib cu care au venit in micromigratia de anul nou, intra din nou, mai fac o coada si isi mai iau 20, astept un sfert de ora sansa sa-mi infig dantura in sfanta tarta portugheza, sufletu lu magellan si inima lu vasco da gamma, paraiso.

buuuuuuuummmmm, templul de linga e atacat cu petarde, fumul se lasa peste piata unde un nene si ciocanasul sau fac ordine in entropia de piatra, indicatoarele chinezo-portugheze ma duc intre bolovani si inapoi la vale, pe poteci de capre, unde-i domle strada x? dar unde-i trotuarul? nu-i, pe linga cot imi vajaie-n viteza masinile, si stoluri de scutere mici si ascutite, in intersectie un militian se lupta sa tina turma lipita de case, incolonati turistii calatoresc spre mcdonalds sau starbucks, 3 cantareti peruani tin piept cu bravura tsunamiului care se repede peste muzica lor, bagandu-le muzica inapoi in coarda, in degete, in gura, omor.

strada cu piatra cubica lustruita duce spre ruinele catedralei madre de dio, pe trepte o colonie uriasa de pinguini gentoo tipa, se cheama, depune oua, se imperecheaza si se pozeaza, pina la scari trebuie sa treci prin dubla bariera a patiseriei kao kei, doua patiserii pe fiecare parte a strazii, scilla si caribda, nu ai cum sa scapi pacatului, poporul e invitat cu zambet sa inhate biscuiti de pe tavi uriase, doze gratis pentru heroinomani, firmituri pe barbie in toate fotografiile, zambete cu coca pe dinti, din fortul portughez din varful dealului orasul chircit sub valul de smog arunca in aer monstrozitatile luminate de neon ale cazinourilor din vale.

nimic pe lume nu taie kitchul lui fisherman wharf, insirata pe marginea marii e voma unui arhitect care a mancat curry, mazare si sarmale la masa de pranz, avem casino babylon, statui gigantice din staniol sustin o bolta din nestemate nestimate, linga este restaurantul in forma de sat african, bordeie si colibe de nuiele se invecineaza cu mansionuri din new orleans care sfidand geografia, isi dau mana cu cele din amsterdam, strada se largeste si brusc ai ajuns in fata colosseumului, iata si forumul roman si columna lui traian pentru ca da, stimati cititori, dacii au ajuns si in macau, stiam eu, au ajuns si au intemeiat vechea civilizatie a barbutistilor si a jack blackului, care se joaca aicisa, pe versantul vulcanului in a carui burta este chiar tunelul groazei, usile se casca si dinauntru se aud urletele ingrozite ale clientelei, probabil ca au fost anuntate masuri de austeritate.

grozav.