santiago 4 dimineata, protestatarii dorm cu ochii invinetiti, la cafeneaua starbucks 4 mierle-n shortzuri ciripesc ingramadite pe-un fotoliu, le arunc niste firmituri si am liniste o ora cit astept busul de valparaiso, nu-mi amintesc cum ajung in el, intr-o ora jumate pacificu pune niste ceatza umeda pe fatza-mi stramba de somn, scoala feherule, brrr ce frigut e, uite-o cafenea si…nesssul, o maslina de 1,30 imi tranteste o ceasca de lapte cald in care presar nisipul scrasnitor, travestitul mustacios de la casa tzitziie cu ochii-n televizorul spanzurat intr-un colt, un domn in costum zice ca-l iarta pe copilul de 6-7 ani care a aruncat un ditamai bolovanul de pe un pod deasupra soselei pe masina fiica-si, zdrang, femeia a murit pe loc cu capul strivit de pietroi, tu-ti copilul ma-tii, fiind prea mic nu-l pot baga la parnaie dar tac-su si-o fura pentru progenitura, ce tzara de stricatzi.

e 9, i-am zis lui mario ca ajungem la 2, taximetristul matusalemic stie prea multa politica si prea putina geografie, traiesc pe viu un banc cu arghezi, eram in 1916 cu neruda la vulcanizare siii, ce spuneam, ca erati la vulcanizare, cine? dumnevoastra cu neruda, cine-i neruda, il ghidez ca pe orb, hai la stanga, acusi la dreapta, acum in sus, aaaaa, de ce n-ati spus ca vreti sa ajungeti pe sirul lui fibonacci 12, va duceam direct, strada e in reparatii, dintr-un magazinas mizer iese o femeie cu fatza ciupita de varsat, unde mergi? mario si paola, eu sunt, care din ei? tac din gura s-o urmez docil-imbecilizata, deschide usa unui hostel unde niste mistici maninca pepene verde, o canapea de piele a putrezit intr-un coltz, beeei, la paola si mario arata altfel, am vazut poze, ciupita apare c-un catastif “numele”, e o confuzie domnita, noi vrem mario si paola, iote adresa, “numele”, feher, da, e o confuzie, ei stau peste drum dar raminem prieteni, am fost vreodata? aparent da.

mario nu-i acasa, paola nici atat, mobilul e salvarea, dring-dring, omul iese din ora “copii asteptati-ma 2 secunde ca am un apel de pe un numar interesant”, si?, mario, sunt eu, imbecila care ti-a spus ca ajunge la 2 si ce sa vezi, sprijin usa chiar acusi, hauu, sunt la cursuri, stai sa vad cum ma descurc, in 10 minute apare paola care o rupe bine pe engleza, e artista cucu, se vede treaba ca airbnb te baga-n casa numai de tzicniti, uite cafeaua, painea, ouale si patul, o pisica plictisita mi se freaca de bagaj, afara pescarusii latra, tropaie pe acoperis, se fugaresc, tziuie, miauna si pentru prima oara dupa 1 luna ciup, un tzantzar imi smulge o halca din picior, platesc tributu-n sange si ma prabusesc in somnul mortii.

ma trezeste stomacul cu niste injuraturi in romana, spaniola si ganeza, orasul e mai pictat decat acum 2 ani cind mi-a curs nasul pe aici, pe cate-o cornisa tineretu atarna la un suc si-o maricica, “el terror” zice un baietas s-apoi trage cu sete dintr-un jointache, din 2 in 2 metri sunt hosteluri, toata california e aici, gramezi de hipsteri colinda magazinele de hainitze si portofelase si posetutze, uau, luc et det, carciumi se-nghesuie una-n alta, hai la conception unde-i vista a mai smechera si cevichele mai zemos, domnu, domnu, in ce parte e santiago? cine? santiago, aaaa, am auzit de orasul asta, cred ca e pe linga tokio, valparaiso nu-i in chile, aici nimeni nu protesteaza decat ca berea nu-i indeajuns de rece, chiar asa, cum va permiteti? welcome to jurassic park, astia au si ei bani de plastic, ca sa reziste la umezeala si cind scuipi si-i lipesti pe fruntea chelnerului, noapte buna.

mergem cu 100 la ora pe soseaua pustie catre orasul maturat de viitura, din radio rapaie o torentiala de informatii infricosatoare: intr-o zi jumate a plouat in punta arenas cat ploua normal in 3 luni, orasul e sub namol, apele au terfelit zeci de case si au inchis pravaliile, aoleu fratelo, hai sa lasam masina la aeroport, la avis nimeni, un chistoc negru se plictiseste dupa placutza pe care scrie hertz, bat step, fac trei tumbe, zambesc, spun poezia, neconvins suna-n sila la avis, duceti masina in oras ca se poate trece pina la ei, a venit armata si curatzat, epuizat de efortul de-a fi binevoitor se prabuseste pe scaunel, da’ o benzinarie stii? cu o grimasa de durere isi repede mana catre stanga si balmajeste ceva ostoit de puteri, trecem pe linga indicatorul care zice laguna seca dar poti sa intri cu crucisatorul in lacul nascut aici acu’ 2 zile, uite si benzinaria, prima dupa 270 de kilometri, baiatu de la pompa zice ca nu se poate intra in centru, doar n-o sa ma-nec ca tziganul la mal.

paraiasul anemic din mijlocul orasului s-a umflat ca hulk si la 12 noaptea cind punta arenasianul doarmea fericit ca a mai luat pielea de pe 18 turisti, bang, a luat urbea pe sus, claxoane isterice, strada asta e inchisa, cu spatele si hai pe ailalta, e pacman, ne invartim in cerc, soldati dau la lopata, duduitele si-au pus cizmele de cauciuc, festival, a mai fost unul acum 10 ani cind zeama a facut aceeasi schema dar nimeni n-a invatat nimic, in milul din punta arenas cade capul guvernatoarei provinciei magallanes, cineva trebuie sa si-o fure, cica au zis aia de la meteo cod rosu-cod rosu incins-cod jaratec si p-astia i-a durut la basca.

avisssss, o vrabie pe tocuri inspecteaza masina si apoi incepe circul, zice ca sunt n-spe pietricele in geam si ca trebuie platit tot parbrizul, mi se taie genunchii, ii arat hartia, uite fetito cum am luat masina, canci engleza, strange buzele mimand actul gandirii intense, da un telefon, seful agentiei e la masa si nu se deranjeaza, trebuie sa platiti 125 de parai, ba nu, 300, arata-mi o lista de preturi, n-am dar vino in 2 ore ca atunci vine seful, tu-ti customer serviceul mamicutzei tale, o madama-n vesta si cu 16 cuvinte in engleza la ea zice 200 de dolari, eu spun nu in 7 limbi, refuz sa semnez, seful agentiei nu se arata, sta ca vrajitorul din oz dupa draperie si-si curata noroiul de sub unghii, vreti razboi jegosilor, bineeeee.

rup usa agentiei, toata lumea e pe pradaciune, taximetristul cere dublu, cineva trebuie sa plateasca zugraveala si de ce nu duduia asta din romania, sictir, gasesc un nenic cu fatza chinuita si-i fac cadou bidoanele de benzina, in aeroport nu-s prize, gasesc una si o madama ma scoate de guler afara, cica ala era locul de rugaciune, pai ma rugam pentru curent si sa moara avis in chinuri, sa le ia apa masinile si sa le arunce in stramtoarea magellan, la televizor zice ca a reinceput greva in aysen, in santiago studentii si-o dau parte-n parte cu politia, welcome to jurassic park, bucurati-va cat mai puteti ca vine-un damf de sfarsitul lumii.

o cruce verde levitand stralucitor la 20 de metri e semnul ca a) ai o epifanie b) esti aproape de ieslea unde s-a petrecut a doua venire a lui mesiah, c) ai intrat in puerto julian, locul istoricei debarcari a lui magellan in drumul spre capatul lumii, ofer 5 lei de plastic cui stie sa raspunda la intrebare, da miguel, spune, raspunsul este “c”, co-rrrrect miguel, dupa 3 ore de bagat pe soseaua presarata cu sconsi si iepuri terfeliti de masini, stanga scurt si iaca bulevardul san martin, 3 benzi pe-o parta, 3 pe cealalta, occcident cu 3 de c, soseaua se-nfunda in plaja unde la dreapta odihneste o replica a barcii lui magellan in marime naturala cu turisti in marime naturala strecurati printre marinari din lemn in marime naturala, in stanga e-ncremenit un mig* in marime naturala infipt ca o musca int doua bolduri de marime supranaturala, migul lui magellan e nevizitabil insa corabia e primitoare, are potecutza si traseu marcat, stooooop, ca sa te pozezi pe barca de butaforie cocotzata pe-o movilitza in mijlocul unei balti unde-si arunca tzigara duduia de la chioscul de bilete trebuie sa platesti triplu fatza de turistul argentinian, de ce? ca nu la tine-n tzara a venit magellan si drake si darwin ci la noi si noi spunem ca trebuie sa platesti pentru ca ai fost ghinionist si nu te-ai nascut in argentina sau nu te-ai maritat cu un baietzas aspectuos din tzara noastra.

intorc fundul sansei unice de a vedea de aproape un marinar de lemn cioplit in ’98 de un mester din puerto julian dar ce fac acusi? pot sa aleg sa ramin in no man’s landul dintre corabie si mig, e parcul sportivilor, in san julian nu exista asa ceva, au petrol la 4 centimetri sub stratul de ceapa de sub geam asa ca prefera automobilul, vjuuuuum, pruuuuum, localnicii trag liniute intre cele doua obiective stretegico-militaro-hilaro-turistice sauuuu pot sa aleg sa merg la restaurantul naos unde servesc nandu murat si guanaco afumat, hai te-am pupat, buna ziua v-am dat, ospat mi-am capatat.

cruciulita verde clipoceste din ce in ce mai mica in retrovizoare, hai la parcul leon unde pinguinul s-a-nfratit cu balena si cu guanacoul, gardianul isi scoate urechile din cizmele de cauciuc, nu se poate intra, a plouat de te-nfunzi pina la tzatzisoare-n noroiul patriei s-apoi e temporada baja, get a job, doi nemtzi uriasi isi inghesuie intristarea intr-un chevrolet minion, vulturii dau ture deasupra asteptand sa pice vreun roadkill si politia atarna strategic imbracata in blanuri de urs chiar dupa indicatorul care anunta inceputul autostrazii, pe locuri, fiti ga… in 500 de metri cele 2 benzi sluuuurp se inoada intr-una, probabil este un nou record stabilit de argentina, cea mai scurta autostrada din lume, de pe panoul de pe colina presedinta si sotzul decedat zambesc parinteste natziunii si textierul ne informeaza ca tovarasu traieste, miracol.

alta ora si de data asta autostrada se-ntampla, sensurile sunt despartite de betoane vopsite roz barbie, indicatoarele anunta intrarea in rio gallegos, orasul presedintei cristina, un fetesti urias cu pretentii si 378 de ronduri si poduri suspendate, lux patagonic inainte de salbaticia din chile, apa balteste pe strazi si la televizor un nenic transmite gafaind astmatic dintr-o mazga neagra pin la sold, unde e asta? in punta arenas, au fost inundatii nasoale, orasul e ingropat in namol, hauuuu, pai trebuie sa predau masina maine, cum fac?

welcome to jurassic park, noaptea e un sfetnic bun a zis seneca sau caluztul cocosat, nu mai stiu nici eu care din ei.

*domnu vasiliu zice ca e un miraj, imi cer scuze pentru informatia misleading cu migu, am fost incredintata ca asta e de un cetatean dubios, chelner la restaurantul naos.  multumesc inca o data domnule vasiliu.

depinde numai de noi sa salvam planeta zice placutza indicatoare, dulcegariile astea empowering mi-au intrat pana-n sosete, fleosc-pleosc ma misc cu greu prin siropul informatiilor de pe panourile din padurea pietrificata, uite un trunchi vechi de 80 de milioane de ani, a venit tsunamiul in jurassic, a culcat padurea si-a-ngropat-o sub sedimente, incet, incet mineralele au stors orice urma de materie vie si astfel lemnu s-a facut piatra, corianul e pentru gorobetzi, pentru nea gigi si ai lui propun cada de lemn pietrificat, monument istoric, unicat, 400.000 de dolari negociez cu ursul asta paznic al parcului si, depinde numai de noi sa salvam planeta de saracie, noi o sa fim mai bogati, gigi mai imbaiat, pina una alta nea jose ma cauta si-n pungile de sub ochi de aschii de piatra, isi cere scuze dar turistii ciordesc bucatica cu bucatica parcul, noroc ca-s doar 10000 pe an, chiar si asa in 12-13 ani in ritmul asta trebuie sa intre-n joc butaforia, ai terminat?

suna telefonul, e lipit cu scoci de geam in singurul punct unde are semnal, habla-habla-habla, destul de scurt, 3 babe ratacite si degerate sunt cercetate de degetele paznicului, harjoneala geriatrica, cu 4 bidoane de benzina in spate trecem prin orasul ypf, fiecare pompa are restaurant si fiecare restaurant are mall si fiecare mall are spa si fiecare spa are casa de copii, biserica si casino, se foreaza la greu, pamantul e ciocanit ciocanitor de  ciocanele, si cind te gandesti ca la 500 de kilometri in spate gasesti con suerte benzina si cum suerte stim si noi cu cine tzine hop-hop, stai pe bara pina miercuri, avem radio, beyonce canta in spaniola, incepe sexy saxofon, melodia aia de-si rup cocalarii camesile in discotecile romanesti a trecut atlanticul, simt mandrie natzionala in vezica, sa oprim.

200 de kilometri de linie dreapta pina la un post de politie unde un cremvusti vorbitor in uniforma stramta imi cere niste mustar si pasaportul, suntem aproape de baza militara aviatica puerto deseado si, nu stiu despre voi, dar eu clar am o figura suspecta, il pacalesc arborand o mina indiferenta si apoi ma strecor tarash pina la primul mig, apas pe butonul balans …canci, daca va spun adevarul va trebui sa va ucid asa ca ia mai bine sa va zic de nea miguel care si-a tras restaurant, puerto crystal se cheama si puerto cristal se citeste, are camera cu 200 de pesos si wifi, prea tarziu prietene, am tras la “las nubes” unde au vile pe maretie cum prea bine ii sade spionului sa se cazeze, miguel imi toarna vin in pahar, e marti, ora 13 si numar 13 muste plutind decedate in alcoolul meu, mai sunt inca 2 turisti, cu totii urmarim pieriti telenovela in care un parlit care-si castiga traiul din plimbatul cainilor descopera ca are un copil maricel cu mostenitoarea unui imperiu publicitar, fix ca-n viata.

nu se pleaca la colonia de pinguini rockhoppers ca a plouat grozav, nu-s turisti destui si pinguinii nu se deranjeaza pentru o mana de oameni, fiica lu miguel baga o roata tziganului ca sa-mi treaca, pinguini am vazut in prostie dar o descendenta de portughez cu celulita la 9 ani facind roata nu, deci welcome to jurassic park, imi pastrez optimismul, noapte buna.

domnul grosse ne invita-n scorbura unde ne-a pus niste nuci si o sa dormim la noapte, linga are un atelier unde mestereste in lemn scrumiere, canite si reteveie, tobias isi cumpara un castron si ofteaza rapus de admiratie, nea grosse, nea grosse fii invatatorul meu, bine lieber schüller, ia un loc, scoate daltutza si noteaza, tobias ramine sa-si continua studiile in puyuhuapi, fratia inelului face poc, el pe stramba lemne noi pe sfarma contu, plecam la baile termale, hotelul e pustiu, olari-iu-huuuu, patranoana nemtoaica apare zambitoare de dupa un candelabru, n-au mai vazut picior de turist de 3 saptamani dar nicio grija, tatane-su are un santier naval in valdivia, nu stau ei in turism, hehehe, apa are 39 de grade si colibrii zburatacesc pe la cercelusi, cind fierbe sufletu-n tine te-nmoi in pacificul de 12 grade care clipoceste la mal, ahhh de ce n-am zece vieti sa te cant naturaaa.

o receptionera pe care ar trebui sa o cheme rodica aduce imbufnata prosoapele, de ce esti tu suparata fetitzo, ca trebuie sa muncesc, baga-te-n politica dar inainte adu-mi doua beri, dupa 3 ore fix soseste ca cucu, zice a-fa-ra, a-fa-ra, stai sa fac o poza, nicio poza ca le-au venit primii turisti si trebuie sa trimita barca sa-i inhatze pe ei si sa scape de noi, o pereche blonda descarca dintr-un truck 6 valize, iote ce bine se descurca modelul scandinav pe criza, 270 de dolari pe noapte ori 4 nopti face..bani de tigari pentru armatorul din valdivia.

localnicii au iesit la vanatoare de turisti, se arunca in stoluri, i-al meu, eu l-am vazut primul, unde stati? la grosse, cit platiti, eu va dau wifi, mic dejun si pe fiica-mea de sotie in acelasi pret, plecam doamna, in alta viata cind oi fi un norvegian cu actiuni la o companie petroliera si dumneata fiica nenicului cu santier naval sa fii sigura ca vin sa stau la matale, poate atunci n-o sa-mi pese ca turistii straini sunt taxati dublu fatza de localnici, de fapt nici nu exista turism local, aia din santiago nu stiu ca aysen e la ei in tzara, iote fraierilor ce pierdeti, hanging glacier si apa cea mai pura din lume curge la voi in pravalie.

ice swan ii zice, cui? apei minerale cele mai pure din lume, curge de aici din ghetar de mii de ani dar evolutia lucreaza greu si doar in octombrie 5 baieti destepti s-au gandit ca e momentul sa faca bani gramada din asta, au facut o pagina de facebook, au construit o fabrica de imbuteliere din sticla reflectanta ca sa nu perturbe huemulul in drum spre casa si sa nu-i strice peisajul veveritzei, au pus muzica clasica in cisternele de apa, o vand cu 20 de parai in new york si pinera i-a facut un pachetel lui roger waters acusi cind a fost sa cante in santiago,  hai sa ne traiesti rogerica ia si matale o gura de l’oro blanco, gheata pura de cind mamutul zburda in batatura cu paiul in gura si stiai ca vin vremuri cacacioase, cica acum niste chinezi vor sa cumpere si ei drept de exploatare dar chilienii se codesc, io i-as pune sa faca drumurile si dupa le-as da o bucatzica de gheata, happyend.

omul de la statia de benzina zice ca 95-ul vine maine con suerte, suerte se cheama vehiculul 8×8 care va cara cisterna prin gropile de mortiera, la junta loveste din nou manutza lunga a distributiei ciocolatei heidi, probabil o trimit in apa pe cosuletz, benzina e pe cartela, poti sa incarci doar de 40 de dolari, caretarra continua sa fie muci, in 5,4,3, 2, 1 iuhuuu, trecem in regiunea lacurilor unde brusc drumurile sunt mai bune, extaz dar, daaaaaaar in futaleufu nu functioneaza atm-ul, platesc cu pesosi o tocanitza chiliana cu carnati inghitita in asteptarea karaokeului de la 10 noaptea care nu mai vine, afara se pune de-o ploaie cu bulbuci si deranjam gazdele de la cocktailul unde se discuta lansarea cartii despre folclorul si istoria futaleufuiana, sa mor eu daca glumesc, ca sa le cerem cheia.

ciocnesc un paharel si va zic welcome to jurassic park si, de ce nu, mare ti-e gradina doamne.

ar-ma-ta e cu ei, ar-ma-ta e cu ei, soldati inarmati stau geana pe coada uriasa de la shell, doar aici au bagat benzina, copec si petrobrasul au pierdut startul, dureaza o vesnicie, pickup truckurile au in remorca 3-4 butoaie de 200 de litri, umpleti-le si pe astea, din spate se protesteaza bree, dati cu masura s-ajunga la toata lumea, soldatii se infoaie, taraboiul se stinge, aia care n-au avut nici vapori sa-i aduca pina la pompa sunt insirati modest cu damigene si bidoane intre picioare, barbatii la benzina femeile la cumparaturi.

din supermarket se iese urland calare pe cosuri umplute cu varf, ma gandesc sa folosesc pe viitor infometarea ca tehnica de marketing, dupa 23 de zile de mancat de sub unghii nimeni nu mai cauta cel mai bun raport calitate pretz, pute a carne stricata, lasa fata c-o spal cu otet si-o fierb si iese de-o tocanitza, gospodinele fac bratzul secera si rastoarna snopul in poala, suprarealist un individ in trening isi sufleca manecile si face o cascada de flicflacuri de la standul de dulciuri la cel de paste, 9,78, 9,85, avem s-un 10, felicitari tinere sportiv, poftim un chorizo, uite-un bancomat, 20 de persoane isi freaca genunchii asteptand emotionati verdictul: n-avem, un magazioner ma baga prin spate si din vizuina iepurelui ajung in cotetzul bancomatelor, sunt 2 tupilate in holul unui supermarket gol si foarte inchis, 3 lantzuri si 2 lacate ma despart de bani, b-aaaaaani, vreau baaaaaani, primesc indicatii: mergi 4 strazi mai in fatza, raspunde la o ghicitoare, da-te de 8 ori peste cap, bate 3 cruci si poate gasesti, piticot curat.

bag prin orasul devastat, panouri de lemn inchid gaurile din ferestre, cataroaie zac in mijlocul trotuarului linga betzivi doborati de bucuria victoriei, doua librarii au usile larg deschise, foamea de lectura-i mica, dupa trei saptamani de greva revolutzionarii din coyhaique se regaleaza la sushi KO, hai fratzioare si noi, bere belgiana si sushi cu carne de pui, pilaf rulat cum s-ar zice, tobias cere betze si, in sfarsit intelegem dimensiunea catastrofei civilizationale declansata de protest, nu-s betze ca n-au putut sa intre camioanele in oras sa faca aprovizionarea, pina aici domnilor, pina aici, unde-o sa ajungem in ritmul asta? scobitori aveti, da, avem 2, dati-mi-le sa maninc cu ele, la televizor amy declara ca nu merge la rehab, no, no, nooo, no zice si chelnerita cind o intreb daca se poate plati cu cardul, o picat pos-ul in timpul luptelor de strada, platim si fugim in noaptea senina.

pe caretera austral se vaneaza cu masina, iepuri prinsi intre faruri si striviti de roti, nimeni nu se oboseste sa-i puna-n portbagaj sa-i duca la femeie acasa, iote muiere, arunca-l si tu intr-o oala si taie niste morcovi peste, toti gonesc dupa benzina, la villa ortega drumul e inca blocat, steagul negru din punga de gunoi atarna pe un cort darapanat, lord of the rings curat, unde mergeti, sa cautam cazare, hahahaha, tocmai am spus cea mai buna gluma din istoria localitatii, de maine o sa ma picteze pe ziduri, care ziduri ca aici nu exista nimic, cineva a facut o gluma si a scris linga un punct aleator pe harta cuvintele “villa ortega”, niste prosti au crezut ca e un sat, nu-i frate, facem si noi caterinca de turisti, intoarceti-va sau dormiti in masina, welcome to jurassic park, am vrut aventura, iaca aventura.

daca tot am trecut prin greva ca david coperfield prin zidul chinezesc si am ajuns in subtioara usor mucezita a civilizatiei chiliene denumita camuflant puerto tranquilo, nu trebuie sa plecam pina nu dam cu ochii de capilla de marmol, nu, nu casuta marmotei ci capela de marmura, habar n-am ce-nseamna asta dar homer, vamesu argentinian din los antiguos ne-a zis ca-i ma-ra-vi-llo-so, a repetat asta cind trosc, dadea cu stampila de ieseau scantei din ea de pasaport, ponc, nu-l lovi frate asa ca-l doare si pe el, i-un biet pasaportutz, promite-mi ca mergi la capilla de marmol, promit, nu pot sa-l dezamagesc, un nene rebegit cu cizme de cauciuc intra la tamara, ma prinde cu nessu-n gura si zice ca ne duce pe toti 3 pe 60 de dolari si 7 litri de benzina, sa mori tu, nu vrei sa aducem noi si barca si sa te platim ca esti carmaciul nostru? plecam in frigul crampotzitor in cautarea unui barcagiu cinstit, trecem de baricada parasita a grevistilor, o tempora, o mores, alfredo mestereste ceva la motor, mai are benzina de ultimul drum din sezon, hai tzusti in barca si la drum.

mi s-au albit degetele, ma tzin de bancheta, barca salta isteric pe valuri, mustata lui alfredo nu tresare, un monument de stabilitate in vremuri de restriste, bag mana-n apa si o scot mai scurta cu 10 centimetri, apa vine direct de la ghetar si are vreo 4 grade, e albastra spirt, alfredo impinge barca intr-o grota, de-a v-ati ascunselea cu valurile, clipoceala senina pe pereti de marmora alba si roz si gri, pana acu vreo 18 ani nu stiam de locul asta, nu exista carretera austral si singura legatura intre sate erau barcile, cui ii statea capu la turism, alfredo s-a prins de tavanul pesterii, toata greutatea pe umerii lui, iarna cind scade nivelul apei poti sa mergi in jurul catedralei si poti sa pescuiesti pastrav si somon urias cit un elev de clasa IX crescut pe aripioare kfc, alfredo am inghetat, hai fratzioare acasa.
nevasta ne asteapta cu niste ness, imi zboara inimioara din piept da-o prind si o aduc la loc cu niste aguardiente, cafe con puntita pupa-i-as ei guritza de focoasa, ne uitam incantati la televizor unde primele camioane cu benzina isi fac triumfal intrarea in coyhaique-capitala regiunii greviste aysen, jumatatea lu alfredo inghite nessul cu noduri si mormaie niste blesteme-n barba, ce zice? ca nu e ok ca au renuntat la protest ca oamenii ar mai fi rezistat, toti au pus provizii de-o parte, tatane-su e intemeietorul lui puerto tranquilo si aducea pe cal mancare si fin tocmai din argentina, harciogii astia trec razboiul atomic fara probleme, si eu cu aguardientele alaturi nu ma tem de nimic, alfredo ingana si el mantra: nu au drumuri, benzina e scumpa, salariile sunt mici, 300 de dolari e salariul minim, cum sa te descurci cu atata lucru, tocmai a facut 70 de parai intr-o ora jumate si ceva-mi spune ca n-o sa-i declare, pute usor a ipocrizie fermentata, hai v-am pupat, vamos chile.

pe marginea drumului e ditamai panoul care zice in traducere aproximativa jos labele de pe raurile noastre, care-i cioaca? spaniolii de la endesa vor sa construiasca 2 baraje pe rio baker care vor inunda o halca de 6000 de hectare, sunt pe tamja cu pinera-presedintele tycoon al chileului, om de afaceri veros, dreapta aia mai dreapta cu reumatism poliarticular, daca ar fi sa-si ia un cataroi in ochi si tot nu s-ar apleca in stanga sa-si salveze vederea, nenea pinera carmeste tzara ca un manager, si ce-a vazut? ca patria sta grozav de prost la energie, nu-i petrol, nu-s gaze, cu argentina isi ard picioare pe sub masa, bolivienilor le-au taiat iesirea la mare iar peruanilor le-au luat sudul si minele de cupru, nu-i de mirare ca toata lumea le-ar pune guma-n par, uite daca facem niste centrale electrice cu fratii spanioli ne scoatem, doua dintr-o lovitura, avem si curent si scapam si de problema drumului, la 20 de metri sub apa e inecat ca un pui de pisica.

sau nu zic grevistii din aysen care sunt decisi sa-si apere patagonia cu pretzul renuntarii la burtzile de choripan, pe linga noi tzasnesc catre coyhaique pickupuri pline cu canistre de 100 de litri, uite si carabinierii, pietricele zboara de sub roti si mi-e frica sa nu ne sparga parbrizul, oprim la marginea drumului linga padurea rasa de-o eruptie vulcanica si golim prima canistra de benzina in rezervor, welcome to jurassic park, trag in aer in piept si …kerosenu ma-neaca, patagonia e frumoasa de-ngheti dar miroase mai urat ca niciodata.