Archive

jurassic park

plesiosaurus imbaiatus

January 23, 2012
jurassic park
1 Comment

“de unde sunteti ca sigur nu sunteti din argentina”, Umberto, Tito pentru prieteni are un hunch si isi taraste sotia prin apa de 29 de grade, Mirta are parul prins sub o casca de dus, seamana cu elena ceausescu in vizita de lucru la oltchim, “de rumania”, Tito isi bulbuca ochii surprins de rezultat, probabil pariase pe o italie ceva si uite ce raritate a prins in plasa conversatiei subtiri, trece grabit in bazinul cu apa pina la genunchi, ajungem fatza-n fatza, ne-nfruntam barbateste in chiloti, ei bine eu am si sutien, ne infruntam barbateste-femeieste, Mirta se prabuseste peste un izvor termal care o hurduca, dar frizura rezista, “incredibil, ai auzit de portarul….nu stiu cum, am uitat complet..pato (n.a. asta e porecla si inseamna ratoiul), a aparat in finala campionatului mondial din argentina cind am fost in finala cu germania si am castigat?”, am capul rosu de la caldura, nici urma de efort, “tito, in 78 aveam 4 ani, il iubeam pe baiatul ralph de la gradinita germana si il detestam pe colegul sebastian care a raspuns “brosca” la ghicitoarea “ce seamana cu omul dar nu are viata?”. in rest nu-mi amintesc mare lucru, deci nu, nici de pato, regret”.

Tito nu se lasa, “ei bine pato a fost atat de impresionat de nadia comaneci incat i-a pus fiicei lui numele carmen” hehehe, gotcha, v-am prins neatenti, nu doamnelor si domnilor tito a spus ce va asteptati sa spuna ca portarul si-a botezat copilul nadia, “ouaaau, isn’t it improbable?”, ma mut in bazinul cu apa si mai calda, Tito o da pe Mirta jos de pe bulbucii fierbinti si ma urmeaza strigand “si Ilie Nastase”, si el, ma ia o caldura-nu patriotica-ci de la apa de 35 de grade in care sunt bagata pina la tzatzisoare, pin la gatishoare, Tito se prezinta “ma cheama Umberto, mi se spune Tito ca pe presedintele iugoslaviei’, ii dau proasta veste ca iugoslavia nu mai exista, primeste noutatile destul de bine, pe unde am fost, cit am stat, ce am mancat, cum stau cu scaunul si bolile copilariei, totul e o scuza ca sa-mi spuna el toate aceste lucruri, “am 63 de ani si ma tin atat de bine (n.a. nici vorba) pentru ca toata viata am antrenat tenis, chiar si pe jucatorul samoaramamadacaamauzitdeel si pe imiscapacompletnumele, unul a fost acum o mie trei sute de ani in finala de la roland garros si celalalt e in echipa argentinei care si-a furat-o pe coaja de la spania in cupa davis, basca joc tenis.”, o-u-a-u, ma minunez, pe bune ma minunez, omul arata cazut pentru un sportiv pe cinste, are sani, burta tip borseta si un anemic simt al penibilului “stii de ce vorbesc atat de bine engleza? (n.a. tricky question, raspunsul corect este d) nu pentru ca nu vorbesti bine engleza) pentru ca la 16 ani am auzit “love me do” al lui beatles si am vrut sa invat ce inseamna. Avem noi tango dar aici suntem o natiune de rocari”. Eeee, uite ceva care-mi trezeste curiozitatea, Tito se tavaleste in apa calda si in gloria de a fi membru al urbei care adaposteste un numar record de concerte ale lui Roger Waters, are bilet, doar el, se duce fara Mirta, dinsa nu gusta psihedelicul, “canta pe stadionul River Plate, asta-i echipa mea, acum e in B dar este o echipa mare, foarte mare, mult mai smechera decat Boca, acolo nu au nimic, la River au universitate si scoala de fotbal si spital si lansatoare de rachete si..”, un barbos se apropie inotand ca un caiman, cerculete pe apa, fara fosnet, stealth, “i would like to add..” se ridica grav in picioare, Tito se opreste din insiruirea posesiunilor “River it’s in second division”, barbosul loveste si, ca un U-boat, se scufunda si-si continua drumul imperturbabil, Umberto da din mana “a vrut doar sa ne supere, ia spune, te dai cu namol? trebuie sa te dai cu namol”, Mirta preia stafeta, “face bine la psoriazis, uite eu am aici pe coate”, mi-l infige pe cel drept intre ochi, multumesc mirta niciodata nu am vazut unul viu de aproape, te prinde bine culoarea de ce sa scapi de ea?, mirta e lansata in instructiuni de utilizare a namolului, Umberto a pierdut centrul atentiei, da volumul tare si il recapata dupa ce imi rage in ureche “la 1.45 de ne vedem la masa”.

Imi hapai infricosata salata, hopa, cu cafeluta-n mana, tarshaindu-si slapii, Tito e la masa “ce stii de politica? stii ce e aia peronism?”, am gura plina si capul gol, zic nu si-l las sa povesteasca cum e cu dreapta, stanga, uite asa se joaca fata, e fan al actualei presedinte pentru ca face lucruri bune pentru saraci, bogatii sunt speriati ca ea ii pune sa plateasca taxe mari si d-aia spun ca peronistii sunt fucked men dar “do i look like a fuck man?”, ma priveste cu ochii mari, il privesc cu ochii mici, ingustati de concentrare, omul asteapta verdictul, inteleg in sfarsit zbuciumul interior al dansatorului cu frunte lata dim juriul de la dansezi pentru mine, “no man, you don’t look like fuck man. do I?”. Nu aude, acum imi povesteste despre americanii care ne intoxica prin mass media, sunt rai americanii, ei sunt fuck men, noroc ca Umberto s-a prins ce fel de poame sunt, imi scrijeleste pe un ziar numarul de telefon, neaparat sa vin sa-mi gateasca mirta cind ajung in buenos, suntem prieteni acum si politica si psoriazisul sunt niste subiecte care pot fi discutate si altfel decat in costum de baie.

brontosaurus superstitiosus

January 22, 2012
jurassic park
Leave a comment

In Jurassic Park cind vrei net mergi la benzinarie unde gasesti de toate: cafea, carne, prietenie eventual casatorie. Mai putin benzina. Cozile de 10-12 masini sunt alea scurte, dumneavoastra de cind va asteptati randul? era primavara lui 84, se purtau pantaloni cu pense si sacouri cu umeri de burete, am reusit sa crestem doi copilasi de atunci, aici pe bancheta din spate, nu i-am trimis la facultate, i-am tinut aproape, pe linga masina, sa ne dea si noua o canutza cu apa la batranete, cind om ajunge si noi sa ne facem plinul. Sunt insa locuri speciale in care benzinariile sunt obligate prin lege sa fie aprovizionate si unul din locurile alea e YPF-ul din Uspallata, nu pentru ca adrian nastasele lor are casa aici, nici pentru ca sefu YPF babardeste primarita din localitate ci pentru ca aceasta-localitatea nu primarita, e ultimul avanpost inainte de granita cu dusmanul chile, huo-huo, de trei ori huo nemtilor de peste munti. In Uspallata barbatii au chica si burti, o combinatie de Baggio cu Vanghelie, taie banda dubla si depasesc in curba, va maninca-n fund sa ajungeti la doamne-doamne? nici vorba, baietii au pile ca-s tovarasi cu difunta correa!!!!Doamnelor si domnilor…dupa gauchito gil si ernesto, iata intrand in scena aceasta lady gaga a minunilor de marginea drumului, nimeni alta decat, cum zisei, difunta correa adica decedata correa pe numele ei de buletin, o domnita care s-a remarcat printr-o prostie abominabila si anume, daca punem botu la ce zice legenda, sa urmeze perpedes si cu bebelusul in brate batalionul sotului plecat pe la 1800 sa le-o dea chilienilor netrebnici, soarta face ca marsul sa treaca prin desert, doamna correa pash-pash dupa sotul, pe frig, fara apa si mancare,  au gasit-o dupa cateva zile, ea deja difunta copilul insa foarte viu hranindu-se miraculos de la tzatza ei.

Soferii s-au incantat la povestea asta, si-au facut chiar si stickere cu difunta correa, gata, avem si noi pe cineva care sa aiba grija de noi, mai vezi cite un tir oprit la marginea drumului linga un morman de peturi si un nenica facind o cusca de caine cu cruce, e cimitir de animale? nu senorita, e cimitir e masini, dar ele sunt acum impreuna cu difunta correa in rai si cind stiu ca placutzele mele de frana sunt de-a dreapta domnului , imi da asa o lacrima in coltul ochiului, ohhhh. Sensibili oameni soferii, imi zic sa dau si eu semne de umanitate si opresc sa iau un autostopist, politist, jandarm mai degraba, gheata pina la jumatea gambei, privire otelita, dinti stricati de la prea mult dulce de leche, vrea aproape, tace demn 23 de secunde si turuie ceva neinteligibil 10 minute, hai ca am ajuns, omul trage de usa, mi-e lene sa cobor sa deschid si-l invit neinspirata sa traga mai tare, ma asculta si zdrang trimite in raiul pieselor de schimb arcul de la maneta. In 5 minute sunt cu mortaciunea la difunta correa, in custile ca de caine sunt puse figurine de ceara cu femeia intinsa si sanul expus intru suctiune si de copaci sunt atarnate placute de frane, delcouri, niste domni si-au adus chiar masina dupa ce au incalzit tot satul la flacarile ei, altii au depus radiatorul la trunchiul unei salcii.

Nu stiu de unde sa cumpar statueta cu moarta asa ca vin cu darul saracului: un pet cu apa, cica asa ii stingi setea si difunta poate sa se concentreze mai bine sa-i tina de-o parte pe oamenii de la rent-a-car atunci cind vor inspecta masina la primire. Locul pute a vaselina si lumanari si are o parilla in spate, Stephan zice ca e o troita falsa, aia adevarata are hotel si restaurant si, banuiesc, in curand casino, cica 200.000 de oameni vin intr-un pelerinaj anual sa-si cumpere prietenia moartei, acusi eu sper ca si  falsa difunta o fi in stare de ceva ca apa e scumpa in Jurassic Park si i-am oferit si un post intreg pe blog*, sa-mi fie invatatura de minte ca m-am chitrosit la asigurare.

*trimis din benzinaria YPF, singurul loc cu net din zona

dinosaurus somelierus partea II si III

January 21, 2012
jurassic park
1 Comment

siiii, unde ramasesem? ma simt ca-n bancurile cu arghezi, “maestre tocmai va indreptati catre a doua degustare”, da, da, era in 1886 cind.., “maestre suntem in 2012”, credeti ca nu stiu? dar era in 1886 cind argentinienii consumau 150 de litri de vin pe an, asa zice stephanie, ghida de la Pulmary, o vinarie miniona care produce doar 50.000 de sticle pe an, afacere de rahat in 1886 cind nu saturai taraful din clejani cu productia pulmary pe un deceniu dar un supersucces pentru epoca fitzelor cind vinul organic e mai la moda ca pantofii cu talpa ortopedica. Stephanie jongleaza cu butoiul, uite sticla, zi diferenta, asta e malbec tanar, asta e tinut 3 luni la butoi, asteapta sa-mi dau ochii peste cap, o fac cuvincioasa si scuip chinezeste in ulcica, cam aspru, mi-a amortit limba, o folosesc intru lauda-nemeritata-a picturilor patroanei, artista d-asta de fondu plastic care, avand bani si fiind satula de mazgaleli, s-a hotarat sa faca vin si-si descoperi, intr-un final,vocatia. Femeia arata ca un testicul uscat, zace pe o bancuta in restaurantul unde o sa mancam vita perpelita pe foc si rosii tavalite in ierburi, beau cu gura vinul “maini”-limba mapuche e pe trend in argentina, si-nfulec animalul suculent sub privirile cainelui paco, ma maraie in surdina, bai baiatule tu stii cit e carnea de vita argentiniana la osho?

Stephan asteapta politicos sa ling farfuria, il marai pe paco si plecam spre vinaria numarul 3, a familiei Cecchin. Ajungem in apogeul dezlantuirii lui Mathew, californianul ghid care turuie bilingv, face mersul piticului, al patinatorului, al calaretului fara cap, sare intre sticle, zambeste, rade, canta, danseaza si vinde de rupe, cardurile sar din poseta magnetizate, gracias, muchisima gracias, omu e un natural, e schindler dar ce spun eu, asta ar fi salvat mai multi evrei, il poate face pe putin sa dea gaz mai ieftin europei, Mathew-Mateo se indreapta catre noi si ne face semn ghidus cu degetul sa-l urmam afara. Trecem pe linga balansoarul unde un mos in gumari trage sa moara de 10 ani, pe dracu spune Mathew, e varlav, e chiar domnu Cecchin care maninca organic si biodinamic si o sa ne ingroape pe toti, nu oricum, ci la radacina viei ca sa aiba mai multe minerale din hoiturile noastre, sa iasa vinul bun, sa vanda mai zdravan si sa ii cumpere metresei de 23 de ani un vas de croaziera, adica mosul se mai arde? mathew rade cu subinteles, unul din subintelesuri ca-s o tona, deci nu inteleg nimic. Alerg dupa Mathew in vie, tzup frunza asta e de malbec, tzup asta e de cabernet, si uite ala e cais si ala maslin si noi facem aici treaba asa cum se facea acum 100 de ani, aka biodinamic, adica nu dau cu chimicale, nu storcesc vitza, nu o tund, nu o iriga modern, au un catar care face treaba asta, trece cu un plug, trage niste dare, se baga furtunul, vine apa si cu asta basta.

Nu-mi vine sa cred, zeci si zeci de ani de cercetari ca sa ne intoarcem de unde am plecat, pai bunica-miu a murit sarac tu-i mama ei de biodinamica? Mathew zice ca a facut marketing de vinuri si a venit sa-si exerseze spaniola, “deci, nu-i asa ca vrei sa incerci un sparkling wine?” asa e, cum de ai ghicit, mana alearga la raft “are parfum de caise si nalba, si simti si miros de glezna de virgina combinat cu ureche de bebelus dupa prima baie”, cumpar sticla fara discutii, raftu urmator “nebiolo, aroma de cafea cu parfum de fructe de padure tavalite in ciocolata si mestecate de angelina jolie intr-o sambata”, bine frate, da-mi doua d-astea, ma rog sa se opreasca, nu ma aude nimeni “malbec 100% organic, trufe si pamant proaspat aburind, aroma semineului si ursula andrews tavalita pe blana de urs”, arunc cardul si fug. Mathew ma urmeaza, nu vrea sa ramina singur, zice ca atunci cind ramine fara turisti inchide hala si danseaza samba si tango ca sa se destreseze, acum e intins ca un fir in care ai prins un somn de 19 kile, pare pe cocaina si n-are chef de dans ci de combinat, de pilda sparklingul cu malbec, il tin pe stephan sa nu sara sa-i ia gatul, francezul spumega, probabil ar trebui sa-l las aici sa arda o salsa impreuna, la destresare. Weclome to Giulasic Park si mai poftiti pe la noi ma duc sa dau pe gat niste trufe cu frisca si miere, inghit tot, nu scuip nimic, doar nu mi-oi bate joc de biodinamicu’ lu mos Cecchin.

malosaurus somelierus partea I

January 20, 2012
jurassic park
1 Comment

Stephan spune ca are chimie cu mine si ca o sa ma duca in turul vinariilor chiar daca n-am rezervat nimic inainte cu cel putin 27 de zile, 16 ore si 8 minute cum face lumea buna, merci beacoup stefanele, sa-ti dea dumnezeu sanatate ca bani iti dau eu si nu putini, doar na, nu-i de ici de colo sa-ti arate calea adevarul viata un fost serif de carciuma cu 2 stele michelin, basca organizator de dakar 2011.

Trebuie sa ne grabim ca Alta Vista, prima vinarie, e proprietate franco-chiliana si ei sunt punctuali, aici asta e un fel e boala, “domnu doctor, nepotu-miu saracu sufera de punctualitate, am incercat cu acupunctura, cu homeopatie, nimic nu functioneaza, si e baiat tanar, ce-i de facut?”, chilienii or fi ei nemti dar las ca-s francezii francezi si le mai inmoaie punctualitatea cu un 20 de minute, poarta masiva rezemata de un paznic cu sapca si pulan nu se clinteste, ce dracu-i aici frate, vinarie sau ambasada, de fapt e chiar consulatul francez, stephan se da de trei ori peste cap si se transforma in esteban, hola esteban, ce mai faci? same old, same old, usa se misca, o fata cu parul rosu strange niste sticle si anunta ca in cateva secunde o sa fie numai si numai a noastra, in asteptarea domnitei admir porcii de guineea salbatici care, zice omul cu 2 stele michelin, traiesc in radacinile maslinilor de la marginea podgoriei si acum se alearga erotic in poienita.

Roscata se tine de cuvant si ni se daruieste, ea si cele 56 de kile de informatii despre vie, vitza, vin, strugure, am uitat in 5 minute aproape tot, retin doar ca 2006 a fost cel mai bun an ever pentru mendoza si ca baietii de la wine spectator sunt niste nasoi corupti care puncteaza vinurile in functie de banutii pe care magicianul l-i scoate de dupa ureche, dau ochii peste cap, stephan imi spune ca sunt naiva, doar nu credeam ca oamenii aia de la revista nu au si ei partipriuri, tztztztz, click, click, imortalizeaza naivitatea si o ia inainte, ramin pe mana roscatei care ca Buba din forrest gump enumera al 35-lea cupaj insolit pe care Alta Vista l-a facut luind in deradere normele franceze, “you know, in france they will never took 3 different kind of malbec and put it together, but here..”, si tot asa si tot asa, subtilitati drese cu nuante si nuante cu subtilitati, dam intr-un tarziu de locul cu degustarile, niste macaroane pe la 45 de ani rezeama barul si fac gluc-gluc-gluc cu vinul in gura apoi sporsh il scuipa in galetusa, “e vin de 400 de parai sticla, pretul de fabrica, magarilor”, roscata imi vede oroarea si ma linisteste spunindu-mi ca arunca o gramada de vin dar asta nu-i problema, apa e ca deh, e desert, 3 minute mai tarziu povesteste contradictoriu cum uda via cu apa minerala ca sa iasa strugurele al mai smecher si mai parfumat, cine sa va mai inteleaga? platesc pentru lipsa de empatie cu 2 sticle de torrontes, stephan aproba cumparaturile, besos, besos, tzust in masina si hai la numarul 2. despre care o sa cititi in editia de maine a gazetei “Jurassic Park Diario” ca azi cred ca am facut insolatie.

diplodocus credinciosus

January 19, 2012
jurassic park
1 Comment

In Jurassic Park bisericile sunt pentru turisti si oricum sunt inchise pentru siesta intre 1.30 si 6, daca te pune dracu sa ai nevoie de al de sus in timpul siestei..te pupic, biserica catolica doarme de dupa masa ca sa fie vigilenta noaptea cind tentatiile sunt mai mari. pentru credinciosii care nu respecta programul de odihna exista doua personaje care ii pot scoate de la ananghie intre 1 si 6: gauchito gil si ernesto. Gauchito este popular si in alte provincii, are o poveste simpla: haiduc, lua de la bogati, dadea la saraci, a fost prins, condamnat la moarte dar calaul, inainte sa-i faca de petrecanie, ii povesteste ca are un baiat foarte bolnav, care trage sa moara, gauchito baga la cap, il pierde sub cutitul calaului dar ceva, ceva tine minte si cind ajunge la dumnezeu pune o vorba buna pentru fiul calaului care se insanatoseste miraculos, amin. Fanii lui gauchito au fundite rosii la mana, cravatele rosii si ridica troite in care tupileaza statuete de adobe ale lui gauchito, nu se opresc aici si pun esarfe rosii in copaci, marginea drumului arata de parca a trecut tsunamiul si-n retragere a lasat draperiile doamnei de la 4, rosii ca era o doamna pasionala.

Despre ernesto nu stiu mare lucru, doar ca fanii lui sunt mai extroverti, adica nu pun statuete in casute de pechinezi ci scriu direct pe bannere deasupra troitelor, mare sa vada si soferii de pe autostrada, “gracias ernesto”, probabil asta stie sa citeasca spre deosebire de gauchito caruia i se multumeste cu carpe rosii si peturi cu apa, gauchito e pe sete, ernesto e pe likeuri. Hap, uite ca dau de-o mai veche cunostinta, chinuit pe cruce e un Cristos manios, cred si eu, vegheaza campingurile unde crestinii invart intre 1.30 si 6 carnea pe gratar sau bucile de pe-o parte pe alta si ii injura pe chilienii care trimit vremea nasoala peste munti. Sunt ametita ca magarul lui buridan si nu stiu ce sa aleg, cred ca e o problema de naming: ernesto, nu zic ca n-a facut chestii bune dar pare latin lover gay si e prea pe cultul personalitatii, gauchito e pentru copii, adica pe bune cum sa asepti sa te scoata din rahat un diminutiv, daca era rahatel mai mergea dar asa? tztztz, tot la batranul Cristos raminem, desi e intors rau pe dos in ultimul timp, e clar ca pregateste a doua venire, desigur cindva inainte de 1.30 sau dupa 6, ca sa nu ne strice programul.

tiranosaurus navetistus

January 18, 2012
jurassic park
Leave a comment

Autogara duduie, luisito vino incoa, mi amor nu-ti baga mana in teava de esapament, unde-i bunica? v-am zis sa aveti grija de ea ca cine n-are batrani trebuie sa-si cumpere, dar ma’ noi nu avem bunica, dinsa era doamna rafaela de la 3, un R2D2 cu tzatze anunta implacabil autobuzele “cordoba peronul 36”, “puerto madryn peronul 45”, “mar del plata peronul 14”, buluceala, stau cu mana inclestata pe portofel, “feher peronul 41”, m-au strigat, aplic 3 coate si ma infig pe locul 56, cama ejecutivo, dau sa ma tavalesc la 180 de grade dar canci, am parte de un 145, lipsa de confort e compensata cu o friptana in suc de rosii, cad lata, n-am cum, trebuie sa reformulez, cad in unghi obtuz prada somnului.

Se facea ca.., franaaa, ma trezesc zdruncinaturile, e 7 dimineata si dupa un schimb dubios de pasageri cu un alt autocar, stewardul cu fatza de bolec imparte un mic dejun dubios, ness frate, ness, n-am mai frecat unul din facultate, tziiiiiiit, bolec insfaca microfonul, ce zice, ce zice? ma trezesc cu o coada de lingurita de plastic in mana si un cartonas, bolec imi explica doct: bingo, cu plasticul intep cartonul si nu, nu pot sa strig linie, aici trebuie sa am toate numerele completate. Nu-ti face griji senora, sunt 2 premii, o sticla de vin rosu alearga la primu cetatean care-nfige lingurita in carton, o sticla de vin alb fuge la al doilea. Imi lustruiesc ciocanelul, nicovala si scarita, indrept scaunul la 90 de grade, sunt o pantera, bolec are nevoie de ajutor, el va scoate numerele din bol dar cine le citeste la microfon? magareata cade pe un hipster de pe scaunul din fata, omu e un natural, cuvintele sunt cremoase si vanjoase, numerele curg, intep de zor dar nu-i usor, cineva striga bingo, inghet, dar nu, nu doamnelor si domnilor, este acest geoana al jocurilor de autocar, huooo, reluam jocul, privesc cu invidie catre un moso-baba, imposibil sa ma decid asupra sexului dar clar ca lumina zilei ca un umanoid norocos la bingo, sigur va termina inaintea mea. Dar nu, “avem un castigator de la etajul autocarului, un senor oriental”, chinezul este aplaudat, i se da sticla dar numai dupa ce spune numele “lorenzo che”, te-n gura lorenzo, nu stii ca aveti genetic o problema cu alcoolul, da si tu sticla la mandea. “nu rupeti cartoanele, continuam jocul” anunta hipsterul, nu trec 40 de secunde si din nou etajul da un castigator, baba-mos se revolta, contesta alegerile, senora cu fesele pe afara de la etaj este castigatoare, bolec o proclama si priveste cu mila catre mine, “cate mai aveai?”, doua, “nu aruncati cartoanele, hai ca va mai dam un vin”, stau in blocstart, 76, bingo urla mosul-baba si insfaca o sticla de pinot gris, cred, hipsterul o gratuleaza galant si ne ureaza tuturor un bun venit in mendoza, provincia soarelui si a vinurilor bune.

Welcome to Jurassic Park, nu aruncati cartoanele pentru ca urmeaza o noua tragere. Bingooooo

alosaurus independentus

January 17, 2012
jurassic park
2 Comments

In mijlocul celei de-a 8-a capitale mondiale a vinului, osvaldo face intr-o bucatarie de 2/3 metri bere artizanala, vodca si slibovita si vinde de rupe. mai face si sos iute de halapenios verde si portocaliu, dulceturi si ciocolata cu menta si fructe de padure si pune vinete picante la borcan. si vinde de rupe. are vreo 4-5 mese si niste standuri cu farfurii cu paine, o pui de un pranz pe cinste daca apuci sa intingi dumicatul prin borcane si osvaldo se bucura sa te lase, o da pe teasere, stie ca odata agatat n-ai cum sa pleci cu mana goala. doar vinde de rupe.

e chel, spalatel, isi lasa degetelele de la picioare sa se racoreasca in sandalele de neamt vilegiaturist si are o catatura albinoasa furisata-rusinata, sa-l intreb, sa nu-l intreb, hai ca-l intreb, imi raspunde grabit “am fost nascut in uruguay dar parintii mei sunt elvetieni, de ce?”, pai cine mai osvaldo face bere in tara vinului si ciocolata in patria lu dulce de leche decat un venetic cu parinti ceasornicari care, daca ne apucam sa scormonim rahatul, clar salutau postasul cand venea cu pensia cu lovituri de calcai si svacnet vertical de mana. osvaldo o striga pe caterina, o domnita bondoaca apare cu absintul, 75 de grade, ce decadenta, cine ar fi zis ca mosulica asta cu fatza de inginer babardeste o fata tanara si carnoasa, dau cu mucii in fasole, caterina e fiica cea mare iar omul cu fatza de inginer este chiar inginer. ma rog, fost inginer, actualmente patron. da’ que pasa? pai ce sa fie, va amintiti ca povesteam de decembrie 2001 cind statul a blocat conturile argentinienilor si averi intregi au disparut, spluf, unde sunt banutii mei de casa, de masina, de cosciug? oricum esti praf, vorbeste si tu sa te-ngroape intr-o batista, ei bine atunci nea osvaldo era cu familia la mare, a constatat ca mai are doar bani de benzina sa se intoarca acasa, s-a pus in pat si nu s-a mai ridicat 2 luni de inima rea. depresie d-aia adevarata, se stingea omul cu zile, n-a mai vrut sa mai traga pentru firma germana care-l platea regeste, treci la munca nebunule, pentru ce? pentru ca o sa ne omori pe toti, sotia a incercat cu zaharelul, cu cacatelul, fara rezultat, au venit fetele, taticule, taticule, haida sus ca n-o fi sfarsitul lumii, oooopa a zis osvaldo, ala vine in 2012 si noi suntem abia in 2002, aveti dreptate dragile lui papa. s-a ridicat in capu oaselor si a decis, printre atacuri de panica si caderi de burse, sa munceasca dar sa faca doar ce ii place, respectiv alcool si dulceturi. fara credite, fara sa vanda bijuteriile lu taticu johanis, fara sa angajeze ajutoare, fara sa asculte bombanelile nevestii, si-a facut o afacere prospera, uite astea sunt etichetele-le faceam eu inainte dar acum le face caterina ca e studenta la design si aici sterilizez borcanele, hatz zboara capacul de pe o oala batrana de cositor si uite in tigaile astea fac ciocolata si in vodca asta am pus piper si fistic, pe usa un grup de 20 de turisti se varsa cu taraboi printre borcane, infuleca plescaind dulceturi, mui rico, si, si, me gusta, da’ asta cat face, vreau 4 si din asta 3.

Welcome to Jurassic Park, locul in care nimeni nu asteapta cu mana intinsa sa i se dea. Protestul e bun, dar cui foloseste daca nu e urmat de un plan? al vostru care e?

plesiosaurus invidiosus

January 16, 2012
jurassic park
Leave a comment

Sorecarul Frida arata ca un aligator cu operatie estetica la buze, tocmai a inghitit jumate de turist si scuipa afara un sabot crocs ca nu gusta cauciucul, eu trag de al meu, un carnat turing acru de culoarea decesului prin inecare, torn peste niste bere Isenbeck adusa de o duduie blonda imbracata bavarez, simt ca se apropie cadrul cind va face dragoste la marginea piscinei cu bunicul lui heidi, un mos pervers cu basca plina de insigne care-si face poze linga bar cu un grup de otto si brigite. Welcome to Jurassic Park sectiunea Alpenhause, centrul german de experimente cu arme biologice din delta Tigre, mengele a fost sigur pe aici, e evidenta incrucisarea soricarilor cu rotweileri, copilul Fridei da semne ca stie ce e aia blitzkrieg si nu ii e teama sa-l foloseasca iar carnatul acru te transforma intr-un emitent de gaz sarin.

Nemtii se dau cu crema pe fese si se astern 2 metri cu 2 metri cu 1,80 pe sezloangele de la marginea piscinei minione, sunt mai cu motz si ma alatur rezistentei argentiniene care populeaza bratul cafeniu al tigreului, piciorul mi se infunda pina la genunchi in namolul moale, apa are 40 de centimetri dar nu vezi la 2, un nene prinde linga mine un biban de 2 kile apoi fleosc mi-l tranteste-n poala, scoate samponu si se dichiseste, daca nu baga tractorul sa-l curete de motorina m-am scos hmmm, ce parfumata e delta, bibanul imi sopteste ca pescarii folosesc aici numai axe, un parfum care inebuneste femeile. Hai la barca, ofidarzen, ofidarzen, bunicu lu heidi face cu ochiul tinereste, e mai varlav decat tataia care conduce vaporasul sub mottoul scris cu alb pe sticla si aplicat pe perete sa-l citeasca toti pasagerii “invidia ta este motorul progresului meu”, ok, ma chinui sa-l invidiez ca sa ne scoata din apele scazute ale deltei, ii invidiez bradutzul de craciun de pe bord, nu ajunge, e reflux, copii de 5 ani se balacesc maro in namolul pe care pluteste barca, ok, invidiez carma, invidiez meseria, cocalarii din vapor se pun si ei pe invidiat, motorul barcagiului reporneste si ..progres, plecam.

Dar eu nu mai pot sa ma opresc din invidiat, uite casa astuia si uite vilocul aluia si nu ai vrea sa zaci si tu pe un ponton asa si uite hamacul, du-du-durum, motorasul progresului bogatanilor duduie, se gripeaza putin cind trecem pe linga o plaja cu sarmani vilegiaturisti care se scalda intr-o balta cu balize sub privirile vigilente ale unor politisti grasi pe skijeturi, microtsunamiuri de namol aruncate de vaporasele care trec prin zona ii umplu de pamant dar ii parfumeaza cu axe-ul pescarului din amonte, drum-dram-drim, repornesc “uite vila lu asta si la casa lu astalalt”.

In portul Tigre, gura deltei, 400 de oameni asteapta inca sa se suie pe un vas, alti 1000 au ales sa-si borasca parilla in roata mortii, corabia lesinului sau tunelul groazei din parcul de distractii, eu aleg trenul unde o baba cu basca ciuguleste de ceafa un tinerel care ii cedeaza plin de sange scaunul, senora, va rog, numai nu dati la ficat, motorul progresului a tacut, un cersetor cu acordeon anunta in incheierea programului artistic ca doar dragostea va salva lumea. Il invidiez pentru ca crede asta.

dinosaurus aniversarus

January 15, 2012
jurassic park
Leave a comment

reporter: buna ziua doamna feher, cum va simtiti dupa 2 luni adica 62 de zile adica 1488 de ore de buenos aires?

feher: buna ziua dumneavoastra si cititorllor dumneavoastra, ma simt extraordinar, au si trecut 1488 de ore? incredibil cum zboara timpul cind ai parte de vin bun, velociraptori cu mustata, tango therapy si fructe proaspete

r: daca ati putea sa descrieti in 6-7 cuvinte experienta dumnevoastra de pina acum in Jurassic Park care ar fi acelea?

f: in ce limba?

r: in romana, desigur

f: as prefera sa folosesc limba zidurilor din buenos, e locul in care daca vorbesti cu peretii, chiar o sa-ti raspunda.

r: aha, inteleg ca va este lene sa vorbiti, sa fie de la fernetul de aseara?

f: probabil, am sarbatorit anul nou sarbesc si ziua lui eminescu, am inteles ca si ambasada romaniei pregateste un platouas cu poezii, rulouri cu salata de boeuf si un sobor de preoti.

r: doamne ajuta, incheiem transmisia din Jurassic Park, nu inainte sa-ti oferim un sfat venit din partea unui cititor: mare grija la papagali, nu-i lasa sa-ti stranute-n fatza sa nu-ti dea pneumonie, e o tulpina aspra care circula in romania, o fi si pe acolo, zic si eu, hai hasta luego

stegosaurus jucatorus

January 14, 2012
jurassic park
Leave a comment

Taxiurile trag la scara, unul dupa altul, unul dupa altul, golesc babe cu parul mov, tataiti cu parul lipit cu briantina de crestet, o escadrila de veterani ai razboiului de 100 de ani in scaune cu rotile, cu totii intra in cladirea de marmura, au auzit chemarea, veeeeeeee-niiiiiiiiii-iiiiiti, intraaaaa-aaaati, crocodiliiiiiii sunt le-gaaaaa-aaati, pare scena finala din filmele lui spielberg cind supravietuitorii se prind de maini pe delusor, in lumina soarelui si se apropie  cu ochi lacrimosi de mormantul salvatorului. Urc stresata scarile de marmura, mi-e frica sa nu ma adulmece ca m-am infiltrat in iad fara aprobare, cling-clong, tirlulitt, clopotele, fluierase, casinoul bolboroseste vesel, luminite clipocesc, mosii si babele coboara teleghidati scarile, daca crapa macar sa o faca bogati, nu aveti voie sa faceti poze, o pitica tzatzoasa in uniforma neagra imi zambeste condescendent, o alta pitica imi ia rucsacul la garderoba, umblu ca o surdo-muta de tren cu carnetul szr nevizat din 2003 in care-mi tin cardurile si portofelul de baba in care am cash stranse in mana, ca n-am buzunare. Printre mosulanii care-si toaca pensiile aluneca bodiguarzi in costume de gardieni de parnaie, nu-nteleg ce trebuie sa fac, un casier imi indruma primii pasi, cu genunchii tremurinzi ma apropi cu o bancnota de 10 pesos de piririu, zdrang, piririu pacanele cu delfini dar linga sunt cele cu sirene, nu pot sa ma decid si acum imi fac cu ochiu masinile cu fructe si mingi, ma bag la o clasica-banana si cireasa, castig 3 pesos-adica vreo 2 lei si simt ca sunt in mana, imi iau inima-n dinti si ma arunc la star wars, pariez un 20 de pesos, castig alti 5 pesos, un shot de adrenalina urca-n mine, manca-l-ar mama pe el de aratator norocos care e, insa decid sa aplic tehnica lu george din seinfeld si ma retrag in glorie pina nu pierd toti banii. Casc ochii la un rand de babatii cu rochii cu sclipici, e 3 dupa-masa afara dar in casino e miezul noptii, luna plina, luna plina, luna plina, o babornita paralizata de la brau in jos misca bine la masinaria cea mai populara, sex and the city, pe ecrane apar stelute, inimioare si fetzele celor 4 bagaboande din film se intretaie cu monezi si litere, criptic rau, baba inhata in 3 secunde vreo 10.000 de pesos, asta inseamna vreo 2500 de dolari, ii arat degetul mare erectat, telepatic ii zic “te-ai ridicat -metaforic, ca esti in scaun cu rotile, ai luat banetul si ai plecat acasa”, dar nu ma asculta, loveste cu degetelul in continuare in aparat unde vad ca are un credit de vreo 5000 de pesos, astia nu se incurca aici, o fi condamnata sa-si petreaca toata viata la pacanele, e un soi de ocna unde nu spargi piatra ci doar pierzi bani. “Juratii au decis, senora Angeles a fost gasita vinovata pentru ucidere din culpa a sotului si conducere in stare de ebrietate a automobilului la 30 de ani de casino” ohhhhh, ce pedeapsa grea, mai are 2 ani de ispasit si va vedea in sfarsit lumina zilei.

Ma maninca-n fund sa mai joc o data, ce sa fie, ce sa fie, imi face cu ochiul russian treasure, pierd banii in 4 secunde, niciodata nu mi-au placut rusii, un batranel dichisit castiga linga mine vreo 500 de dolari si pleaca vioi la bufet, sampanie, sampanie. Ma indrept catre atm, mama ei de viata, trebuie sa risti mult ca sa castigi mult, un oximoron imi taie calea, un ce? un oximoron, negru si puchinos, ati invatat despre el la limba romana “politician curat”, “iubita de fotbalist virgina”, asta de-l vazui eu e pe un flyer a4 si zice “joaca responsabil”, hehehehehe, flyerul continua “daca jocul pune stapanire pe tine cere ajutorul asociatiei jucatorilor compulsivi, spitalului alvarez-centrul de adictii sau jucatorilor anonimi”.

Welcome to Jurassic Park,  domnu presedinte, sunt sigura ca aici veti gasi intelegere.

Design a site like this with WordPress.com
Get started