100.000 de euro a dat Primăria București prin Administrația Monumentelor către o chermeză IAA, a industriei de publicitate, unde vorbitorul stelar era Aleksei Sorokin, trâmbița anti-gay a lui Putin. Suta de mii de euro a fost ruptă de Oana Zaharia, șefa Administrației Monumentelor București, de la gura reabilitării clădirilor de pe Calea Moșilor. Sau poate de la gura teatrului de vară. Sau a cazinoului Victoria.
Oana Zaharia are 155 de milioane de lei pe mânuță să-și ia ceva frumu de Centenar. Administrația e parteneră într-o altă paranghelie ce va să vie în noiembrie. Nu știu câți bani se duc acolo.  Pe site nu prea scrie mare lucru, e și bietul site un monument istoric lăsat în paragină. Câteva liste, niște noutăți din 2017 de când Carmen Dan era doar o secretară blândă iar Viorica Dăncilă își purta buretele din coc în anonimatul burghez al parlamentului european.

Acum aproape o săptămână am văzut un reportaj despre Sulina, câini nevoiași și clădiri cocoșate, îngenuncheate artritic între schele de lemn pe care nu lucrează nimeni.  Pentru că s-a schimbat legea, biserica sfântu Nicolae, monument istoric, a fost pasată de câțiva ani de la Patrimoniu la arhiepiscopia Tomisului, intrând astfel pe mâna faimosului tâlhar cu potcap Teodosie, ocazie cu care s-a terminat abrupt și definitiv și restaurarea. Cimitir și far, sediul comisiei europene a Dunării, totul se năruie în mici fuioare de praf și miros de porumb fiert, mațe fripte și răbdări prăjite.
Pungi saltă în vânt, măcar de era vreme frumoasă să te plimbi pe faleza de la capătul lumii, să te uiți la hăul care se cască sub tine. La Sulina vezi cel mai bine că pământul este plat. Aici se termină aerul și lumina dar niciodată nu se termină băutura. Bei până orbești apoi ridici piciorul drept și calci în gol, te duci pe partea ailaltă a lumii unde te așteaptă prințesa Moruzi și Jean Bart.

Casa poetului Alecsandri stă să cadă. Ne doare în cur, spun băcăuanii care sunt pe cale să o pățească iar cu apa. Vasile Alecsandri e mort de 128 de ani. Eu poate mai am 2-3 de trăit dar mă ucid ăștia cu zile. Las să dea banii să repare apa și după, de le-o mai rămâne, să facă și casa lu Alecsandri, că el nu se grăbește nicăieri.
Casa lui Alecsandri a fost cumpărată de un italian care vroia să o demoleze, stătea bine poetul, fix în mijlocul orașului. Când s-a prins că e clădire de patrimoniu, a lăsat-o să se prăbușească. Nu, greșesc, mai întâi a cerut pe ea, în 2007, 1 milion de euro, autoritățile din Bacău i-au zis să fugă cu cercul și acum italianul și autoritățile așteaptă să se năruie conacul, să se ducă dracului și acoloșa să înalțe poate o benzinărie, poate un mall, poate poate chiar o mândră biserică, așa cum se poartă în an Centenar.
Din când în când, pe sfoară în fața ruinei, flutură colorat hăinuțele unei familii tradiționale românești.
https://adevarul.ro/locale/bacau/foto-video-casa-vasile-alecsandri-bacau-vanzareproprietarul-demersuri-scoaterea-lista-monumentelor-istorice-1_53578ef50d133766a8054118/index.html

Azi am citit că se duse și casa în care s-a născut Brâncuși. S-a năruit un perete, nimeni nu poate să facă nimic pentru că e proprietate privată deși e construcție de patrimoniu.
Scrie Adevărul: În urmă cu mai mulţi ani, moştenitorii au vândut casa pe un cal şi suma de 500 de lei sculptorului Florin Codre din Bucureşti. Acesta a venit cu mai multe maşini pentru a o demonta şi duce la Bucureşti. A reuşit să dea jos acoperişul, moment în care autorităţile au intervenit şi au oprit totul pentru că nu exista autorizaţie de demolare. Sculptorul a fost amendat, iar materialul lemnos rezultat a fost confiscat, fiind şi acum într-un depozit al Primăriei Peştişani.

Cine e Florin Codre? Oooo, un băiat a cărui casă memorială va fi cumpărată peste suta de ani cu bani grei de un prinț saudit iubitor de infinit.
Căci Codre este sculptor, cascador, regizor și crescător de cai de rasă.
El este omul care a înhățat 2,2 milioane de euro pe o statuie care îi zace în curte. E clar că nu are o curte mică ținând cont că este vorba de, citez, “o coloană a infinitului din marmură înaltă de 36 de metri, stilizată sub forma unui stâlp ramificat, simbolizând o convergență a celor trei provincii românești.”
Tot el va primi de la Gaby Firea, prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, circa 2,2 milioane de lei pentru realizarea si montarea unei statui a lui Vlad Țepeș. Florin Codre a realizat și statuia regelui Carol I, din Piața Palatului Regal. Atunci a fost organizat un concurs la care a participat doar Florin Codre, care, ce să vezi a și câștigat și primit peste 10 milioane lei. Codre a sculptat și statuia lui Carol I din Călărași. Pentru aceasta s-au plătit 3,6 milioane lei. Tot el va face și statuia regelui Ferdinand, lucrare platită de Primăria Capitalei pentru care există deja un contract din 2010 de circa 1,9 milioane lei pentru realizarea unei machete.

Faci o socoteală, domnul Codre și-a permis să plătească din cele 5 milioane de euro strânse din lucrările plătite de mine și voi, amenda dată de primariul Peștișaniului că a plecat cu acoperișul casei în care s-a născut Brâncuși.

Se vede treaba că acolo unde este talent-viu se găsesc și bani. Totul este să fie viu posesorul lu talentul. Oricare ar fi el. Talentul.
Viu și cu două mâini care pot să dea parandărături băeților de la administrația monumentelor istorice.
Amin.

https://adevarul.ro/locale/targu-jiu/casa-s-a-nascut-brancusi-s-a-prabusit-stateam-uitam-cade-nu-mai-facem-1_5bbde0a9df52022f755ea0a4/index.html

Au trecut două luni de la acest post. L-am scris în dimineața zilei în care guvernul Dragnea a gazat 100.000 de oameni, a bătut tineri și moșuleți, hipsteri și șoferi de taxi, chiar și 4 turiști israelieni, poate nepoții vreunei victime a Holocaustului pe care ieri, cu gândul la Bibi, o deplângea ipocrit pe pagina dumisale de facebook chiar tartorele suprem al familiei tradiționale, Liviuuuuuu Dragnea.
În astea 2 luni de la 10 august, PSD a făcut tot posibilul să blocheze investigația Parchetului General în privința brutalității reprimării protestului, l-a amenințat pe Lazăr, s-a dat cu curu de pământ că e victimă, a făcut și a pierdut un referendum și s-a mâniat pe indiferența poporului român care, e clar că vrea să fie înfiat de un cuplu de homosexuali, să nu mai fie bătut de mami Tăriceanu și tati Dragnea. A ieșit chiar și Prea Fericitul Daniel și a zis că referendumul este un succes nedeplin. Doamne, de ce nu l-ai băgat pe Daniel la PR și marketing, e foarte bun cu vorbele, prea fericirea lui nu este stricată de 45 de milioane de euro aruncate pe geam. Poate pentru că el era sub geam și a prins cele 45 de milioane în poală, cine să știe? A ieșit și Codrin Ștefănescu, fostul iubit al domnișoricii despre care se face vorbire în articolul de mai jos, și a zis că eșecul referendumului este eșecul tuturor românilor. Dar lipsa de reacție a bisericii la violențele din 10 august nu este eșecul tuturor fețelor bisericești, nu este eșecul creștinilor români, nu este eșecul nostru ca nație.
Nu.
În definitiv, cui nu-i place, să plece.
Aaaa, am uitat să spun, în ăstea 2 luni, PSD s-a împrumutat cu 1,75 miliarde euro. Miliarde, da. Euro, da. Și mai are nevoie de 2,5 miliarde, zice deputata Chichirău, victima agresiunii verbale a lui Șerban Nicolae, șoferul cefos și nervos, senator PSD.
Pe 10 a fiecărei luni voi relua acest articol.
Care ne lămurește deplin în privința democrației pe care o trăim.
Trăiască.

-Acum niște luni eram la masă cu niște prietene și una o aduce pe tipa aia de la România Tv, blondă, față de porțelan, prezentatoare, a umblat cu chelul ăla sinistru.
-?????
-Din PSD. Codrin …
-Codrin Ștefănescu. Deci o prezentatoare România Tv care a umblat cu ăla?
-Da. Stai să caut, uite, Cristina Herea. Și femeia ne spune că s-a apucat de design de poșete și, ce să vezi, a și ajuns să expună la Londra, trimisă de statul român, de la care a câștigat o bursă. Sau așa ceva.

O caut pe net, primul lucru este interviul din 2012 luat de Libertatea. Titlul este: Nu mi-am găsit niciodată fericirea într-o pereche de pantofi de 1000 de euro.
Asta pentru că ai găsit-o într-o pereche de pantofi de 3000 de euro, îmi spun plină de invidie continuînd lectura interviului hagiografic luat de către jurnalistul Claudiu Petrișor:
Cristina, esti proprietara unei casa de peste jumatate de million de euro, conduci trei firme şi deţii mai multe proprietati. De ce nu ai făcut publice aceste lucruri?

Pentru că mi-am dorit să fiu judecata pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce am. Nu mi-am contorizat niciodata averea in bani sau lucruri materiale si ma consider un om bogat doar atunci cand ma uit in suflet, nu in portofel. Din păcate, lucrurile care contează cu adevărat în viaţa nu se pot cumpăra, oricât de multi bani ai avea in cont.

Cine este Cristina Herea, posesoarea unei case de jumate de milion, care conduce trei firme și atunci când se apucă să deseneze poșete ajunge instantaneu pe banii mei la Londra, să le prezinte la un salon de design?
Viata ta pare lipsita de griji, de ce ai ales sa te implici în presa tabloidă?

Pentru că am fost întotdeauna fascinată de puterea informatiei. Spectacolul psihologic oferit de lumea mondenă nu a facut altceva decat sa ma trezeasca la realitate si sa ma maturizeze. La 18 ani am ales Facultatea de Jurnalism, renuntand la bursa din Franta, de la Facultatea de Stiinte Policite. Tatăl meu nu a mai vorbit cu mine trei luni. Din dorinta de a nu-l dezamagi la 21 de ani mi-am infiintat propria firma de consultanta media, iar cand mi-am luat licenta am renuntat la presa scrisa si mi-am continuat studiile la Strasbourg, in Consiliul Europei. În urma experientei de la Scoala Europeana de Stiinte Politice am scris cea de-a doua carte, România de Culise’.

Crezi că oamenii te-au judecat gresit de-a lungul timpului?

Multi m-au judecat dupa aparente. Nimeni nu a fost interesat de faptul ca am copilarit mai mult in Academa Romana sau că aveam doua locuri de munca la 18 ani pentru ca îmi doream să îmi câştig independeta financiară, faţă de părintii meu. Nici campaniile umanitare organizate alaturi de Leslie Hawke nu fost demne de luat in seama. Imi amintesc ca in urma cu 9 ani  plimbam casete si foi printr-o televiziune, iar când m-am angajat la un cotidian scriam cu laptopul în brate, pe un scaun. Nu aveam birou nici măcar un birou. Toate aceste lucruri nu m-au descurajat, din contra, m-au determinat să îmi depăşesc condiţia. (tot interviul aici)

Îmi crapă capul.

-Deci la 21 de ani face o firmă de consultanță media și clienții se bulucesc, normal, pentru că…?
-Nu știi cine e taică-su? Taică-su a trimis-o la Strasbourg. E ceva general secu. Ba nu, e procuror. Sau judecător. Oricum, un monstru sacru.
Cristina Herea și-a depășit condiția de a fi fiica lui tati. Nu-i ușor.
A scris și o carte.
Este copia la indigo a unei alte fete a lui tata care a făcut SNSPA și apoi a scris, la numai 22 de ani, o carte nici mai mult nici mai puțin decât despre brandingul de țară, apoi a ajuns la ministerul de externe care a trimis-o 3 luni în Coreea de Sud, la specializare, pe banii mei și ai tăi, apoi a pierdut cursa pentru postul din Coreea de Sud în fața unui alt elefant securistic mai bine înfipt, și s-a căsătorit cu un băiat care lucrează la A3 și s-a mutat în casa luată de tata care este un mare om de afaceri pe o piață complicată, cea de medicamente.

Mă gândesc la toți copilașii ăștia de ciocoi noi, cum trebuie ei să lupte să-și depășească în fiecare zi condiția.
Și mă mai gândesc la copiii care nu pupă o bursă, indiferent cât de geniali sunt, pentru că nu au părinții bine înfipți. Mă gândesc la toate Adrianele și Marilenele, Cristinele și Sebastienii care au luat fața unor elevi și studenți talentați dar cu părinți ceferiști, contabili și femei de serviciu.
Și mă gândesc la milioanele de români care au plecat tocmai pentru că în țara asta unde Cristina Herea ia burse și își face firmă de consultanță media după 3 ani de studii, copiii lor nu au nicio șansă.
D-aia pleacă, șterg bătrâni italieni la cur, spală pe jos în case de nemți și sunt barmani în Spania: ca să aibă o șansă ăla micu.
Și d-aia piața Victoriei ar trebui să fie neîncăpătoare azi.
Pentru că ieșim nu numai pentru frustrările noastre, pentru copilăria noastră călcată în picioare de cumetriile de partid și de ierarhia peceristă. Ci pentru că genetica puterii înseamnă că nici copiii și nici nepoții noștri nu au nicio șansă într-o astfel de țară care prețuiește și premiază poșetele Cristinei Herea.

Gabi e prietenul meu din copilărie. Casa lui era vis-a-vis de casa părintească a mamei mele. Tatăl lui era verișorul mamei mele.
Tatăl lui a murit acum o săptămână. Dumnezeu să-l odihnească! S-a strâns tot neamul la pomană, s-au întins mese, s-a plâns, s-au aprins candele, s-a vorbit politică.
Un unchi, îmi zice Gabi, uite ăsta care a intrat acum în curte, îmi spuse alaltăieri că el l-ar vota tot pe Dragnea că i-a mărit pensia. Și eu îi zic: măi omule, tu de unde crezi că au ăștia bani? De unde crezi tu că au bani să-ți mărească ție pensia? I-au împrumutat, fac datorii și trebuie să plătească dobânzi. Ai copii, ai nepoți, mărirea aia de pensie pe care, după capul tău, ți-a dat-o Dragnea,  o să pice pe spinarea lor. Ei o să tragă să o dea înapoi. Copiii și nepoții tăi. Și atunci unchiu-meu a spus: păi nu m-am gândit niciodată așa.
Păi de ce să te gândești? Obosești dacă te gândești.
Cu mătușă-mea și unchiu-mio joc friptea. Ei își așează în palmele mele palmele lor întoarse cu burțile în sus și eu încerc să scot o mână iute de dedesubt și să le cârpesc una fără ca degetele lor să mă poată înhăța.
Mergi la referendum?, mă întreabă mătușa.
Nu. Pentru că e referendumul lui Dragnea.
De ce al lui Dragnea?
Că el are de câștigat, singurul, din așa ceva.
Dar ce aveți frate cu omul?
Nu e un om, e un sistem.
Deci sunt și alții?
Da. Dar el e capul. În sisteme autocratice, tai capul, ai rezolvat problema. În plus BOR-ul este o clică de mafioți care sug bani de la stat și manipulează credincioșii.
Cine?
Biserica.
Dar ce treabă au ei cu referendumul?
Păi ei îl susțin, fac propagandă, acum e asta cu homosexualii, mâine o să fie avort, poimâine o să fie castrare chimică pentru cine nu e de acord să pupe icoana.
Mai dă-i în pizda mă-sii de popi, intervine unchiu-meu. Noi ne ducem.
De ce vă duceți?
Pentru că e dreptul nostru.
De acord. Drept, nu obligație.
Dreptul nostru să spunem ce vrem. Poate zic că nu sunt de acord cu modificarea, dar tot mă duc.
Câți homosexuali știi? Ce ți-au făcut ție homosexualii?
Nu e despre asta, ci despre dreptul meu. Te-am ascultat atunci când ai zis să votez cu Băsescu, poate era mai bine să iasă Năstase. Știi ce rău a fost pentru noi.
Dar Băsescu a zis că susține referendumul.
Așa și?
Faceți ca Băsescu? Dușmanul?
Dansul continuă în jurul mesei din mica bucătărie. La televizor e Vocea României, Andra, femeia tradițională, e cățărată pe niște pantofi cu talpă din plastic transparent, de stripteuză. A cântat la Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși. Câți bani o fi primit Andra, că gratis nici lui Dumnezeu nu-i place?
Nu ne uităm la canalele de știri, să nu ne certăm, anunță- mătușa. Dar toate argumentele ei vin direct din studioul A3. Nu mai are încredere în justiție, Ponta, cu care a votat în 2014, i se pare un șobolan arivist, pe 10 august a fost încercare de lovitură de stat și plângerile penale ale demonstranților sunt măsluite.
Am ajuns să-mi fie frică să spun că sunt din Teleorman din cauza voastră!
Nu din cauza noastră, din cauza lu Daddy!
Dă-l dracu pe Dragnea, crezi că eu țin cu Dragnea? Dacă e vinovat, să-l bage la pușcărie, dar nu mai ai încredere în justiție, cu procurorii ăia corupți care fac dosare la comandă.
Gabi spune că nu e nimic de făcut. Să muncim, să ne câștigăm pâinea, să ne vedem de treabă și să-i dăm în pizda mă-sii pe nemernicii ăștia, că o să dispară.
La 3 metri de tine, un câine mârâie, se lasă pe picioarele din față, își ridică buza de sus și-și rânjește colții. Tu ce faci? Îți vezi de curățat cu un bețișor rahatul de pe talpă, e clar că ai noroc dacă ai călcat în rahat, ignori câinele și el o să dispară. Mâna lui Dumnezeu va ieși dintr-un norișor cumulonimbus, va apuca între arătător și degetul mare câinele turbat și îl va muta 173 de kilometri mai încolo.
Îndrăznește să crezi.
Nu îmi rămâne decât să propun mita electorală: zi, cât face să nu vă duceți la referendum?
Unchiu-meu râde. Atmosfera se destinde. Mătușa spune: hai mă, nu vrei să mă duc la referendum? Hai că nu mă duc, e bine așa?

Ne luăm în brațe, mulțumiți. Vocea reporterului anunță câți pușcăriași din penitenciarul x au cerut urna mobilă în prima zi a referendumului. Mă gândesc câți dintre ei sunt tâlhari, violatori, soți care și-au ucis nevestele. Votează ca să schimbe Constituția. Homosexualii sunt cei care i-au băgat pe ei la pușcărie. Toți procurorii și judecătorii sunt homosexuali. Ciocănelul ăla pe care îl lovesc de masă când pronunță o sentință e și el din lemn de copac homosexual.
Gabi se uită la mine cu o cătătură dintr-o parte. Nu ai mă nimic ce să faci în țara asta.
Dar eu sunt fericită că am reușit să conving doi oameni să nu meargă la referendum.
Doi.
Doi și de cea mai bună calitate. Pentru că sunt din Teleorman.

La început mi-a fost milă de Viorica Dăncilă. Săraca, e proastă. Nu poți să fii rău cu un prost. Poate săraca o fi și știind că este proastă, mi-am zis. Poate săraca ar vrea să nu se mai joace de-a primul ministru. Poate săraca se roagă, ca o fetiță pe care golanii au cățărat-o pe un leagăn căruia îi fac vânt din ce în ce mai tare, zboară fustele Viorichii și ea se roagă cu glas ascuțit, plin de lacrimi: vreau să mă dau jos, vă rog, dați-mă jos!!! Dar golanii râd și nu o lasă să coboare.
Mi-am imaginat familia ei ținută ostatică într-un beci, ciopărțită de sechestratorii care i-au trimis primului ministru câte o ureche din soț și un deget din fiu, nu glumim fătuco. Fă ca noi sau îi topim cu acid într-o cadă de fontă.
Ascultând-o azi în intervenția din Parlamentul European mi-a fost milă de mine.
Nu copilul și soțul lui Dăncilă sunt ținuți captivi de Ndragheta-PSD în pivniță.
Ci adevărul nostru, viețile noastre, cărnurile noastre, ale celor care de doi ani de zile am fost săltați de pe stradă, răpiți de banda din Videle.
Dăncilă nu are nicio problemă să spună în fața parlamentului european că legile justiției îi fac pe magistrați mai liberi, în condițiile în care asociațiile judecătorilor au ieșit pe treptele tribunalelor în toată țara, protestând împotriva modificărilor operate de trupa Iordache-Toader.
Dăncilă nu are nicio problemă să vorbească în fața parlamentului european despre Parchete ca instrumente ale opresiunii, în condițiile în care acestora li s-au tăiat monstruos fondurile și astfel, au fost trase pe dreapta, în timp ce crimele cu violență s-au dublat după marea eliberare din pârnăi dictată de Tudorel Toader.
Dăncilă nu are nicio problemă să spună în fața parlamentului european că Jandarmeria a acționat legal pe 10 august, în condițiile în care există peste 800 de plângeri ale demonstranților împotriva jandarmilor și instanțele, cele pe viitor eliberate de modificarea legilor justiției, ar trebui să fie lăsate să stabilească dacă, într-adevăr, Jandarmeria a acționat corect.
Dăncilă nu are nicio problemă să citească de pe foaie ce a scris un strateg PSD. Dăncilă e proastă. Asta nu ar fi o problemă dacă ar vinde la aprozar în Videle și ar da greșit restul. E fată bună, e proastă dar e fată bună, nu o dau afară, ea nu e genul care fură.
Dar, de fapt, Dăncilă nu e atât de proastă cât este rea.
Mândră.
Vanitoasă.
Țâfnoasă.
Țață.
Slugă obedientă a boernașului de Teleorman.
Cumva îmi aduce aminte de Leana lu nea Nicu. Femeile o urau mai tare ca bărbații. Iar bărbații spuneau că ea l-a distrus pe Ceaușescu. El era om bun, calfă de cizmar, plecat de jos, iubea animalele, făcea sport. Ea? O parvenită, curvă parvenită care l-a otrăvit: omoară-i Nicule pe nemernicii ăștia, că altfel o să te omoare ei pe tine.
Poporu e misogin.
Poporu știe că Eva a luat mărul și a mușcat din el.
Poporul știe că știe că e gol pentru că Eva a luat mărul și a mușcat din el.
Poporul urăște merele și femeile.
Șerpii sunt buni pentru că sunt îmbârligători. Femeile sunt proaste și curioase.
Femeile l-au distrus pe Carol al II lea, pe Ceaușescu, pe Băsescu. Acum pe Dragnea.
Femeile o să distrugă PSD-ul.
Bărbații știu când să se oprească.
Femeile nu.
Viorica Dăncilă e Leana lui Pistol.
Leana nu e moartă, Leana se transformă.
Poporul misogin nu o să iasă cu sapa împotriva bărbaților.
Dar bărbații s-au împuținat. Unde te uiți acum dai de Găbițe, Olguțe, Viorici, Rovane. Prea mult estrogen, colagen, fond de ten prin birourile Puterii.
Uite, sub Iliescu nu au fost femei la putere și ce bine a fost.
Uite, sub Constantinescu nu au fost femei la putere și ce scurt a fost.
Uite, sub Băsescu au venit femei la putere și ce rău a fost. Udrea, Macovei, Kovesi. Au pus prea mult ulei și au tăiat maioneza succesului național.
Dăncilă termină spiciul. Se aud aplauze. Dacă ciulești urechile, de dedesubt se aude hââârșt, hâââârșt. E zgomotul lamei șuriului ascuțit la tocilărie.
Poporul vrea sânge. Și primele capete care vor cădea sunt cele de pe găturile care se ițesc din taiorașe.

Dumnezeu a luat o coastă și a făcut o proastă.
Dăncilă se îndreaptă spre eșafod lingând o înghețată de vanilie în timp ce Tudorel îi șoptește că se spune ieșiafod căci a fost inventat la Ieși. Ea îl crede și spune senină: make a photo?

O oră din august.
Asta mi-a picat la treapta I. Un băiat se ascunde într-o sperietoare de ciori, încercând să treacă nereperat de o patrulă germană în timpul războiului, desigur, după 23 august 1944.  Nemții, plictisiți și infantili, nu au altă treabă mai bună decât să își descarce pistoalele în bostanul-cap al sperietorii, ucigându-l astfel, fără să știe, pe băiat.
Morala: nemții prăpădesc muniția aiurea. Sau: ce ți-e scris în frunte ți-e pus. Sau: viața e absurdă așa că mai bine Muie PSD.
Băiatul lui Daddy are casă în Cotroceni. O viluță modestă, ostentativul e lăsat pentru Brazilia. Niciunul din vecini nu a crezut că băiatul lui Daddy are curaj să vină în Cotroceni, și-au zis că se teme, că lumea e nervoasă, strada e îngustă, nu ai cum să intri cu tunul cu apă. S-au pus în pantofii lui de lac, mărimea 42, șireturi lucioase, au umblat scâââârț, scâââârțțț pe hol, au urcat chiar și niște trepte și apoi le-au coborât în fugă.
Au încercat să-l priceapă pe fiul lui Daddy și au ajuns la concluzia că micul porcar nu o să riște un scandal. Poate o să se strecoare acasă noaptea, pe la 1 sau 2. Poate o să se deghizeze într-un predicator al martorilor lui Iehova sau poate o să îmbrace o sutană și o să-și pună o bărbuță din fir de mătase negru și o să întrebe: primiți cu botezul?
Dar uite că micuțul porcar i-a surprins pe toți căci a apărut așa, pe la căderea serii, alături de proaspăta sa soție în mașină dar cum ziceam, strada e strâmtă și din față venea o altă mașină în care era fiul unui mare actor român cu soția dumisale. Și fiul marelui actor român l-a recunoscut pe fiul meschinului dictator român și el nefiind actor ca tatăl lui, neputând deci să intre în rolul omului calm, pragmatic, periculos în tăceri, să zicem în rolul împăratului Palpatine, a înfipt mâna în claxon și a dat geamul mașinii jos și a strigat: hoților, ticăloșilor, corupților, nu vă e rușine mă să vă bateți joc de țara asta și să furați de la copii săraci, tâlharilor, muuuie PSD!!!!
Iar băiatul lui Daddy s-a speriat și a rupt-o la fugă, lăsând mașina și soția cea proaspătă în mijlocul străzii. A intrat în vila modestă din Cotroceni și soția cea proaspătă, rămasă singură, a dat și ea geamul jos și a strigat la fiul marelui actor român care gâfâia răpus de frustrare și ciudă că nu poate să facă mai mult decât să strige muie PSD, nora lui Daddy deci a strigat așa: băăi săracule, tu știi cine suntem noi măi, tu știi băi cine e bărbată-miu, băi gunoiule, tu știi ce o să vă facem băăi? O să vă strivim băăăi nimeniule!!!
Dar fiul marelui actor nu a băgat-o în seamă. A parcat mașina, și-a luat nevasta și au intrat în casă. În nici 5 minute însă, ce să vezi, nu unul ci două echipaje de poliție în fața viluței modeste a copilașului lui Daddy. Cu girofaruri pornite, cu milițieni veniți să salveze copilașul lui Daddy: v-au lovit?
Nu. Doar m-au înjurat și mi-au zis muie PSD.
Deci nu v-au lovit. V-au amenințat?
Nu. Dar aveau un ton amenințător.
Deci nu v-au lovit și nu v-au amenințat. Nu putem să facem nimic.
Proaspăta nevastă vrea sânge. Urlă ca un cihuahua la mormântul stăpânului. Ba nu, urlă ca un tenor căruia i s-a așezat pianul pe picior și pe pian este întinsă cântăreața Adele înainte să slăbească.
Faceți ceva, vreau să-i distrugeți, vreau să moară.
E 9 seara, s-a lăsat întunericul dar proaspăta soție are infraroșii și vede în beznă pata de pe onoarea soțului ei.
Socrul fiului marelui actor cheamă poliția. Spune că de peste drum se urlă, e 9 seara și se urlă, e balamuc domnilor, trimiteți un echipaj. Liniștea publică a fost pulverizată.
Nu vine nimeni.
Cele două mașini de poliție pleacă lăsând tinerii căsătoriți complet nesatisfăcuți.
Incompetentă poliția. Mai bine chemam jandarmeria.
Data viitoare intrăm cu tabul pe stradă. Să vedem noi atunci care dintre voi săracilor mai are curaj să strige muie PSD?
Muie PSD. Ce bine ar fi dacă am avea o inimioară ca cea de la Maggie de acum 15 ani, să o punem în geamuri sau pe lunetele mașinilor, Muie PSD pe ghiozdănelele copiilor și scris din panseluțe în ronduri, pe avizierele din blocuri și pe tabelele electronice care anunță orarul trenurilor sau al metrourilor.
Muie PSD.
E tot ce ne-a rămas. DNA-ul e al lor, Inspecția Judiciară e a lor, DIICOT-ul e al lor, CCR-ul e al lor, vin acuși ordonanțele de amnistie și grațiere.
Geaba ne-am ascuns după bostanul sperietoarei de ciori, pesedeii sunt plictisiți, au muniție căcălău, e cald și nu ar pune mâna pe-o carte să citească.
Suntem ca și morți.
Măcar să o facem urlând Muie PSD.

Betoniera cocoșată e hrănită de cel mai bătrân zidar din lume. E mai scund decât coada lopeții, nu trece de 1,50, are o vestuță de lână peste șale și șapcă de ilegalist comunist. Îți rupe inima când îl vezi mutând nisip în gura betonierei în loc să stea pe o băncuță la Bușteni, să respire aer de munte, la cei 109 ani pe care îi arată.
Nu mai sunt muncitori. Nu ai de unde să angajezi.
Medicul de gardă stă picior peste picior la masă cu alți 3 colegi, la Urgențe Majore. În jurul lui, pe fiecare pat, sunt corpuri cablate, legate, însăilate, împunse, peticite. La unii ochii sunt vii, la alții măruntaiele sunt vii. Din ele ies gemete cuminți, ca o eșarfă înodată scoasă de un scamator pe gură.
Doctorul este plictisit. Nu prea ar vrea să spună cât trebuie să stea taică-miu în spital. Nu îi plac pronosticurile, așa spune doctorul și apoi, cu greu, se învoiește să îmi facă o favoare: poate o să-l ținem trei, poate șapte zile, lăsați-l aici, stă sub observație.
De la 17.30 până la 12 noaptea taică-miu a fost ținut sub observație de către omul invizibil. Omul invizibil a stat pe patul gol de lângă cel ocupat de taică-miu și de acolo l-a ținut sub observație. Taică-miu nu a știut, dar de ce ar trebui să știe el ce face omul invizibil? Important este că a fost ținut sub observație. Apoi, la 12 noaptea, a venit o asistentă și i-a pus o perfuzie cu glucoză. De ce la 12 noaptea?
Pentru că este o singură asistentă medicală pe mai multe secții. Asta îmi spune un medic de la Județean care îmi sugerează să stau calmă, ăsta e sistemul.
Nu sunt oameni.
Și chiar și atunci când sunt oameni, ei nu sunt neapărat oameni. Nu știu ce sunt, dar cred că au inimă de bauxită. De la bauxita asta sunt mereu iritați.
De ce ți pe dulăpior telefonul și cana? Totul trebuie să intre în dulăpior.
De ce?
Haide, nu stau la discuții.
Așa îi spune lui taică-miu, om de 72 de ani, asistenta-șefă. Fiind șefă, nu are voie să folosească pronumele de politețe. Dacă o prinde controlul că e politicoasă, va fi zburată instant și nu poate să riște așa ceva.
Nu puteți să intrați toți trei, așteptați aici, ne spune aceeași asistentă șefă. În secție, prin geamurile ușii, vedem o foială veselă de uniforme colorate. Cine or fi cetățenii ăștia? Cu o seară înainte, când asistenta șefă era acasă și își ungea cu antigel inima de bauxită, 3 indivizi în uniforme medicale, una în roz, alta în galben și un el în verde-castan, spărgeau semințe pe un ziar într-un birouaș vis-a-vis de salonul unde a fost instalat întru supraveghere taică-miu. Ei mi-au zis să îi iau apă, șervețele umede, 2-3 scutece iar eu i-am ascultat. Dacă mă puneau să aduc un arbore cotit, 4 coceni de porumb și un borcan de năut i-aș fi ascultat. Căci nu-i așa, erau în uniforme medicale, sunt cadre medicale, ei știu ce fac, te fac bine pe tine, idiotul care s-a stricat special ca să nu-i lase pe ei să spargă semințe și să stea pe chat cu iubi.
Iritare.
Medicul Apătăchioaie e ocupat. Iese într-un târziu cu analizele lui taică-miu, trebuie să o facă și pe asta, își înfrânge sictirul. Of. Dă să ne bage în birou dar e comisia-îi șoptește asistenta șef, nu pot să intre toți trei.
De ce?, întreb senină.
Doctorul Apătăchioaie mă fulgeră cu privirea și ne întoarce din ușă, poftindu-ne, iritat, cum îi șade bine oricărui profesionist, pe hol.
Îl întreb dacă pot să îl scot pe taică-miu și să-l mut la alt spital.
I se face rău de la bauxită domnului doctor Apătăchioaie, se încordează jignit, respiră greu, nu mai este treaba lui ce fac cu taică-miu, odată ce am pus întrebarea practic am și semnat externarea, el nu mai poate să spună nici măcar dacă îi pun în pericol viața scoțându-l din spital. Corzile-i vocale sunt împietrite.
Este statuia ofensei. Fără soclu. Doar statuia.
Se refugiază, insultat, după ușa termopan și cu asta basta, primesc fișa de externare de la o infirmieră posomorâtă și pe fișă nu e niciun tratament, nimic. Trebuie reinternat, atât a scris doctorul Apătăchioaie, monosilabic. Mai bine ar fi scris: Huo! Mori! Marș!
Nu sunt oameni.
Car lucrurile lui taică-miu într-un sac de gunoi, negru, printre BMW-urile din curtea spitalului. Mașinile medicilor, pacienții nu pot parca aici.
Sunt obosiți, muncesc mult, nu sunt destui doctori, îmi explică un coleg de la o clinică privată.
O să fie și congresul acum, într-o săptămână, nu mai pot fi făcute internări pentru că toți medicii sunt la congres și nu are cine să supravegheze pacienții.
Omul invizibil ar putea, nu?
Are și el un Volvo aici în curtea spitalului. Volvo-ul e vizibil, e singurul mod în care colegii medici și colegele asistente știu că omul invizibil a venit la serviciu și ține sub observație bolnavii, așa cum îi cere fișa postului.
Nici oameni invizibili nu prea mai găsești însă să angajezi la noi.
Au plecat din țară, se câștigă mai bine în Germania.
Ăștia de au rămas s-au băgat toți la Jandarmerie. Au fost bătuți de forțele lui Soroș pe 10 august și au și băgat, 32 dintre ei, plângeri penale la Parchet.
Taximetristul îi spune lui taică-miu că ulcerul gastric trece mai bine cu o cură de-o săptămână de lapte bătut. Exclusiv. Un unchi de-al lui a băut o săptămână numai lapte bătut și ulcerul s-a vindecat miraculos.
Haide domnule, nu fiți trist, dă-i în pizda mă-sii de doctori nesătui, o să vă faceți bine!!!, râde gros și mie-mi vine inima la loc.
Mai există oameni.
Dar umblă în mașini albe colantate cu taxi și nu știi cum ai norocul să-i găsești.

Mașina are număr de Călărași. Șoferul are bărbuță-cioc și un atroce simț al penibilului. Orice întrebare e o tăietură de brișcă, îi crestează pielea fină.
Adică? Ce vreți să spuneți?
Nu vreau să spun nimic. Întreb. Veniți în fiecare dimineață din Călărași?
Da. Și? Am fost șofer 35 de ani pe taxi. Am trecut pe Uber de câteva luni.
Și 35 de ani ați venit la lucru în fiecare dimineață din județul Călărași?
Nu. Dar dacă era da, ce? Era vreo problemă?
Agresivitatea de câine bătut, ținut pe mămăligă acră.
Nu domnule, doar admirație pentru puterea dumneavoastră de muncă.
Se mai liniștește dar e vigilent.
S-a mutat la 8 ani în București. Îmi spune.
Aveau casă la 50 de kilometri de capitală dar era greu, așa că taică-su a vândut un porc din cei doi pe care îi aveau și din banii luați pe el și-a cumpărat buletin de București. Îmi spune.
Îl măsor, are până în 60 de ani, deci acuși 50 de ani băiatul care a devenit șofer de taxi și de o lună juma e șofer de Uber s-a mutat cu mămică-sa și tătică-su în București.
Viața lui întreagă a fost schimbată de un porc.
Fratele ăluia de l-au mâncat acum 50 de ani. Nu a avut timp să primească un nume bietul porc.
Șoferul povestește despre fiică-sa care e contabil. E mândru de ea și de nepotul fotbalist la 4 ani jumate la club la Steaua. Câți porci au murit pentru ca fata să-și ia diploma și nepotul să intre la echipa de pitici?
Nu-l ascult. Mă gândesc la porcul mort acum 50 de ani întru binefacerea domnului din Călărași și la alți porci care au făcut oameni din semeni de-ai noștri. Porci cărora ar trebui să le facem statui: statuia porcului necunoscut sacrificat ca tu să obții mutație sau fiică-ta un post la primărie sau nepotul să prindă loc la fără plată la facultate sau unchiul să primească un pat într-un salon de numai 4 oameni la spital.

Trăim într-o grozavă eroare logică.
Câinele nu este cel mai bun prieten al omului.
Sau fie, este cel mai bun prieten al omului.
Dar fratele nostru este porcul.
Niciun alt animal nu a făcut atât de multe pentru cv-ul nostru profesional, niciun alt animal nu ne-a propulsat atât de departe pe scara socială.
Examene, posturi, transfuzii, operații, delegații.
Porcul.
Se zice că porcul nu zboară.
Ce prostie.
Cotletele sunt aripi.
140.000 de porci au fost uciși numai la Gropeni, în cea mai mare fermă din țară, pentru că statul român are ceară în urechi, e surd statul român, ascultă A3 cu volumul dat la 67, tresare parchetul sub picioarele statului dar el nu aude nimic.
Vineee pestaaaa porcinăăăă, a strigat în urechea stângă a statului SRI-ul.
Cioloș e de vină, a răspuns Daea.
Vineeee pestaaa africanăăăă, a strigat Uniunea Europeană.
Lasă-mă cucoană.
Iarna asta poporul român nu are porc.
Nu are jumări.
Nu are slană.
Nu are untură de întins pe pâine.
Ar face bine românul să nu se îmbolnăvească anul ăsta. Nici să nu trebuiască să-și ia vreo autorizație. Sau să vrea să-și mute odorul de la o școală la alta sau să-i găsească un post mai bun la administrația financiară.
-Dracu ne ia cu nemernicii ăștia, zice taximetristul din Călărași și eu alunec în apa rece a conversației de pe sloiul imens care scufundase Titanicul economiei românești.
-Ne-a ajuns cuțitul în os. Nu la os, în os ne-au băgat cuțitul nemernicii ăștia, spune șoferul din Călărași.
Aprob și mă gândesc la porcul care a murit în 1989 ca noi să fim liberi.
A murit porcul, așa urlau oamenii și alergau pe străzi și taică-miu a întrebat: care porc? și era să fie linșat de un grup de cetățeni de bine care au considerat că stupoarea lui e semn de terorism arab.
Doamna Firea, facem și noi, măcar la Gropeni, acum de Centenar, o statuie a porcului necunoscut, salvator de neam și țară?
Să vorbesc la Ministerul Culturii? Să vorbesc la doamna Irina? Îi plac cotletele? Mai am salvate în congelator vreo 3 de anul trecut.

Unul dintre bărbați are fața complet arsă, ochii de ceramică se mișcă grăbiți sub pleoapele spâne. Lobii urechilor nu mai există și nici trei degete de la mâna dreaptă, pe care o duce, în semn de mulțumire la piept atunci când oamenii îi strecoară câțiva leuți în punga de carton pe care o ține în mâna stângă. Un bărbat înalt îl însoțește, spune că este fratele lui, cere bani pentru o operație. Amândoi sunt curat îmbrăcați.
Ferească Dumnezeu de-o nenorocire ca asta, ajungi om bătrân să cerșești în metrou.
Frate-miu îmi spune despre directorul fermei de la Gropeni unde au fost uciși 140.000 de porci. Plângea la telefon directorul, a trebuit să dea câteva sute de oameni afară. Totul s-a dus de râpă. Statul a zis că-l despăgubește. Când?
Când o zbura porcul. Porcul deja a zburat, 140.000 de porci zboară deasupra Gropeniului de nu mai vezi soarele de ei.
200 de milioane de lei costă referendumul pentru familie. 43 de milioane de euro. Dacă îl țin 2 zile, o să coste un picuț mai mult.
Las că pesta porcină, las că nu-s spitale, las că răniții de la Colectiv se recuperează pe bănuții lor, că nah, doar nu o să-i țină statul, las că nu-s autostrăzi, las că nu sunt școli, popa o să strângă 6 milioane de amărâți, o să-i amenințe popa că dacă nu merg la vot o să ardă în flăcările iadului și în iad nu există metrou unde să ceri bani ca să-ți faci operații de chirurgie plastică.
Electra îmi spune deunăzi: tu știi ce se întâmplă cu oamenii ăia din Băcel și Lunca Mărcuș, ăia de au pierdut tot la inundațiile din vară?
Electra, am treabă, uite referend…
Măi fato, tu știi că oamenii ăia au pierdut tot, absolut tot, și Dăncila, Daea și Dan au promis că le dau despăgubiri și nu au văzut un leu? E OUG din iunie care stabilește 10 mii de lei ajutor pentru gospodăriile cu grad de afectare peste 50 la sută și 5 mii de lei pentru cei cu pagube mai mici. În toată țara s-au dat despăgubirile, mai puțin la Covasna.
Oamenii trăiesc ca vai mama lor, le-au crăpat animalele, au pierdut absolut tot și…
Și totuși, ce s-a întâmplat?
Bănuții există, blocați la AJPIS Brașov (Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială), instituție condusă de Mihaela Covaci, pretenă cu Olguța Vasilescu în a cărei subordine este AJPIS.
Buuun, Mihaela Covaci nu dă drumul la bani. Și nu dă drumul la presă să intre într-o instituție publică.
Un lătrău bărbos amenință o echipă de televiziune că dacă se apropie și încearcă să intre într-o INSTITUȚIE PUBLICĂ scoate sprayul și le dă în nas.
Da.
Exact așa spune portarul. Plătit din banii mei și ai Electrei. Că are ordin să nu lase televiziunea înăuntru.

Cine sunt oamenii ăștia care ascultă astfel de ordine și le aplică atât de harnic?
Sunt oamenii care vor primi ordin să voteze Da la Referendum și o vor face, sunt oamenii care au primit ordine să gazeze 100.000 de protestatari în piață si au fãcut-o, sunt oamenii care au depus plângeri că au asistat la o lovitură de stat în 10 august, sunt oamenii care dansează la nunta copilului lui Dragnea, sunt oamenii care aduc plocoane baronului local, sunt oamenii care seară de seară mint de îngheață apele pe posturile de televiziune ale șefilor lor securiști, tâlhari și hoți. Și când apele ăstea înghețate se topesc, ele vin, viitură peste țară, peste oamenii din Băcel și Lunca Mărcuș.
Dar nu ajung să ude și vila Mihaelei Covaci care oare cum a fost numită pe acest post public unde este plătită cu niște mii de euro, de 2 ori mai mult decât în sistemul privat unde ar trebui să pună osul la treabă?
Cine sunt oamenii ăștia și cum ajung ei să controleze toate resursele țării ăsteia și apoi să dea ordin unui portar să ne dea cu sprayul în nas atunci când avem tupeul să cerem socoteală?

Sunt frații noștri. Surorile noastre. Sunt mătușile noastre. Sunt mamele și tații și bunicii noștri.
NUUUUUU.
Nu sunt.
Pentru că sunt frații și tații și unchii, mătușile, bunicile și surorile LOR.
Țoapelor, hoților, ciocoilor, impostorilor, mincinoșilor, urâților, curvelor care au infestat fiecare aparat al statului și din această funcție ne penetrează zi de zi, zi de zi, în fundul nostru pe care vor să-l protejeze de homosexuali.

Normal că urăsc homosexualii. Vor să ne aibă doar pentru ei.
Și sunt dispuși să plătească 43 de milioane de euro pentru asta.
Este în mod clar cel mai scump anal din lume.
Păcat că banii nu-i încasăm noi. Ci tanti de la AJPIS care dă ordin la portar să ne încuie în  beci.

Mai jos am pus materialul Electrei.

https://www.facebook.com/207279030017508/videos/1909000476068981/?hc_ref=ARRiYuDrG6unYMbVJiWXwfoQRzrlXCGlct_Um6VctaWnUnMn9Hl3xv6qWhRJerkrt0A&__xts__[0]=68.ARCLxB03_pmXc1RHUj1w9DUVFZ8fr_nsd9dExdtBevX9dgVScDVtoe8XauvSYgDMP4YEc4ePL6gpYoHqH9F7PqnYmtSb8YZQLRiOK0_97980PyUYLHJIAQ8hcBPkpQKyzdPadOxqUg_WFXtR-Agcb3jKOzLOSt_W1zRurIeBhmWKzevAarZutQ&__tn__=FC-R&fb_dtsg_ag=AdwYMOoialjrGtAZy19txg7IDY4xbg-h2PXtd30prbdhuw%3AAdwglcOz2BXqHgoObcge1GMFRdgBd9_PAoG9d5jCFfnnLw

În județul Vaslui, pe un câmp, o fată este violată până leșină de un grup de tineri absolut heterosexuali. Toți cei 7 violatori au fost crescuți în cupluri unite în fața bunului Dumnezeu, bărbat și femeie. Femeia este ca să-l fuți. Așa zice unguru. Mamele violatorilor numărul 1, 2 și 7 sunt bătute de soți.
Atinse.
Șterse peste bot.
Puse la punct.
Cumințite.
Trimise la locul lor cu un dos de palmă. Poate chiar cu un pumn. Uneori se folosește ciocănelul de șnițele. Alteori trebuie să fii creativ. Poți să o bați cu bara de la mașină.
1987. Undeva, la câteva sute de kilometri, în județul Constanța, o prietenă a maică-mii învață pe pielea ei că trebuie să-și asculte bărbatul fără să crâcnească. Cocoșul cântă aici. Ce cântă? Jazz and blues. Soțul prietenei maică-mii îmi explică, ani mai târziu, că femeile trebuie scărmănate când le mănâncă pielea.
Cum știi că le mănâncă pielea?
Când încep să-ți dea indicații, să-ți facă reproșuri, când comentează că ai venit afumat acasă, când îți stau în drum și tu trebuie să treci printre ele trei. Doamne, sunt trei, să le împuținăm că doar nu oi fi prost să dai papa la trei neveste identice. Le bați până te trezești din beție și ele trei sunt doar una. Chircită și vânătă. O pupi și îi zici că o iubești și îi explici că ai scărmănat-o pentru binele ei, că o mânca pielea.

1998. Fac un reportaj despre violența domestică. S-a înființat un centru la București însă nu vine nimeni să ceară ajutor. Adică nu există violență domestică în România?
Ba da. Dar femeilor le este rușine să spună că au fost bătute. Ce-o să zică vecinii? Ce-o să zică rudele? Ce-o să spună copiii? Ce-o să spună popa?
Îndură. Și-o fură și îndură.
Femeia trebuie să fie supusa bărbatului.
Ooooo, și cât de tare!!! Oooo, și încă cum!!!

Ce, crezi că ești singura care și-a luat o palmă de la soț? Nu moare nimeni dintr-o palmă.
Nici dintr-un pumn, nici măcar dintr-o bătaie din care iese cu câteva coaste rupte.
Cine a murit de la coaste rupte? Uite Kim Kardashian și-a scos câteva coaste ca să îi evidențieze talia. Sunt un soi de apendice coastele, mai bine să ți le rupă soțul.
Nu am cum să fac materialul, nu am cum să spun că au fost cheltuiți bani inutil pentru că femeile din România nu au nevoie de consiliere, adăpost, ajutor. Sunt Vrâncioaie toate femeile din România. Sunt stâncă. Dă cu târnăcopul în ele și vezi că nu se sparg. Cremene.
Pesemne că moliciunea asta mea, ipohondria și sensibilitatea vin din faptul că sunt bărbat.

2018. Miruna s-a căsătorit la 32 de ani. A așteptat virgină bărbatul care să merite să îi rupă himenul. Miruna știa ce este himen pentru că era cadru medical. S-a temut să se mărite pentru că mama ei, femeie înțeleaptă, i-a spus: ”Ai grijă Miruna. După ce te au, bărbații te dau la cur.” Soțul i-a făcut un copil și apoi i-a făcut hematoame și echimoze. Pe șolduri, brațe, picioare, gât și față. Dar pe unde nu i-a făcut hematoame și echimoze?

”Așa e viața” – declară filozofic Miruna – privindu-și vânătăile de pe încheietură. Soțul s-a supărat și a strâns-o puternic atunci când ea a spus că nu îi dă voie să își mai toarne încă o țuică.

”Așa e viața, dar uite că am ajuns, 40 de ani mai târziu, să am o casă, un cămin, o familie, cel mai important lucru în viață. Iar tu, Raluca, tu ce faci? Îți tragi viața prin cur. Pune mâna și căsătorește-te și fă copii. Intră în rând cu lumea. Sau poate ești perversă d-asta, lezbiană?”

Miruna nu cunoaște nicio lezbiană dar le disprețuiește. Și pe homosexuali îi detestă. Îi e scârbă de ei pentru că fac perversiuni. Din perversiuni nu ies copii și asta e singurul rost pentru care am primit de la Doamne, Doamne organe sexuale.
La ușă sună popa, a venit cu botezul. Deschide entuziastă și darnică îi dă 100 de lei lui popa.
-O bate soțul, uitați ce i-a făcut la mână. De ce nu face nimic biserica în privința violenței conjugale dar susține, pe banii noștri, referendumul pentru modificarea Constituției?
-Eu nu știu nimic, eu nu …
-Cum adică nu știți nimic? Sunteți parte din biserică. BOR este în favoarea modificării Constituției, trage la aceeași căruță cu PSD-ul, bărbatul se căsătorește cu femeia. Dar femeia e subom. Nu-i așa? De ce nu face nimic biserica să ajute femeile bătute de bărbați?
-Doamnă, pe mine să nu mă luați..
-Lăsați-o părinte, cred că e lezbiană, săraca. Oricum a bătut-o Ăl de Sus și nu poate să aibă copii.
Popa dispare în negații și fâlfâit de sutană.

O să fie referendum. O să scrie-poate-că bărbatul cu femeia și numai ei se pot căsători. Victorie.
Mii poate zeci de mii de românce vor merge în continuare plânse la culcare. Copiii lor vor crește în abur de alcool, dinți stricați și ură. Se vor face mari și vor viola pe un câmp, până la leșin, o fată care merita să fie violată că doar a umblat în fustă scurtă.
Femeia este ca să-l fuți.
Dar femeile ăstea toate, vinete, ciopârțite, frânte, vor avea totuși o mulțumire. Vor fi fericite că homosexualii nu pot face nuntă. Lezbienele nu pot să se rotească pe Isaia dănțuiește.
Și se vor duce la biserică să îi mulțumească bunului Dumnezeu că le-a dat tărie să-și ducă crucea.
O să fie referendum și vă poftesc să nu mergeți la el.
Pentru că atunci când torenții ți-au luat casa pe sus și-o duc la vale, ultimul lucru de care ar trebui să-ți pese este dacă ai stins lumina în debara.
Iar redefinirea partenerilor în căsătorie este fix asta.
Boicotați referendumul. Pentru că este jucăria lui Dragnea. Și atât. Și pentru că pentru Dragnea, indiferent de sex, orientare sexuală, rasă, religie sau naționalitate, suntem cu toții doar niște fetițe în fuste scurte pe care poate să le ducă el, cu gașca lui din PSD, pe un câmp și să le violeze până leșină.

Primăria e învelită în drapelul național.
Drapelul național e decolorat așa că primăria îmi aduce aminte de brânza pe care i-o aducea ciobanu lu bunică-miu, în tifon, din ea curgea alb zerul.
E plin de copii de țigani. Unii împing cărucioarele în care sunt cățărați alții, cărucioarele se hurducăie pe piatra cubică a Sighișoarei. Pe străduțele lăturalnice miroase a pipi și pungi de pufuleți rătăcesc oarbe, foșnind tomnatic. În parc, sub ochii lui Petofi Sandor-huuuoooooo, ungurii vor Transilvania, huuuuoooo-sunt presãrate cochet pahare de plastic de la cafeluțele servite de turiști.
Chelnerii de la restaurantul Wagner sunt arțăgoși. Viața e greu, limba are febră musculară de la genoflexiunile în engleză. Cei de la casa Krauss sunt prietenoși și zâmbitori. Înjură primarul PSD, un nemernic care a furat tot ce a putut și a putut că nah, obiectiv UNESCO, Sighișoara are bani. Bașca a primit acum fonduri, de Centenar.
Centenarul care durează 5 ani. Începe acum și se termină în 2023.
Nu e glumă.

În primăvară Adevărul scria asta:
“La începutul lunii martie, site-ul Sursa Zilei făcea publice documente care arătau cum 21 de consilieri din Departamentul Identitate Naţională erau aduşi prin detaşare, fără concurs, de la diferite firme „din domenii de pază, construcţii, mobilă, fierărie şi chiar salon de coafură”, din Bucureşti şi din ţară. George Ivaşcu a dispus încetarea detaşărilor şi l-a demis pe secretarul de stat Paul Cotîrleţ, cel care conducea departamentul, explicând într-un interviu televizat că „responsabilitatea domniei sale însemna toată viziunea şi conceptul acestei mari sărbători”.  (https://adevarul.ro/news/politica/centenarul-haosului-ministerul-culturii-impins-mareaunire-2023-ca-ascunda-incompetenta-politica-1_5abd0989df52022f752cf84f/index.html)

Cine este Paul Cotîrleț?
Fiul lui tata. Libertatea a schițat în ianuarie 2018 profilul lui. Este exact cel al tuturor copilașilor de boieri locali. Are diplome, mastere, doctorate, SUV, virgulă între subiect și predicat și invidiabila trăsăturã a analfabeților funcționali de a trece prin apa vocabularului fără să se ude, nu mai este atitudinea mea să schimb ceva, spune Cotîrleț. Doct. Savant. Erudit.

“Paul Claudiu Cotîrleț s-a născut în Onești, în anul 1988. A absolvit Școala ‘George Enescu’ și Liceul ‘Spiru Haret’ din Moinești, iar în 2010, Facultatea de Istorie, Universitatea din București, secția de Relații Internationale și Studii Europene – licență.
Are master în Politică Europeană și Românească, master în Diplomație și Istorie Politică. Post-universitar a urmat cursurile Institutului Diplomatic Român, Colegiului Național de Apărare, Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Universității de vară – Râmnicu Sărat, dar și cele ale Institutului Barcelona DEtudis Internationals și ale Școlii de Vară a Coaliției Naționale pentru Modernizarea României. A studiat cu Bursă Erasmus la RWTH Aachen, Germania, dar a susținut și stagii de practică la Institutul Diplomatic Român și în Senatul României, la Comisia de politică externă. A fost și consilier parlamentar – șef cabinet Chestor Senatul României, după ce în 2010 a ocupat funcția de consultant parlamentar. ‘Dacă mi-ați studiat puțin trecutul, ați observat că am fost candidat la Primăria municipiului Moinești, în 2017. A fost o experiență extrem de plăcută. Din punct de vedere politic m-a ajutat foarte mult. Am simțit pe propria piele cum ar trebui să arate o campanie. Mă bucur că nu am avut cui să-i reproșez această înfrângere și nimeni nu a avut de reproșat nimănui, este un rezultat corect. Deci, lumea a ales pe cineva care, din păcate, acuma regretă, dar nu mai este atitudinea mea să schimb acest lucru’, a spus Paul Cotîrleț, pentru pressone.ro.” (https://www.libertatea.ro/sport/cine-este-paul-cotirlet-2114923)

Paul Cotîrleț a fost demis în martie de ministrul Culturii. Departamentul Identitate Națională a fost restructurat. Domnul Cotîrleț și-a văzut de drum. În luna iunie a publicat prima carte pe subiectul care i-a adus și doctoratul. Roxana Neagu de la cotidianul Deșteptarea din Bacău scria atunci cuprinsã de emotie:
“Debut editorial. O altfel de lansare de carte. Atât prin titlu, cât și prin conținut. O carte-document. Un volum documentar stiințific ce cuprinde foarte multe informații concrete, cu o vastă listă bibliografică. O carte despre istoria diplomației și sportului în Balcani. O cercetare necesară, care lipsea din peisajul nostru științific, după cum se arată în prefața cărții. „Fotbal, politică și diplomație în Peninsula Balcanică (1896 – 1933)” (https://www.desteptarea.ro/fotbal-politica-si-diplomatie-peninsula-balcanica-1896-1933-o-carte-document-tanarului-paul-claudiu-cotirlet/)
Acum 5 zile, istoricul-fotbalist Paul Cotîrleț a ajuns și la Bookfest Chișinău unde a lansat aceeași carte extrem de necesară. A fost și tatăl său acolo, managerul spitalului din Moinești, profesor doctor Adrian Ciocîrleț, ale cărui cărți au fost publicate de aceeași doamnă Maria Dohotaru de la editura Magic Print Onesti. Paul a scris pe facebook:
“Asa cum v-am mentionat intr-o postare de luna trecuta, a venit timpul ca volumul realizat de mine sa treaca granitele tarii printr-o lansare internationala. Imediat dupa ce domnul Procuror General Augustin Lazar a terminat de prezentat volumul sau dedicat protecției juridice a patrimoniului cultural, am ocupat cu avant tineresc principala scena din pavilionul central.”
Ce face acuși domnul Cotîrleț? Este consilierul vicepreședintelui senatului României, scrie Deșteptarea de Bacău. Care, că sunt 3? Manda, Țuțuianu sau Federovici? Nu se știe, cum nu se știe nici numele jandarmeriței Ștefania. Pentru că GDRP, pentru că la ce vă trebuie informația? Pentru că sunteți răi și invidioși și nu sunteți în stare să vă bucurați de succesul unui tânăr onest din România.
El participă cu același avânt tineresc la întâlniri desfășurate sub egida Centenarului la Carei.
Sub egida.
Sub egida.
Sub egida.
Domnul Paul Cotîrleț e din județul Bacău. Capitala județului Bacău e orașul Bacău.
Vara asta, în an centenar, Bacăul a rămas o săptămână fără apă potabilă. Nu e vina domnului Cotîrleț. El oricum este din Moinești. Sau, mă rog, acolo e tăticul. Pun pariu că un drapel tricolor îmbracă la Moinești primăria și sigur e pe biroul tăticului domnului Paul, managerul spitalului din Moinești, Adrian Cotîrleț. Despre domnia sa zicea presa locală, ce-i drept, în 2014:
Cotarlet Adrian Valentin: manager – Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti (Bacau). In timpul exercitarii functiei de Manager al Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti a incheiat si derulat contracte privind subprogramul de screening pentru depistarea precoce activa a cancerului de col uterin cu societatea comerciala in cadrul careia sotia persoanei in evaluare detine functia de asociat unic/administrator. Agentia Nationala de Integritate a sesizat Parchetul de pe lânga Judecatoria Moinesti cu privire la existenta indiciilor referitoare la savârsirea infractiunii de conflict de interese. (https://www.bacau.net/chirurgul-moinestean-adrian-cotirlet-sub-lupa-ani-alaturi-de-alti-28-de-manageri-de-spital/)

Cu cât cobori mai adânc, cu atât realizezi că România e putredă.
100 de ani de ciordeală.
Mă tot gândesc că am fost proastă să nu aplic cu acest proiect la Ministerul Culturii sau poate la Consiliul Județean Brașov. Tot voiau ei să facă un dicționar cu personalitățile Centenarului.
Mari Hoți Români.
Aș rupe.