Archive

tara lui ba pe-a ma-tii

fiti intelegatori, ce mama dracului!!!

April 11, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
3 Comments

in apartamentul de sub mine se sapa, se taie, se cauta pepite de aur cu flexu, cu burghiu, cu barosul, baaaaang-zdraaaang, bubuiala ucide gravitatia, papucii de casa se desprind de pe podea si se ridica 20 de centimetri in aer, o data, de doua ori, de trei ori, adjudecat.

totul a inceput la ora 9 cu un intro de picamar, du-du-du-du, somnul a fost luat de ceafa si tarat jos din pat ca un ilegalist saltat de baietii de la siguranta, e 11.30, osteniti, muncitorii se opresc la o tigara, ma rog, 6 cartuse de tigari, baia mi se impute instantaneu: ce-i cu astia frate de fumeaza toti in buda, ca-n scoala generala?

dau sa ma spal pe maini, nu curge apa, nu curge apa la chiuveta, la toaleta, la cada, apa s-a oprit si ea la o tigara la etajul 3 si nu a mai ajuns la mine, dar am o intalnire cu oameni de afaceri apretati-coafati-gelati, e drept ca-n doua ore, dar daca nu dau astia drumu la apa in doua ore?; panica se instaleaza comod pe canapea, care e planul b?, nu exista unul, nu pot sa ma duc la firma sa ma spal, ca e prea departe, nu am abonament la vreun gym sa le abuzez dusurile, poate sa ma duc sa cumpar un bidon de apa plata, sa ma clatesc in lighean ca’n brasov, ’88 sau pot sa ma parfumez bogat peste plovar, ca o contesa de la curtea lui ludovic al XIII-lea.

nu. mai bine il sun pe administrator, inteleptul scarii, vraciul-popa-doftorul comunitatii, el o sa stie ce-i de facut, “aloooo, domnu costel?”-ati observat ca invariabil contabila e mariana si administratoru costel?, de nu te cheama asa, sansele tale de a urca pe scara de valori a scarii de bloc sunt diminuate vizibil, domnu costel repede un “da” bolovanos in urechea mea, ma tin darza: “domnu costel, darima oamenii astia blocul sub mine si..”, domnu costel-DC sa-i spunem de acum inainte, ma calca autoritar cu cizma numarul 47 pe falca, “pai si tu ai facut la fel, ce mama dracului, cind ai facut apartamentul si la tine a barait”, incerc politicos sa-i explic ca sunt chiriasa, confunda persoana, situatia si mai cu seama imi confunda varsta, introduc lipsa trasului de sireturi dintre noi ca pe un factor decisiv pentru o conversatie respectuoasa, explic farmecul utilizarii pronumelui de politete. omul e perete. ceahlaul prostiei agresive.

mut subiectul de pe piciorul constatarii huruielii pe cel al intrebarii “cind vine apa?”, DC se avanta din nou in lupta, “cind vine apa? cind termina de facut treaba muncitorii vine apa”, pai de ce nu ati anuntat ca o s-o opriti intre orele de si de si atunci as fi facut rezerve, mi-as fi pus deoparte un ibricel, de c.., “da fii intelegatoare si tu, ce mama dracului!!!” urla epuizat de atata lipsa de unitate-comunitate si apoi inchide telefonul, gatuit de nervi si, zice el, de lipsa de timp sa stea de vorba cu o imbecila ca mine.

ma uit la mobil ultragiata, iritata, incurcata. nu-mi era mie mai bine daca ramaneam doar nespalata? in tara asta oricum nimeni nu ar fi observat.

norme europene si spaghete chinezesti

April 10, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

soare, sfanta familie se aseaza pe bancuta si pescuieste din punga cutiile cu mancare chinezeasca, tatal ajuta fetita de 2 ani sa descalece de pe bicicleta roz, chinezeasca, pace, liniste, prosperitate, mami infige furculita de plastic in carnea de vita, sufla precauta inainte sa ii dea copilului sa manince, tatal suge niste spaghete, “draga, aia-i garnitura”, tatal insista “sunt cu carne, nu-s garnitura”, mama cu gura plina arunca stropi de sos maroniu pe bluzita roz a fetitei “pai eu i-am cerut garnitura, cred ca era beata vanzatoarea aia, eu i-am cerut garnitura si ea imi da fidea cu carne? m-a tras in piept si cu banii”, becul rosu s-a aprins, nivelul radioactivitatii creste, copilul maraie intoxicat moderat de norul de energie negativa, mama inhata meniul chinezesc din poseta, face inventarul cumparaturilor, “aia cu aia si cu aia, sunt?” tatal aproba cu falcile pline de paste, “dar aia si aia si ailalta?..ce faci draga? pai nu te poate lasa omul sa faci nimic, incredibil, i-am dat bluza asta dimineata, nu poti sa te uiti un pic, cum sa-ti scape din mana?”, sosul de rosii tzipa “auu” de pe bluza roz, chinezeasca, fetita incepe sa planga, pacea, linistea si prosperitatea s-au dus dracului, nu tin mult, ca-s marfa chinezeasca.

din tufe rasare un domn cu 4 carti tintuite in curbura cotului, copilul rage, mama incearca o schema chinezeasca de calmare, pe baza de shopping, insfaca prima carte din mana vanzatorului si o rasfoieste cu un aer expert, vanzatorul zice emfatic “aciasta carte se denumeste 20 de povesti europene”, mama da din cap si mesteca la vita chinezeasca, infipta intre dinti, “este facuta pe hartie cerata, adusa tocmai din Finlanda”, i-him, tatal isi aprinde o tigara, copilul a tacut, “pe fiecare pagina sunt transpuse imaginile pictorului rus Todorov”, omul nu vinde o carte ci un motostivuitor, ma astept sa ne spuna despre densitatea celulozei, nu inca, mama nu e convinsa de cele 20 de povesti europene, sare la urmatorul produs, cartea cu sabloane, “dotata cu carioci netoxice, care sunt facute cu apa”, ooo-la-laa, “priviti paginile, ele sunt decupate dupa normele europene, intocmai ca sa nu te lovesti”, argumentul suprem, statul de drept functioneaza, securitatea copilului ei este asigurata, mama trage de urechi portofelul: cat face? “18 lei”, se incearca o targuiala, pai uite ca pe cartea cu sabloane europene si carioci netoxice, este o indoitura, o cuta, inseamna ca nu-i noua, “pai nu e, e oferta promotionala. ca doar cariocile v-ar costa in magazin 16 lei, ca v-am spus ca sunt cu apa”, copilul arunca priviri albastre de peste pata rosie de pe bluza roz, chinezeasca. cumparat.

banii schimba stapanul, tranzactia e inchisa, palma batuta, adalmasul baut. pace pe hartie cerata, soare pe cer pictat de celebrul todorov respectand normele europene.

misterul duhorii de mahoarca

April 8, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

arabii de la magazinul laura au inchis, o sa-mi lipseasca nazalul “puna ziua dobdisoara’ si discounturile hotarate pe loc, dupa algoritmul: imi place de tine si-ti dau petu de apa cu 2,5 lei in loc de 3, nici restaurantu parsh nu se simte prea bine, sub plasma cu manele iraniene, o pereche de sufisti inghit kebabul tacuti, asteptand evacuarea, oriental market s-a dat peste cap si acum este sanctuarul pariorilor in trening de fis, viata cartierului da cu spatele, ca o pisica incoltita de o haita de caini, doar megaimage merge inainte si mai deschide 2 magazine, unu aci, unul colea, n-ai cum sa scapi, iti atin calea si trebuie sa intri.

inauntru halimai, bodiguarzii sunt asediati de un inimos grup de tigani care-si plimba cosurile goale printre rafturi asteptand fata cu promotia, pe cine? casierita sopteste cu un aer conspirativ: “au gresit astia cu tigarile. trimit o fatuca si imparte pachete gratis, ca sa le primesti nu trebuie sa faci nimic, doar sa intinzi mana. d-aia s-a umplut de toti saracii, operatiunea e prea simpla, le primesc mura-n gura”.

suntem la 300 de ani lumina de australia unde a intrat in vigoare noua legislatie care ingroapa marketingul tigarilor, companiile nu mai au voie sa mai puna numele marcii pe pachet-ca nu cumva, bietul fumator sa consume pavlovian, un anumit brand de care il leaga amintirea primei tigari postite in pauza de dinaintea tezei la mate, toate pachetele sunt oliv-zic astia cu researchul ca oliv iti taie apetitul, rascoala bila si pune punct poftelor de tigara, oricum oliv e doar rama din jurul unui portret de tumoare la maturitate sau a unui copilas cu leucemie si ochi umezi sau celebrei talpi de mort, cu deget etichetat.

si daca nu era indeajuns disparitia numelui brandului, nu tu kent, marlboro, lucky, assos, nu era destul olivul si mortul si tumoarea, a venit capac si directiva 564 aliniatu 97 care spune ca tigarile trebuie pitite sub tejghea, sa nu le vaza nimenea, dar asta e in australia, nu la noi unde troneaza, motz deasupra capului vanzatoarei, albe-argintii-aurii, suple si chirurgicale, urland sanatate si curatenie mai ceva ca borcanele cu pastile din farmacie.

sfarsitu insa e aproape, sorina s-a lasat, pufaie niste tigari medicinale cu duhoare de capot de baba cu incontinenta, creanga si raluca s-au lasat: trag vartos din niste pixuri cu varful palpaind rosu, tigara electronica vezi bine, fumu are gust de narghilea, poti sa-l parfumezi cu mere, cu pepene, cu banane, da si mie sa vad, hmmm, cred ca asa se simt barbatii cind merg la curve, n-are haz d-as face treaba; nadia s-a lasat si a luat viteza la mancare si acum are pet propria burta, mihaela s-a lasat, si andrei si cosmin si iulian si exemplele-s multe dar cum dreacu se face ca, in ciuda valului de dezertari din tabara tutungiilor, dupa 2 ore de carciuma, hainele-mi put a mahoarca si de pe fatza-mi culeg un pumn de cenusa?

utopia de azi, realitatea de maine.

March 28, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
2 Comments

comanescu mi-a trimis ieri ultimul proiect la care lucreaza, “fa-i si tu reclama pe blog”, vezi bine ca trebuiesc iscalituri, un sac, un container, un munte, pe care sa-l impinga sub barba lu mahomed si sa-i ceara sa schimbe legislatia europeana a presei, sa ne ajute ca uite in ce hal am ajuns, cu revista kaufland in fruntea publicatiilor din romania, cu tubu catodic infundat cu cadavre la stirile de la ora 5 si cu galeata de laturi agramate pusa gingas, pe pleoape, de noapte buna, de antenele lui mos ene-voiculescu.

comanescu si-a pus sapca de tamplar si da la rindea incercand sa obtina o reglementare constituita pe urmatoarele principii:

  1. Evitarea concentrării de proprietate în media și advertising (așa-numita trustizare sau berlusconizare, care permite controlul informației și opiniei)
  2. Independența de politic a unor autorități de felul CNA
  3. Definirea conflictului de interese în materie de proprietate media, pentru prevenirea abuzului (de exemplu, media poate scrie doar în anumite condiții de afacerile proprietarilor ei)
  4. Transparența proprietății media, care trebuie cunoscută până la nivelul persoanelor fizice implicate, așa cum se întâmplă deja în materie de audiovizual la noi.

cu 1 mi se pare ca e prea tarziu, metastaza e instalata, romania traieste pe morfina injectata de un show pacatos si romanii au talent. nici punctul 3 nu-i mai aplicabil, chiar daca ar exista paravane antiabuz, friculita de patron care-ti va da un sut in cur la primul semn de autonomie, e mai mare decat orice stimul deontologic ti-ar da legislatia in vigoare.

punctul 2, ehe, nici asta nu-i mult mai breaz, independenta fatza de parlament nu va duce la independenta fata de politic, chiar daca ii spui lui pinocchio ca e un baietel adevarat, tot iese rumegus cind se scarpina la bracinari.

si a ramas punctul 4, aplicabil, ok, e dreptul nostru sa vedem cine e ascuns dupa fitzuica y si revista z, intrebarea este ce vom face noi cu informatiile capatate, ca toata lumea stie ca voiculescu are antenele, ca il uraste pe basescu si cu toate astea nu prea multi au reusit sa adune 1 cu 1 si sa le iasa 2 in astia 8 ani de cind antenele au dezlantuit politica rahatului aruncat in ventilator.

cu toate astea am semnat petitia, si va rog sa o semnati si voi, ca poate copiii-copiiilor-copiiilor vostri o sa poata sa se uite la stirile tv fara sa inghita un pumn de malox.

http://www.comanescu.ro/semnati-pentru-transparenta-media.html

motto: “destinul urla ca o basina de fasole groasa”

March 25, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
1 Comment

in luna februarie, in adevarul apare un material fascinant despre nivelul de contaminare cu imbecilitate si impostura a uniunii scriitorilor, http://m.adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html, un acvariu cu piranha pensionari, stiuci de la contabilitate si lautari care canta osanale lu gigi si lui fuego, trazneste a viclenie de om prost, a stupizenie de homer simpson, razi si plangi gandindu-te la morga cu care nicolae manolescu isi apara curtea de bufoni si nu te mai miri o clipa de entuziasmul cu care paunescu cu limba lui prea dosnic incercata a fost cocotat pe-un soclu, in buza gradinii icoanei.

“destinul urla. urla ca o basina de fasole groasa” zice liviu andrei, tanar scriitor din craiova, punind in cuvinte viziunea istoric-metabolica a poporului roman, care sunt cei mai tristi ciorditori? astia de azi care incearca sa palmeze, de la uniunea scriitorilor, o pensie suplimentara sau aia care isi turnau colegii la securitate sperand in publicarea mai vioaie a volumasului de versuri patriotice? in anexa cartii lui liviu tofan “a patra ipoteza” sunt notele poetei dona alba-o fripturista cu buzele crapate de atata sarutat cururi de carmaci si sotii chimiste de renume mondial, madam dona alba ii spioneaza pe virgil tanase, paul goma si dumitru tepeneag, si da totu-n gat la securitate, recunoaste cu inocenta ca este ambitioasa si ca s-a culcat cu breban si acum e amanta lui marin preda ca poate poate se pricopseste si tare ar vrea sa publice si ea afara, ca uite ce bine se plateste in franta.

si ne-am intors din nou la bani, in anii ’70 un scriitor roman castiga pe-o carte cit sa traiasca 2 luni, ramas in cucu gol lua imprumut de la fondul uniunii si apoi statea cu botu pe labe, speriat ca nu mai pupa altul, tanase povesteste ca-intrebat de nevasta’sa de ce nu e si el curajos, ca goma sau tepeneag, marin preda i-a zis “taci fa, casa si copiii nu se tin cu curaj”.

si asta era preda, reflexia perfecta a lui sadoveanu care, cu 40 de ani inainte primise sa devina directorul trustului “adevarul”, considerat in epoca ca fiind vandut evreilor, de ce? multi copii, gospodarie umflata ca un combinat siderurgic, ce conteaza ca-s ortodox traditionalist si ca astia din redactia pe care o conduc, ii zic de socialism, drepturi egale, proletariat, e foame de bani si reputatia nu-i o problema, cititi despre cafturile intelectualitatii interbelice in fabuloasa carte a lui lucian boia: “capcanele istoriei, elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950”, dati banii pe ea, ajutati-l pe boia sa nu ajunga sa simta mirosul de iahnie al destinului si sa fie silit sa scrie un istoric al familiei becali, desi, daca ma gandesc bine, ar fi interesant sa stim alchimia transformarii stanei in palat pe aviatorilor.

tragica disparitie a surdo-mutului de tren si efectele sale dezastruoase

February 7, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

ir vine de la inter-regio, fostu accelerat al lui toparceanu, imputinat si feliat: cate sa fie? pai asa la vreo 3 vagoane ajung, fiecare loc din compartiment e ocupat de cate-o studenta cu 6984 de minute gratuite in retea, reteaua fetelor care dau mereu din gura fara sa spuna nimic, aerul intra, gadila corzile vocale, cuvintele se rostogolesc pe buze, goale, ovule nefecundate, domnitelor v-a venit ciclu pe gura, eu zic sa incercati cu un tampon.

hemoragia nu se opreste, pe hol bazaie domnul care vinde caa-feaaaa, ciocolataaa, bereee aveeem, sunt doar 3 vagoane asa ca pac-pac-pac-pac, vajaie pe la usa ca dintr-o taiata data de un jucator de tenis de masa sud coreean intoarsa cu-o bubuitura de campionul national al chinei.

intre turele lui usa de plexi zboara din nou de perete: “ajutor umanitar domnii? pentru copii” latra scurt un domn cu sapca de vasile roaita, n-apuci sa raspunzi, sapca e spulberata de “cafeaaaa, ciocolataaaaa, bere aveeeem”, o tiganca se incumeta sa umple pauza: “un atlas ceva? de dragoste”, blonda din fatza si-a consumat lista de urechi si acum baga pe telefon sarpele, ciuperca, viezurele cu sarpele si ciuperca, un joc vesel care face tziuuu si iar tzzziiiiuuuu, “cafeaaa, ciocolataaa, bere aveem”, daca esti atent prinzi ritmul.

jazz.

acum 5-6 ani am fost cu kiki la suceava, 4 ore la clasa intai, prize, internet, intimitate-haha, asa am crezut noi, zbang usa de perete: un nene cu picioarele amputate, tarandu-se in niste receptoare de lemn, cum s-a urcat in tren? prefer sa cred ca pe picioarele lui, intregi, pe care si le-a legat elegant, cu funda la spate si acum le tine frumos sub fund la pastrare, sa nu le toceasca.

inca 3 minute si zbang, surdo-mutul de tren, cel care-ti lasa-n poala pixuri, meduze fosforescente de cauciuc cu ciucuri de cauciuc, ochi si buze, carnetele si mein kampf, editia de buzunar, pe care o poti citi lejer pin la pascani, nu multumim, nu aude ca e surd, semne cu degetul, nu-nu zboara intr-o parte si-n ailalta, ca un stergator de parbriz, surdo-mutul meu e si orb, pleaca demn, stie ce vrea targetul, ce fel de om esti sa nu-ti doresti o meduza de cauciuc cu buze si ochi?, poate omul care-si doreste o revista, zbang, usa de perete, e domnul cu revistele expirate, descopera, infractoarea mov, express magazin, iote draga irinel e iar la moda si umbla din nou cu anna lesko, zbang, usa, tiganca gheboasa care-ti vara un ciot purulent sub nas, da si mie manca-ti-as ceva, zbang, calugarul care pute-a branza, angoasat si apasat de lucrarea domnului.

numai nasul nu vine. sau era vreunul dintre ei si-o ardea mystery shopper.

ma simt harap alb, cu astia cinci impreuna il fac pe cerb de salate si pe felix la dosare.

Asta acu 5 ani. Pe cind acceleratul se-ncalta cu doispe vagoane, de-l ciocaneau cate 20 de minute la frane ceferistii-n predeal.

Alte vremuri acum. In ir-ul de seara nu vine nici macar “cafeleee, ciocolataaa, beree aveem”. in ir-ul de seara hrana calatorului este cultura.

pe fiecare masuta, prinsa cu lanturi, e cate o carte sau revista, lanturile sunt groase, de iubire, delirant: cine dracu sa-ti fure cartea in tara unde se cumpara 5 pe an? doamna in alb din stanga nici nu se uita la titlu, scoate mobilul alb si da drumul la o ploaie mocaneasca, pic-poc-pic-poc-poc, baietasii din spate, cu lant la nadrag ca ala de-ncatuseaza cartea sunt scufundati intr-o discutie despre londra, nu au fost dar ambii sunt ingrijorati dupa atentatul de pe vremea cind mergeam eu ca harap alb la suceava, “puteti vorbi mai incet?” latra la ei un tinerel care nu a servit doza de haloperidol in aceasta seara, cei doi coboara vocea: “stiai ca tesla e roman?”, istericul izbucneste: protocronism, patriotism, cretinism.

sper ca la ploiesti sa urce surdo-mutul de tren. daca as fi el as vinde tesla de cauciuc, imbracat in port banatean si ascutitori cu daci in nave spatiale. pariu c-as rupe?

gura, acest sfincter al romanului

February 6, 2013
tara lui ba pe-a ma-tii
2 Comments

un caine mic scheauna, un caine mare horcaie, un barbat urla “nuuuuu”, “nuuuuuuuuuuuu”, “nuuuuu”, mai ceva ca luke cind a aflat ca tac’su era iliescu, pardon vader, “nuuuuuuuu” se sparge de sutele de ferestre, se scurge pe burlane, “nuuuuuu” nu reuseste sa-l opreasca pe dulau sa infulece pechinezu ca pe-o sarma primita de la usl de 1 decembrie, stapina sarmalei tipa, “tine-l nenorocitule, tine-l in pizda ma-tii, in pizda ma-tii de ce nu ii pui botnita”, doamna musca din tiganul bubos care a prins in sfarsit pitbulu de zgarda, jbang ii prinde o injuratura in falca stanga,  tiganul se dezechilibreaza, vecinii sunt la geamuri, cu mainile afara si degetele mari indreptate-n jos, gladiatorul cu pechinez a infrant, sa moara asta cu pitbului, barbatul se zbate sub gheata mamasei, injuraturile curg, tiganu scapa si-ncepe sa-si ocarasca animalul “fututi gura ma-tii, de ce fugi ma, de ce fugi ma”, ii cara picioare-n coaste, o baba de la 5 urla “termina nenorocitule, nu-l mai bate, termina ca el e singurul care te iubeste, cainele tau e singurul, nu-l mai bate”, trosc-brosc, pitbulu scheauna, ocarile curg, “termina nenorocitule, nu vezi ca te iubeste”, “taceti in pula mea, nu ma invatati pe mine cum sa-mi cresc animalul, taceti in pula mea ca va omor pe toti”.

bucurestiul e poluat cu rautate, tzafna, draci, pula-ma’ta-mortii-sa moara-suge ar trebui sa fie incluse intr-un ghid de conversatii franco-roman, englezo-roman, chinezo-roman, ce tot atata multumesc sau cu placere, taximetristul nu raspunde la salut, chelnerul nu stie sa zica mersi la bacsis, cuvintele sunt strambe, cocosate, schioape, uite-te-n gatul ma-tii pe unde mergi, sa moara mama daca te mint, limba romana e vanata, umflata si putrefacta ca un les pescuit din lacul morii.

citesc portretul lui dorian gray, lumina. poftiti va rog, e o dupa-amiaza minunata, nu credeti doamna berciu? ba da domnule parcalabu, la fel de minunata ca zambetul dumneavoastra. limbajul construieste realitatea imediata, limbajul defineste relatiile dintre noi, e dioptria prin care vezi clar textura unei civilizatii.

a noastra: o carpa murdara cu care ne stergem la cur si apoi la gura. ca-i totuna.

sariti cu sfarsitul mai repede, ca se chinuie artistii

December 20, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

in anii ’80 visul romanesc era o dacie sa cari varza in judetu teleorman sau cucuruzu prin ardeal, copiii la bloc inghiteau paine cu zahar pe post de desert, se strangeau chingile, se punea scoci pe gaura din talpa pantofului si banutii cresteau in turnulete cit ortancu la casa de economii si consemnatiuni,  80.000 de lei pusi de-o parte, suferim acum dar in 7 ani suntem oameni si o sa sufere vecinii si nasulete si unchiuletu cind o sa ne vada in berlina.

de la masina, am sarit la showroom, ce sa vrea omul muncitor daca nu o casa d-aia ca-n dallas, 5 etaje, 25 de camere, acum 7-8 ani am trecut prin maramures intr-o dacie solenza, cu 30 la ora ca nu puteai sa-ti iei ochii de la viloacele gatite cu termopane de sus pina jos, trepte inalte si mana curenta de inox pe care tropaiau domnite in fusta inflorata traditionala, unde-s barbatii? la munca in germania, plecati in cruciada marcilor si a guldenilor. razboinicii valutei se intorceau franti in august sa mai toarne un etaj si sa mai intinda un rand de gresie, sa-si rupa gatul bunicutele pe ea, da, da’ mor in palat nu-ntr-o cosmelie.

vrajita de mitul descurcaroseniei romanesti, niciodata nu mi-am imaginat ca pentru vilocul flamand din curte trebuie sa traiesti in felul asta in pribegie: http://www.mandriesibeton.ro/film.php

sfarsitul lumii lent si nespectaculos, intre cladiri urate si neterminate, zice octav. popor trist, sarac in frumusete, macar daca ar veni sfarsitul ala mai iute, ca prea va chinuiti de mult.

 

 

nu grinch a furat craciunul ci curatenia de iarna

December 19, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
3 Comments

in top 3 cele mai groaznice momente ale copilariei, alaturi de tentativa de asasinat prin asfixiere pusa la cale de frate-miu care m-a tinut strans de ceafa, cu capu-nfundat in zapada pina la invinetirea ochilor si umflarea limbii si rusinea de a purta chiloti din dantela, crosetati de bunica-mea si zariti de tot blocul in incercarea de a o arde gimnasta la batator: “a-ha-haaaaa, are chiloti din mileu, a-ha-ha i-am vazut putzaaaaa”, pe locul 3, ce-i drept, intra un lung sir de curatenii de craciun, odioasa si zgomotoasa indeletnicire de iarna a familiei feher.

dimineata la 8 se trage mobila pentru a fi scos persanul, mandria maica-mii, ochii invidiosi ai vecinelor masurau 4 pe 5 mp de culori robuste, batute, periate, clatite cu otet ca sa-i redea stralucirea, sub cei 7 metri rulati de mocheta de pe hol taica-miu se clatina in drum spre batatorul unde, surpriza: nastase sau moraru sau pacala se-nfipsesera inainte, “draga, ce faci draga, ii lasi sa se bage?”, lady macbeth tuna de la fereastra bucatariei, ce vrei draga sa fac, vino tu si descurca-te daca esti asa isteata, “un pampalau, cine m-a pus sa-l iau pe astaaa” si taca-taca-taca-taca, incepea circul, la 10 dimineata nici la tesla-n pravalie nu aveai atata energie statica, puteam sa tinem pe curent 3 cartiere si uzina steagu rosu.

eu trebuia sa sterg bibelourile: pescarul, doi dragoni, cersetorul, balerina, serviciul de portelan pentru ceai, paharele de cristal, nu era praf, da’ eu trebuia sa le mangai si sa le gadil in camera bocna, ca geamurile erau deschise sa se aeriseasca, maica-mea-si frangea mijlocul in salturi de trapezist, catzarata pe pervaz, scartz-scartz ziarele sugeau apa de pe ferestre, frate-miu o freca prin bucatarie, el trebuia sa curete dulapul si sa schimbe hartiile de pe rafturi, pai futu-ti dumnezeu ma-tii, de afara izbucneau injuraturi violente, lu taica-miu ii cazuse covoru de pe batator in baltoaca scamoasa de dedesubt, trebuia sa o ia de la capat, “cine m-o fi pus sa-l iau pe neindemanaticul asta, la nimic nu se pricepe” gemea oropsita maica-mea, ora 2 dupa-masa si cosmarul nu parea sa se sfarseasca, “ce casti gura, spala-ti papusile”, pai nu sunt murdare, “nu sunt pe dracu, semanati toti cu tac’tu, daca n-as fi eu v-ar manca plosnitele”.

linga batator 3 vecini in sube jertfesc un porc, grohaie si se zbate, ei rag si-l priponesc, zapada-i plina de sange, maica-mea de lacrimi si spume, noroc cu macelarii ca altfel baia de sudalme continua, din rugul injghebat afara se-nalta miros de sorici si pacea coboara in familia feher: vin sarbatorile, vin sarbatorileee.

botezul lui toma si sfarsitul lumii

December 17, 2012
tara lui ba pe-a ma-tii
Leave a comment

sambata am fost la botezul lui toma, fiul lui cezar si al soniei nascut in anul sfarsitului lumii, cind ying devine yang si cind isus vine in 7 minutele, ca un taximetrist de la meridian, cu 2 minute mai tarziu decat ceausescu surazator care zambeste de pe pereti si spune ca ajunge in 5, normal, nu a plecat niciodata, a stat la chioscul din colt la dozator cu baietii, hai sa-ti traiasca baiatul si sa creasca mare si frumos si cind ne-o fi mai rau asa sa ne fie, cu 7 feluri de whiskiuri in fatza, coniac si campari, vezi ma ca n-au murit degeaba tinerii aia la revolutie?

tata lui cezar e genul caruia ii dai o mana si te-a imobilizat: doamna feher ajutati-l pe cezar sa se lase de fumat, spuneti-i si dumneavoastra ca nu-i bine, vin buluc povesti despre doua bypassuri si 3 pachete de tigari pe seara sau 3 bypassuri si 2 pachete de tigari pe seara, oricum ar fi vointa de fier triumfa, stiu cum e, am fost si eu acolo, si bunicu, si andrei, noi astia, barbatii puternici care o punem de cold turkey nu ca restul lumii care doar se face: m-am lasaaaaat, cum nu, dar hai cu mine sa mai trag un tutun pe balcon, si inca unul ca merge cu tzuica asta, doar n-o fi foc, ca d-aia suntem unde suntem, ca niciodata nu-i bai si nici foc, in loc sa iesim abrupt si definitiv din comunism ca polonezii, am scazut doar de la 3 pachete la 1, poate 1 juma cind bem ceva, si care-i domle problema, doar putem sa ne lasam cind vrem noi.

si uite unde am ajuns, ofteaza domnu panait, tata lu cezar, daca as avea varsta voastra as pleca din tara, fara remuscari, fara sa ma uit inapoi. “nici macar la decolteul doamnei in bej?” nici macar. chelnerita aseaza niste bruschette pe masa,  doua zane blonde de 6-7 ani se tavalesc pe podea, dupa whiski vine vinul alb si dupa ala rosu, creveti si somon si niste frigarui cu ciuperci, unde sa pleci din tarisoara asta domnu panait cind e atat de bine, mai bine dati si dumneavoastra o tigara si spuneti ce faceati pe 17 decembrie 1989 si cite ati tras in piept la revolutie?

Design a site like this with WordPress.com
Get started