stiu de carciuma thang long de la codin care stie de la tataie gicul, cunoscut spion si autor de carte, frederick forsythul nostru, ce atata “the day of the jackal” cind ai putea rasfoi romanul bursucului, unde altundeva decat la vietnamezu thang long halind un pat de jaratic cu 100 de ml de sarpe linga, sarpele mare si gras zace in alcool, intr-un borcan de gogonele de vreo 10 kile,  il vedeai cind intrai in restaurantul de linga foisor, care restaurant fiuuuuup, s-a supt, a disparut intr-o seara acum vreo 4 ani, de nici tataie gicul nu a mai dat de el cu tot ajutorul serviciilor.

Si ce sa vezi,  tot zucanbergu cu feisbucul sau l-a scos la suprafata, mult zis caci restaurantu vietnamez e ingropat intr-un beci de cladire de birouri ingropata la randul ei intr-un dos de bucuresti putrefact, infestat cu dacii leproase si descompuse, case cu scorbut si un rond cu trei copaci sifilitici, un banner zice mare “restaurant vietnamez”, treci de garaj si de masuta de plastic la care o manichiurista rade un ness si intri in underworldul lu thang long, fiecare masa e protejata de un paravan, loc de complot pesedist mai tare ca “triumful”, nimeni, uuuuu-uuuuu, tot nimeni, un culoar mai stramt ca strada sforii e taiat in peretele din capat, deasupra zice “nefumatori”, hap in scorbura ca alice, who da fac iz alis, si tot ca alice dau peste vizuina vietnameza: o camera enorma se casca in fatza mea, in ea un coltar si 3 asiatici care incep sa tipe si sa se agite ca gainile fara cap, hop in stanga, hop la dreapta, ce zic? “piof-titi, da, da, piof-titi”, e deschis? “da-da, piof-titi”, din spate apare palarierul nebun, de data asta cu batic alb si imbracat in bucatar, inapoi pe ombilic pina la sala comploturilor, alegeti o masa, cu ce va servim?

sarpe, aveti sarpe? “de beut da, de muncat nu”, deci asta e vietnamezu meu, manca-i-ar mama ochisorii lui, paharele aburite cu lichidul reptilian apar urgent pe masa, da de ce nu aveti sarpe in meniu? taxe, amenzi, garda, bucataru-i speriat, “daca-mi cere dau serpe, daca nu, asta e, doar pentru cunoscatori”, un vietnamez pitic de vreo 3 ani ciordeste furculitele de pe masa, “il cheama david, vorbeste mai bine rumuneste decat vietnamez”, david e prea timid ca sa spuna orice, o taie cu tacamurile, da’ unde-ati disparut domle? “pai n-am disperut, ne-am dat doar la fiund cum se zice ca nu ne-au mai prelungit chiria si a trebuit sa plecam, aici e al nostru spatiul”, in 3 ore intra doar 2 persoane, nu-i prea execelent, nu? vietnamezu zice ca a avut probleme mari cu numele, ca uite un alt vietnamez din pitesti i l-a furat si a facut mancare proasta, “mult rau la firma”.

las ca-ti fac eu bine, omu-mi dadu niste carti de vizita da’s vraiste si nu vreau sa-i fac mai mult rau decat conationalu pitestean asa ca va zic sa va duceti pe bucur 11, ca-i mistoc. Daca veniti cu colegii de partid cereti sarpe, stati linistiti, nu vi-l aduc pe magureanu. Pofta mare.

la intrarea in scara blocului in care locuiesc e o urna de vot in care “conducerea” zice sa colectam hartie pentru o lume mai buna, pe usa e lipita o mamzela vesel-alerganda, un soi de elastic girl mai rujata si cu parul uleios, unde te grabesti fetito? unde altundeva decat spre viitorul luminos, pe fisetul metalic tip tvr o mana de designer a inghesuit niste ghivece cu steagurile popoarelor, coreea si nigeria si sua si bulgaria ocupa fiecare un locusor egal pe tavanul prafuit ca-ntr-o lume perfecta si la etajul 3 o echipa de homo faber de la targu jiu imi taie cu flexul somnul, si-mi turtesc bong-bang-bong odihna in fiecare dimineata incepind cu ora 8 jumate, poti sa te superi pe ei? nu poti, ca vor si ei sa traiasca intr-o lume mai buna.

pe matei il cunosc din ‘93 de la mare, calarea un volvo tip dric si statea in tara lu volvo de unde fugea in fiecare an in tara lu dacia, or fi suedezii meseriasi dar aici lumea-i mai castoaca, a indurat pina 2010 sa-i puna aia pe ochi design si blonde de 2 metri, mai da-va-ti dreacu, eu vreau tzuica si caterinca si negru pe talpa cand bat orasul in slapi, s-a instalat in romania si in mai putin de 2 ani i-a cazut parul si a imbatranit ca bilbo baggins dupa ce a pierdut inelul, misto la romania dar vino si tu cu vaccinele facute: impotriva cheliei, impotriva imbatranirii timpurii, impotriva dracilor. sau ia-ti o pernuta destresanta de la hyunday, pentru o lume mai buna.

magda si-a rezolvat problema cu stresul, zice ca undeva in oras, cautati si voi strada, intr-un subsol, un grup de investitori ezoterici au construit o camera mare si neagra, in mijlocu intunericului e o piramida mare si in ea este un bazin cu apa in care au fost topite jde kile de sare de pe tricoul de jogging al lui buddha, intri-n piramida, faci clap-clap din palme, lumina se stinge si plutesti in saramura indiana 45 de minute, la 50 de lei, facind o incursiune cosmica sau intrauterina, unde nimeni nu pune termopane si nici nu taie caloriferu, asta zic si eu o lume perfecta.

pentru maniosi exista alcool si, la pachet, pixu si hartia pe care scrii numele celor care au urinat pe lumulita ta si ce ai face ca sa miroasa a lavanda din nou, octi merge pe lunetist si lista celor 50 de nasoi care au tesit cu ciocanu si gaurit cu burghiu psihicu national de n-a mai ramas decat o drojdie de bun-simt mucegaita pe fundu borcanului, iulica e pentru raderea prin bombardare a unui numar de cetateni care trag omenirea pe stanga, io sunt pentru parnaie si tortura data-n direct la televiziunea poporului, cu cine incepem daca nu cu tataia iliescu? va asteptam de luni pina vineri in fata micilor ecrane sa va bucurati alaturi de noi de o lume mai buna.

noroc cu indienii din mumbai ca altfel ne tragea curentu pe la shale, in coada cozii politetei planetare, asa suntem penultimii sau..taci fa proasto din gura ca iar n-ai inteles nimic, de fapt suntem pe locul 2 la mitocanie, te pomenesti ca o fi rau sa fii nesimtit? taximetristul numarul 1 se rasteste la mine cind intru-n masina, nu tu buna ziua, seara, inima: “pe ce nume-i comanda”, ralu.., “nu, pe ce nume-i co-man-da?”, codin caradimu, “nu-i asta, alt nume”, o fi zis totusi numele meu, ralu.., “hai ca m-ati inebunit, alt nume”, domle nu stiu, “codin sebastian”, aaa, uitasem ca il mai cheama si sebastian ca st.., “pai eu de prost v-am intrebat cum il cheama? ha”, domnu sofer scoate toporasul pe care mi l-a-nfipt in crestetul capului, il sterge de sange pe poalele pantalonilor si latra “unde mergem?”, la spital, unde, sa-mi extraga cele 300 de grame de mitocanie virulenta turnata-n urechi.

taximetristul numarul 2 deschide cu un “io plecam acum”, serios, unde? nu ati zis 10 minute, au trecut 9, “da, da io am venit de 3 minute”, sa fiti sanatos, arunc repede coordonatele, trebuie sa ajungem pe strada xulescu pina la ora yulescu, soferul i-un strateg, imi explica superior ca el nu face parte din generatia gps si ca as face bine sa iau notite cum o sa ma duca el ca gandul, trec in pozitie de secretara, pe locuri, fiti gata, ne-nfigem in a mai mare aglomeratie pe dorobanti, ca gandul lui ctp dupa doua sticle de votca in micul cu mustar din farfurie, “semaforul e de vina dar va asigur ca odata ce trecem de el mergem ca uns, va spun ca fac de ani de zile taximetrie”, omul isi aprinde expert tigara, “doar nu va supara”, nu fratelo, doar nu-s din generatia celor care se supara ca iau gudron pe nara, un nene se apropie grabit de masina infasurata-n ghemul circulatiei: “ma luati si pe mine?”, soferul imi arunca o ocheada “haideti doamna, doar nu va suparati”, daca e-n drum n-am nicio problema, e prietenul dumneavoastra? “nooo, mi-a facut cu mana, unde mergeti?” se repede taximetristul, “pina la obor, va dau 15 lei”, prietene pune-ti pofta-n cui, stii bine ca n-am nicio treaba cu oborul, soferul ii spune cu inima franta adio clientului mileniului, “era o cursa extraordinara”, dar sunt deja inauntru si v-am spus ca ma grabesc, ma chinui sa ma dezvinovatesc, mobilul suna, e fiul de 18 ani, “din spania” care are o iubita cu un copil pe afara si unul in burta, poate e al lui, poate nu, “tati ce faci? eu sunt intr-o cursa cu cine nu trebuie si l-am scapat pe unul care-mi dadea 15 lei sa-l duc pin la obor de la dorobanti”

ajung pe strada xulescu dupa 45 de minute si 25 de lei, ii dau 27 si reusesc astfel sa-l fac sa taca, isi inghite salutul, multumescul si ultimele sfaturi venite din partea generatiei non-gps, ce-am facut? n-am lasat spaga, naspa, suntem in al doilea cel mai mitocanesc oras din lume, apriga situatie, cause we try harder.

nu l-am mai vazut pe cipache de ho-hoooo, sa tot fie un an juma, capu ii iese maro din camasa rosie, “pe unde ai umblat mai derbedeule?” tzac, bricheta scapara, trage setos din tigara si infocat din berea ciuc, inc-o stela si ma duc, “buna asta batranes, tot numaru unu esti la miutza verbala”, zici? ca uite fane zice ca sunt fanat si a incercat sa mi-o dea la temelie si la prietenie, da’ mai bine da-le dreacu de povesti, e plina lumea de bube facute cu ranga sau unghiera de amici, sa-ti zic pe unde am fost: tahiti, napoli, budapesta, napoli iar, vama veche in ureche, retezat, si de acolo direct la masa pe dianei 4, titirez nu alta, cipache face studii de antropologie pe nomazi, a ajuns si el unu, bursa in italia si in ungaria si in..

“da-n tahiti cum ai ajuns manca-ti-as gura ta?”, astept sa aud cuvantul bursa, in ureche insa-mi intra ca burghiul muncitorilor de la 3, povestea andreianei care se dadea in decembrie pe net cautand un last minute intr-o croatie ceva, sa scuture tzurtzurii de pe sinusuri, unde sa se uite daca nu pe booking.com, hop-pop face pop-upul si apare o oferta de 80 de euro, o vila alba, moaica mia, clic-aplic, andreiana plateste, gata, a luat ceva intr-o insula, nu stie unde, nu stie cind, a doua zi suna telefonul, “buna ziua doamna andreiana, stiu ca dumneavoastra credeti ca rahatul in care ati calcat atunci cind erati mica va indreptateste sa faceti rezervarea asta dar sa stiti ca este o greseala de sistem si nu va putem lasa sa plecati pe 80 de euro pentru o luna la o vila de 3 camere si 5 stele in polinezia franceza”, ??????, “alooo, este o greseala, era 8000 de euro, e vorba de o luna, ne pare..”, andreiana isi recupereaza falca de pe jos si izbeste cu pumnul in masa, prieteni, eu am platit, mi-ati luat datele, ne vedem la trebunal, hopaaa, baietii de la booking dau inapoi, asta e, acopera ei restul de 7920 de euro, drum bun si vacanta frumoasa doamna, andreiana se uita-n stanga, se uita-n dreapta, toti pretenii ridica din umeri, de unde sa avem noi 2000 de euro sa platim pe avion pina acolo? basca avem servicii, nu putem sa lipsim, cipache isi sumeteste maneca si ridica 2 degete, pick me, pick me, si uite asa, tot cu bursa, de data asta de la andreiana si booking.com ajunge in moorea.

uaaaaau, imi inec invidia cu un pahar de roze, doua hipsterite trecute impart niste fluturasi pe care scrie “la multi ani John Cage”, cipache isi aseaza paharul de vin peste si spune ca tare-i mai place terasa asta pentru ca, in sfarsit, nu-i muzica, poti sa stai de vorba ca omul, o pereche de surdomuti vor sa ne vanda pixuri si agende chinezesti, n-avem noi norocul asta, sunt niste artisti care ne invita la piesa de teatru care va avea loc inauntru, se lasa cu licitatie si consignatie si aliteratie, vreo chinuiala de domnite grase, tunse cu ciobul, ia zi cipache cu napoli, cipache se-ncoarda si …iiiiiiiiiiiuuuuauaaaaiiiii, din boxele trantite pe una din mese pleaca pumnul lui john cage si rupe falcile audientei, o madama chiar de langa masa dj-ului are gura stramba, si zi asa cipache, e liniste pe dianei 4, caca-m-as pe el de demers artistic, nomadul se infoaie si pleaca pe bataie la bar, se-ntoarce cu promisiunea ca totul se va termina in 6 minute, dupa 3 apare patronul, cipache se arunca “nu se face, trebuia sa anuntati”, pai uite flyerul, “cine citeste hartiuta asta pe care scrie la multi ani john cage? nu mi-as mai fi luat vinul daca nu stiam ca la voi la carciuma se poate discuta omeneste”, patronu pleaca, o sticla de roze vine la masa, ce-i asta? managementu isi cere iertaciune si trimite daruri.

mai stau pe linga cipache ca-i iese cu gratuitatile, pina la capat e doar o chestiune de omul potrivit la locul potrivit. hai noroc

domnu preda e nascut in ’33, cind a intrat la scoala de parasutisti era deja tovarasul preda, la scanteia a devenit un jurnalist cumsecade si la organizatia de alpinism un membru de nadejde, acum e un cititor infocat de romania mare, mi-a xeroxat profetia misterioasei vizionare, autoarea cartii “Viata pe pamant..Incotro? Viitorul omenirii si al Pamantului”, editura Orfeu,  citeste fetito si pregateste-te pentru tot ce poate fi mai rau, pamantul se duce dracului zice jurnalistul cumsecade si eu ma gandesc doar cum sa va pun in tema, sa va pregatiti pentru the end of time stimati cititori si drage cititoare, dar iata ce zice vizionara, o sa pun niste semne care se cheama ghilimele domnu ponta, ele incadreaza o portiune de text care apartine altcuiva, un citat: “in aer pluteste un miros greu, de praf si fum. Merg prin Bucuresti in timp ce pamantul se clatina, ca si cum ar fi cutremur. O fetita blonda cu parul carliontat plange tinandu-se de-un pom […]Sintem in afara Bucurestilor. Cred ca in apropiere este o pista de avioane. Sunt foarte multi oameni si inca mai vin. Majoritatea sunt pe jos. Se instaleaza corturi si vad un barbat care se plimba printre noi, spunindu-ne ca este medic […] Romania? cat a mai ramas din Romania? 50%. Cam astea sunt imaginile. Asa vad eu lucrurile, ca intr-un film.”

In locu’ lu oprescu m-as baga la un spritz in cafeneau turceasca din dorobanti si m-as opri din schimbat borduri si carpit sosele ca acusi, in decembrie, bucurestiul va fi facut praf si pulbere zice vizionara, schimbarile la nivelul scoartei terestre vor inceta in mai 2013 si dupa, omenirea va trece la reorganizare, basescu va fi in sfarsit dat jos si inlocuit cu “lideri spirituali cu inclinatii ezoterice”, crinutz in locul lu matale mi-as lua toate scrierile lu nea corutz si as incepe sa beau urina ca bivolaru, vor fi desemnati 400 de guvernanti planetari, vizionara zice ca unii din ei n-au venit inca pe terra, poate prind acceleratu in 2013 si vor intra in trupurile unor cetateni ajunsi la maturitate, siiiiii….ta-na-na-vu-vaaaaa, centrul spiritual mondial se va muta unde altundeva decat in bucuresti, bu-cu-resti, bu-cu-resti capitala lumii esti, fix in casa poporului care va trece ca prin minune prin apocalipsa si va fi transformata in Casa Divina a Popoarelor, poate va intrebati ce am facut noi sa meritam aceasta nobila soarta? aud cum va intrebati? aud si va raspund: aici au sosit primii locuitori ai Terrei si tot de aici trebuie sa inceapa Noul Pamant, pam-pam.

domnu preda e pregatit pentru sfarsitul lumii, are cort, lanterna, halat alb ia de la nevasta-sa si la alpinism a invatat tehnici de prim ajutor medical, el e medicul care se va plimba la aeroport pe linga vizionara si fetita creatza, gata sa-i ajute pe cei raniti de miscarile scoartei terestre, dumneavoastra ce-ati patit? am calcat stramb ca eu o luam la dreapta si scoarta a facut o miscare la stanga si mi-am sucit glezna.

domnu preda va fi acolo pentru ca este un om cu frica lui dumnezeu si 6 roabe de noroc, dupa ce a scapat de doua ori de la moarte prin strivire: “nu mi s-a deschis parasuta, am tras, m-am foit, am smucit, doar la 70 de metri am reusit si cind au venit sa ma ia, aveam parul alb”, ieri in tramvaiul 40, la 79 de ani, s-a luptat corp la corp, cot in plex si brat in gat, cu un talhar, partenerul astuia insa i-a ciordit portofelul, domnu preda spuneti tai-tai la acte ca bani n-aveti oricum, dar iata ca norocul nu-l paraseste pe jurnalistul cumsecade, a doua zi, din cutia postala, ii zambeste portofelul intact.

domnu preda pot sa va ating? ma intreb daca inauntru nu e unul din extraterestrii trimisi sa preia un corp matur, da, da, unul din cei 400 care va conduce lumea, sper, poate imi pune si mie o pila in 2013 sa am  un job la casa divina a popoarelor.

serban zice ca-s cucu pentru ca scriu numai nasoleli, cum altfel cind luminita, femeia de serviciu a blocului, ma trezeste la 7 dimineata cu invocari ale penisului lu barbac’su, hap, a iesit din pantaloni si ma bate usor peste urechi, trezeste-te raluca imi sopteste ea, a inceput o noua zi, poate ca astazi vei scrie ceva bun, scobesc pe fundul desagii ca polonezii bisnitari in gara la brasov in 87, poate dau de-un ruj ceva, o pereche de strampi, hopaaa, iote ceva bun: am fost la piata la domenii acu vreo saptamina si omul care mi-a luat 10 lei pe un ghiveci cu rozmarin si 10 pe unul cu menta a fost atat de dragut incat m-a luat de manutza si m-a trecut poteca pin la taraba numarul 3 unde am cumparat, pe recomandare, rosii, bune, grase, de giurgiu si dupa, giurgiuveanul de la numarul 3 m-a recomandat la coana dumitra care avea pepeni de colectie, coano dumitrooo, coana dumitroo, ai grija ca-ti trimit pe doamna, sa-i dai un pepene bun, coana mare a mitraliat niste seminte si-apoi a inhatat un prunc de 4 kile, manc-i-as gura lui zaharoasa, deci 3 oameni de treaba dintr-o lovitura, vezi ca se poate raluca sa scrii si despre romani de treaba, lasa-l dracu de venin la o parte ca ne-am saturat de el.

acum ca m-am pornit mai am una, fugind de luminita si organul desteptator al sotului, am dat acu 3 zile peste o pereche de canari care-si inchiriau colivia, la obor, farmacisti cu ceasuri desteptatoare primite cadou de la fiobilin si picsuri de la haloperidol si o biblioteca de la mama ei, plina cu …… carti, oameni care citesc sau macar prefera sa ucida tantarii cu un jules verne, iupiiii, batut palma, schimbat zambete si contracte, cobor, 2 vecini zambitori dau buna ziua, buna ziua, altul imi tine usa, buna ziua, politete, normalitate, o fi de la apa de la chiuveta, nu soro ma dumiresc pe seara, astora nu le intra pe cablu otv-ul.

hai si-nca una sa fie cu noroc, dupa ce-mi iau teapa cu mancarea de la karishma, “nuuu mai e iute domnita ca s-au plans clientii de arsuri la 3 dimineata dar poftiti o tocanita cu 40 de lei, reteta indiana direct din contesti, judetul teleorman”, octav ma scoate din bezna nestiintei si ma face pachet: mergi mamaie la musafir, indian de exceptie, asa sa fie, chelnerul stie cind sa fie simpatic si cind e cazu sa lase omu sa planga-n curry, curryul, cum ziceam, e de plangi, au berica indiana si lipie indiana, se plateste cu card si preturi cinstite, iote ca se poate drag bucuresti sa ai si carciumi fara cioace, iata mai feher ca ai putut sa gasesti 3 lucruri bune, de maine ne intoarcem la ranit rahat, the happy end.

un nene in uniforma de parasutist isi roteste grabit mana, haideti si aici, haideti si aici, a inceput desantul din parcarea aeroportului otopeni , pe pista unu, strangand curba sunt vreo opt masini, pe a doua doar patru, pe a treia trebuie s-o ghicesti, falsu parasutist trage aerul catre el, pe aici, da, da, apropiati-va, iote frate, la bariera nu-i nimeni, mercic domnu plasator, jos e plin, hai la mezzanin, plin si aici da iaca un loc, un-doi-un-doi, grabesc pasu spre sala de asteptare, 894 de oameni se sprijina de bara de inox strecurand priviri-hopa, hai ca a intrat-printre usile cu senzori care fac ftzzzzz si se deschid cind trece cineva prin fatza, ftzzzz se inchid repede la loc, ai reusit sa vezi ceva? nu, nimic, nu stiu de ce-i tin atat.

17 avioane au aterizat in 15 minute, nimeni nu iese, tensiune rupta de anunturile intr-o engleza stalcita, primul zice ca pina la bucuresti exista tren si autobuz, ma uit dupa vreun indicator care sa o dubleze vizual pe duduia din boxe, nietzz, nu vad nimic, doar un zid de nenici burtosi care invart pe deget cheile de masina si afara miriapodul de taxiuri galbene cu 8 lei pe kilometru, vocea demoazelei da mai departe la tocatorul de cuvinte, iese niste carne de mici din care reusesc sa extrag urmatorul enunt: este strict interzisa activitatea de plasare de pasageri pentru taxiurile care asteapta afara, co-lo-sal, ma uit in stanga, in dreapta, in spate, fatza, sus si jos, canci politie, nu-i nevoie, probabil enuntul acestei interdictii e semanat cu stimuli care-odata intrati in urechea potentialilor infractori, le gadila sinapsa moralitatii si le da desteptarea la obedienta in fatza legii, auci, ce fac aici? plasez clienti taxiurilor, dar asta nu e bine, mai bine ma duc eu acasa sa dau de mancare la gaini.

un burtos-barbos-falcos pe la 50 de ani a paralizat acum 7 minute linga carutzu cu geamantane, ochii ii alearga disperati peste multimea de capete, produce o hartie din buzunar, formeaza un numar, asteapta, asteapta, ochii sunt si mai mari, “bine ati venit in romania, nu incercati sa rezistati, veti fi tzapuit din prima clipa de haita de taximetristi de la poarta; 20 de euro, aparatul foto si pentru fetele dragute din japonia, chiar viata, dar inainte…”, hartia imi rasare sub ochi “chen iu tel mi if diz nambar iz corect?”, este dar trebuie sa puneti doi de zero in fatza lui patru, shlap-fap-parap, imi paseaza telefonul, o alta voce imi spune ca abonatul gsm nu are semnal, unde vrei sa ajungi domnule draga? la tecuceni, tacaeni, telueni, sunt inginer de..omul bajbaie, imi arata din nou hartia, soferul petre ar fi trebuit sa vina sa il ia, pai si te-ai uitat bine daca nu-i undeva in gramada de poporeni care strivesc bara? burtosu-barbos-falcos-fricos imi lasa geamantanele si face-o tura, produce dupa 5 minute soferul, o aschimodie parlita, cu telefonul inchis si niciun cuvant in engleza la el, multa bafta domnu inginer.

hai ca s-a dat drumu la porti, ftzzz, ftzzz, scuipa 5 oameni, inca 3, vine stiuca pe canal si taximetristii incep sa se agite, plasatorii au fost de mult spulberati de anuntul moralizator asa ca nu-mi fac griji pentru fetele astea din germania care cauta disperate o cale sa ajunga in oras, o inhat pe mama norinei si m-arunc in coada la bojdeuca unde platesti parcarea, functioneaza doar una si-n soarele tare soferii transpirati improasca injuraturi, in pantecul parcarii, parcagii-parasutisti au fost facuti ko de descurcarosenia romaneasca, luati-o pe aici, nu domle ca eu dau acum cu spatele, pai il blocati pe domnu, pai ce cauta bou dracu pe aici ca el nu are voie.., doi dau cu spatele in timp ce trei se strecoara in fatza lor blocand astfel iesirea altor patru care tocmai luau…claxoane, uuuuuuu, auuuuuuuuuuuuu, tuuuuuuuuuuut, mama norinei e aproape surda dar aude brici urletul prostiei omenesti.

mihaela nu face mountain biking printre stanele de langa critz, nu trage o dunga cu cheia pe mertzul tiganului enorm de la colt si apoi il asteapta sa si-o dea parte-n parte, nici macar nu se pune in mijlocul drumului, sa bareze calea vreunui dement care baga cu 90 la ora prin sat asa cum face tibi, barbac’su, dar asta nu inseamna ca mihaela nu este una dintre cele mai curajoase persoane pe care le-am intalnit pentru ca doamna asta cu freza ciocan si carlionti roscati de telefonista trecuta din buzau, si-a lasat jobul de directoare de banca, si-a agatat taiorul in cui si s-a mutat la tara sa-si faca pensiune, baaai, da’ sigur avea bani deoparte, clar a furat si asta de-a rupt daca zici ca e directoare de banca, o fi, n-o fi, banii aia s-au dus in buzunarul unui sasalau trist din valea ruhrului, casa lui a fost spalata, pictata, mobilata, mihaela si-a facut praf manichiura bucatarind si hranind australieni, bucuresteni, canadieni si moldoveni, mai subtire acum 5 ani, puhoi in ultimii doi, si cine te ajuta? nimeni, mai vine-o fata care spala vase da’ restu facem noi, nu ca n-am vrea dar sa mor daca ai cu cine.

nimeni nu vrea sa munceasca in tara asta enunta maria din cloasterf, si-a rostogolit cele 167 de kile pana-n fata portii si-a ramas sa fermenteze in soarele fierbinte, noi avem vite zice, avem 18 vaci si 7 cai, n-am cu cine sa le las, uite fiica-mea a mers la sighisoara si s-a angajat vanzatoare la magazin, ia 35 de lei pe zi, impozabili, atat primeste dar tiganii de aici din sat cer sa le dau pe o zi de stat cu animalele 50 de lei si mancare, pai de unde sa va dau eu atat manca-v-as gura voastra, la gabaritul ei cred ca a halit multe buzite de tigani, astia prefera sa stea pe ajutor social, sa faca 17 copii si sa vanda ciuperci la marginea drumului, trai pe vatrai, harsht, imi sterge botul tenisilor o dacie papuc zdranganitoare, “gaaaaleeeeeti avem, ligheane, vailere, galeeeeti”, soferul scoate capul de balaur pe geam: seficooo, boieroaicooo, ai freun telefizor, freo baterie ceva? dam la schimb galeti si ligheane”, nu prietene, dar dac-as avea crezi ca prind antena 3 cu ligheanul tau?

mihaela confirma epidemia de lene: eu nu dau niciodata nimic de pomana, pe toti care vin la poarta cu mana-ntinsa ii pun sa faca ceva, sa smulga iarba, sa ma ajute in gradina, nimic gratis, asa ca nu mai vine nimeni sa ceara, sarim la psalmul 34, sa tot fi fost prin toamna lui 2011, grupul de turisti romani care trebuia sa soseasca, loviti de-o durere anala au uitat sa puna mana pe telefon si sa anunte ca in loc de 8 vor fi doar 4, coana mihaela a gatit cat pentru un regiment si s-a trezit cu oala de papricas neatins, ce faceti cu mancarea? s-a interesat o duduita ingrijorata, o arunc a zis mihaela, cuuuuuum? cind sunt atati oameni saraci cum sa dai mancarea la cos, inima de gheata a fostei bancherite a facut crac la un colt, mai tibi, intreab-o si tu pe vecina daca vrea papricasul, “alo, buna seara, a facut mihaela prea mult papricas, il vreti?”, nooo, ca-i 9 seara si as vrea sa ma culc, mi-l aduceti dumneavoastra dimineata a zis tusa mitza, hap, pomana-pomana, da’ daca tot dai nu-mi bagi si-n gura? muieti-s posmagii?

cu legendarul meu nas de biznis zic ca e momentul oportun sa infiintez un serviciu de transport pomana la domiciuliul pomanagiului intru vesnica sa hodina si poate chiar infiintarea unui serviciu de internet banking special targetat pe romulanul cu 17 puradei pe cap cu care sa-si administreze ajutoarele sociale chiar de linga trocuta porcului. merge?

bucurosi de oaspeti? homhomhom, mihaela rade homeric, casa cu zorele e fullybooked inca din 2011, anul in care zorelele au fost declarate etnobotanice si semintele nu au mai fost de gasit, acum e casa cu floricele portocalii, pietre si niste smocuri de iarba uscata, din mai nu a mai plouat, dealurile sunt parjolite, termometru zice 36 de grade, iese fum din spatele bisericii fortificate din secolul xv, arde!!!!, nici vorba, tibi-sotul mihaelei apare nadusit, e praful care se ridica din ruinele casei parohiale-monument istoric in care si-a infipt lama excavatorul fundatiei germane aineclainedihmadam, nu-mi amintesc numele nici sa ma-nici sa nu ma, ‘beeeei, incredibil, astia au primit bani sa o reconsolideze si sa-i repare acoperisul si uite”, de pe ecranul aparatului foto fac rau la ochi barnele stalcite sub caramizile caramizii, ce atata casa parohiala, va facem un p+4 cu spa si casino la parter ca-i plict mare aici la voi la critz si deschidem si un magazin de etnobotanice ca nu mai aveti ce sa fumati prin curte, puf-puf.

domnu colonel marginean zice uffff si se aseaza pe scaunel, a impletit ceapa si e multumit ca a avut ceva de facut, daca n-am ce face ma foiesc ca un leu in cusca, exact ca un leu in cusca aproba si mihaela, e pensionar din ’80, nascut in ’29, isi aminteste ca l-au tras rusii jos din tren cind vroia sa se duca in ’44 acas la alba, ai dracului rusi, “nu va plac?” cine dracu sa-i placa? cind il aude pe tac’su ca incepe sa povesteasca de razboi mihaela alege calea papricasului, batranu a fost operat de curand la capatzana, la 3 ore dupa operatie fiica’sa-l viziteaza la spital, patu gol, haaap, o fi mierlit-o tata, doamna asistenta, unde-i taicutzu? stai linistita femeie, e la baie, se barbiereste, ofiter si gentleman, “da’ ce-a avut la bibilica?” nu stiu, un cheag ceva, se trezea dimineata la 8 om normal si in fiecare zi la 3 se tzicnea, rezolva rebus uitandu-se-n tavan, a-na-cro-nic la d4 zicea cu ochii-n lustra, m-am gandit cind l-am vazut ca n-a reusit operatia, ca era 3 si omul fluiera si se barbierea sub turbanul ala de pansamente da’ e bine, am lasat doua femei sa aiba grija de el la brasov, am luat toti banii si actele din casa sa nu-l ciordeasca, ca radea si tibi de mine, bine ca i-ai luat certificatul de nastere si acu nu poate sa se insoare, nu s-a-nsurat dar una din femei l-a luat cu ea si l-a inscris in psd, merge si de cate 2 ori pe saptamina la dans la psd cu duduia asta, oare cine-o pune muzica? ma gandesc ca poate totusi operatia n-a reusit dar mr hyde apare la alte ore si a schimbat rebusul pe baluri ideologice.

dr jekill zambeste senin, ia ziceti domnu marginean cum de va tineti atat de bine la 87 de ani? eee, batranes inviorat scoate flipchartu si tranteste o schema: ma trezesc la 5 dimineata si fac gimnastica, ih-oh-ih-oh, trag de maini intr-o parte, ridic picioru la piept si las pieptu la picior, maninc un mar in fiecare dimineata si apoi iau niste crema, nivea poate sa fie, si ma frec asa, cu degetele-n talpa, imi masez talpa, din 80, atunci am inceput sa fac asta, de 32 de ani imi frec talpa cu nivea, doarme de rupe de la 7 seara sare mihaela, am avut incendiu acum cateva luni, un turist a luat niste taciuni din soba si i-a dus in camera, o fi scapat ceva pe drum, a ars o usa, ardeeeee, 50 de vecini cu galeti au umplut curtea, pompieri, halimai pina in crucea noptii, tata n-a miscat din pat, la 5 s-a trezit ih-uh-oh-ih, m-a sculat din somn cu gafaiala, ce faci tata, doamne fereste!, gimnastica, apoi mananc un mar, apoi imi fac masaj in talpa, apoi ma operez la cap si intru-n psd.

sa ma mut la frankfurt sau sa nu ma mut, bena si norina zic ca da, eva zice ca neamtul de pe main e un izmenit, da’ pe de alta parte decat sa salasuiesti pe malurile dambovitei cea balos curgatoare mai bine bagi un donner cu fritz, spune gugal ca si penisul lu terente a fost trimis la reparat la specialistul neamtz, l-au luat, l-au intors pe-o fatza si pe alta si-au decis ca e mai nesalvabil ca economia greciei, inapoi in borcanas la iml-ul minovici: ce-i asta ma? un colet de la nemti, si ce ne-au trimis? o p.la, stricata, mare curvoi merkel asta, si doar ne-a zis crin sa nu ne-ncredem in ea.

margarit proroceste intre halbe de ciuc ca economia romaniei s-a dus dracului pe 7 ani de acum inainte, 7 ani de ghinion pen’ ca la golden blitz cind s-au ciocnit spritzurile nu s-au uitat unii in ochii altora, fugiiiiti baaaaai, vindeti tot si luati-o la picior pina nu va prinde sub daramaturi naruirea pietei imobiliare, dan aprinde a 18 tigara,  ce tot atata frankfurt, daca vrea germania da o fuga din apeductului la beraria de la colt, weissbier si humus, dominion nemtesc in fasia gaza, dan trage din a 32-a tigara: “am vazut ca bagi tot soiul de soparle pe blog dar chiar nu-ntelegi nimic cum e cu politica, iote-un pachetel”, aspazia a zis si a facut, ursu e drept si bun si rogozanu ar trebui sa fie presedinte, discutia trage tare stanga si urca pe trotuar, hai sa nu mai vorbim politica, mai bine ziceti: sa plec la frankfurt sau nu?

mi-e pofta de lesin de un thuringer, kaufland deci, ja, ja, trei va rog cu mult mustar si iaca si niste pretzali, la miezul noptii ma pocneste indigestia, stomacu clocoteste, matzele bolborosesc, va-ngura de nemti cu mancarica voastra cu salmonela, rad o tzuica de focsani si ucid rascoala panteceasca, e 6 dimineata si sunt beata dar victorioasa, deschid hotnewsul si vaz ca a murit neil armstrong: cui ne-ai lasat mai neiluleeeee, unde te-ai dus baiatuleeee!!!!

inca o gura de tuica vine cu-o revelatie: in ’69 lumea credea ca anul 2000 o sa ne prinda pe toti pe planeta rosie si daca stai sa te gandesti mai bine, asa e.

Design a site like this with WordPress.com
Get started