pierderea in greutate si criza de 40 de ani

sana merge la kilostop, a slabit 6 kile in 5 saptamini, fug pantalonii de pe ea ca cristi sima de mana legii, ma uit la colacel, el se uita la mine, hai la kilostop cu tine, scriu un mail, mi se raspunde prompt cu un buchetel de 5 telefoane; doamna feher e adevarat ca ne-ati dat un mail?, da, o sa va contactam sa stabilim o intalnire, la revedere, dupa 10 minute, doamna feher e adevarat ca ati dat un mail?, da, v-am contactat sa stabilim o intalnire, cind puteti?, pai maine la 15, perfect, va asteptam maine la 15, la revedere, dupa 20 de minute, doamna feher, am vorbit mai devreme, aveati consultatie maine la 15?, da, nu puteti cumva la 14.30?, ba da, bine, atunci va asteptam maine la 14.30, la revedere, dupa 18 minute, buna ziua doamna feher, de la kilostop va deranjam, breeeeeee, mai slabiti-ma cu telefoanele, hap, m-am prins, de fapt aceasta e tehnica voastra de a rezolva problemele de greutate.

trop-trop, imi tarasc colacelul pe scarile de marmora ale unui cavou transformat in cladire de birouri, kilostop e la 2, buna ziua, buna ziua, 2 suricate isi ridica privirile negre deasupra biroului de la receptie, imi aduce aminte de bancul cu nutriile: cica un cioban privea calm pe geamul compartimentului de tren peisajul cind deodata zareste un vacar cu ciurda linga linia ferata, jap sare de la locul lui, da geamul jos si urla scos din minti “bai vacarule, bai futu-ti dumniezaii ma-tii de vacar, asa se pasc vacile maaaa”, jap, tranteste geamul, restul burghezilor din compartiment se lipesc de scaune infricosati, calatoria continua, ciobanul priveste linistit peisajul, cind vede un cioban cu-o ciurda de capre, jap, geamul jos, “beeeeei futu-ti pastele si anafura si dumniezaii ma-tii de cioban azi si maine, asa se pasc caprele maaa”, zdrang, geamul, uhhhhh, rasuflare usurata cind se-ndeasa in scaun, una din doamnele din compartiment isi face curaj si ii spune cu repros: “dar domnule, va rog frumos, vedeti cum vorbiti, sunt si doamne si copii de fatza”. pus la punct, ciobanul se plictiseste groaznic asa ca vara mana-n desaga si scoate doua nutrii pe care le aseaza pe genunchi si incepe sa le mangaie destoinic, doamna cu reprosu se-nmoaie si-l intreaba vadit emotionata: “vai ce draguteeee suuunt, cum le-ati prins?”, ciobanul o priveste calm si-i raspunde scurt: futandu-se.

revenind la nutriile de la kilostop, una tasneste de dupa barajul de lemn si curata podiumul unui cantar, descaltati-va si poftiti aici, primesc un cod, al meu si numai al meu dupa care sa ma gineasca mereu computeru si fac contact cu al mai bengos cantar din cate am vazut vreodata, nasa shit, apucati manerul si apasati butoanele, tineti mainile drepte-n fatza.., asa, nutria baga datele; inaltime, varsta, pe ecran apare o silueta si computerul porneste numaratoarea inversa, silueta e rosie, albastra, galbena, verde, ioiiiiii, miiii fricutza, in asteptarea rezultatului trebuie sa tac si sa nu ma misc ca altfel mai ia mama dracului, gata, se printeaza, puteti sa va incaltati zice nutria de birou, pam pam.

pe hartie sunt cerculete si grafice si abrevieri de tipul w.m.p. si c.v.l., impedante si tensiuni, kilostop nu se joaca, doamna doctor ma asteapta in camarutza inghesuita si-mi da 14 formulare: cum ma simt azi, la nivel individual, in relatiile cu ceilalti, cu familia, social, cit de chitita sunt sa fac treaba, apoi imi face niste trimiteri, alte hartii, analize, masuratori, uite si-un pliant verde pe care trebuie sa-l completez zilnic, la ce ora am mancat si ce, ca sa vaza de unde mi se trage cu colacelul, mi-l mangai, saracu’ de tine, esti mancat de balena, ii zic: “doamna, si cu spritzu?” poftim, e inocenta, “o tzuica, un vinisor, cum facem?”,  fara, fara, ochii bulbucati de habotnica in fatza lu’ sexy braileanca, imi traseaza viitorul culinar diminutivat: fara painica, branzica slaba, salatica, rosioara, carnita de pui daca va place, aoleutz in ce rahatel m-am bagatutz.

norina zice: “hai sa facem un suc de fructe”, pai n-am voie ca e cu zahar si are multe calorii si eu am rata de arderi mica si.., “ia mai taci, ca nu-i normal sa nu-ti dea voie fructe, si am facut gulas de fasole”, pai nici aia n-am voie, “mai sa stii ca eu nu cred ca e bine. asta seamana cu dieta atkinson”, doamna preda tabara si ea pe mine: “iti fac o supa de peste?” n-am voie doamna, doar piept de pui la gratar, “lasa draga ca si eu am facut cura, iti fac o friptura de vita cu niste unt peste”, nu ca nu am.., “mai, nu-ntelegi, si-ti pun si niste fasole batuta si niste chiftele, ce-i prostia asta sa nu ai voie”, simt nevoia sa beau ceva, imi torn niste palinca plina de incredere si-mi mangai colacelul, asa-i la criza de 40 de ani, renunti la your better half pentru cine stie ce pitzipoanca, eu n-o sa te parasesc niciodata, promit.