cine mi-a ciordit umoooorul, sa-l ajunga dorul

anul 2000, luna iunie, bucuresti, strada george georgescu, usa zburata de perete, niste trentze intinse prin casa in fuga hotilor, ce-au luat? statia, boxele, casetofono-cdplayero-pickupul meu nemtesc, n-avea nici un an saracutul, cd-uri, casete de-a valma, bani, geaca si ghetutele albastre din olanda, vreo 2 perechi de blugi, parfumul, mi-au ciordit parfumul gabriela sabatini primit de la.. am uitat cum il cheama, e miezul noptii si ma-nfoi toata, sun pe al de sus de la politie si pe al de mijloc de la sri, sun procuratura, sun ziarul.

la 1.10 apare echipajul, geaca de piele, una, doua, trei, pantofi cu scartz, scartz, scartz, oamenii legii are in the house: ati atins ceva? nu domnilor, doar berile astea, doriti? nu prea ar avea voie, ca sunt in timpul serviciului dar o gurita tot ar lua, ar bea si o cafea, ar manca si-un pui fript, masa mare imparateasca, un nene pleaca de nebun prin casa si-o transforma-n copsa mica, praf negru pe mobila alba de barbie din dormitor, praf negru in baie, pe lustra, vaneaza amprente, ii prindem domnisoara, stati linistita, e clar ca sunt tiganii de aici, v-au vazut cind ati plecat, v-au urmarit si jap, asa fac ei.

pai si ghetutele albastre din olanda? iau tot astia domnisoara, tornada ce mai, berile se duc pe gat, urmeaza cafelele, prajiturelele, “scriti: subsemnata feher raluca cu domiciliul in strada, numarul, declar pe propria raspundere ca in seara de.. am descoperit usa casei sparta si urmatoarele articole disparute:..”, gaboru-mi dicteaza, fumeaza si dicteaza, fumeaza, face rotocoale si dicteaza, a facut asta de un miliard de ori, nu va faceti griji, pina maine, hai poimaine, ii prindem, sunt astia din cartier, e 4 dimineata si ma culc in praful negru plina de ganduri roz.

au trecut 12 ani si 4 luni, nicio vorba de la brigada de investigatori, nici urma de ghetute, parfum si colectia de cd-uri, azi dimineata imi zice codin ca peste kiki a intrat un tigan in casa, i-a ciordit portofelul si a fugit, stopstopstop, kiki sta la etajul 3, are camera de supraveghere, lift, 5 soferi ai firmei de la parter fac permanent de straja cu-o tigara-n buza, dar chiar si asa romul david copperfield a reusit sa se strecoare, nu-i de ras, e a treia oara cind fort knoxul kikian pica testul de securitate, tiganii de pe strada au mai ciordit biciclete, trotinete, home-cinemaurile de la subsol, ba chiar si niste magiunuri odata cind nevasta gravida a vreunuia a poftit la dulce, de fiecare data camera a inregistrat spargerea frontului, de fiecare data s-a dus inregistrarea la politie si….gata, s-a notat, scripta manent, urmasii urmasilor nostri vor avea lecturi placute in serile lungi de noiembrie ale unui viitor postatomic: “iote ma, un caz complicat din 2012, un tigan a penetrat intr-un bloc, a sterpelit un portofel si nu a mai fost vazut niciodata. portofelul, muhuahuahua”.

e randul lui codin sa-mi zica “nu-i de ras”, ieri in curtea lu cap srl, confuz un cetatean in costum ecosez, raglan si cu diplomat de piele, prezentand un ecuson amway in piept, i-a cerut susnumitului indicatii: unde-i domne curtea de conturi, codin s-a dat peste cap, a sunat, s-a interesat si l-a orientat pe domnul viorel corodel, cum s-a prezentat agentu amway, catre institutia cu pricina. o ora mai tarziu, colegul cezar l-a vazut pe domnul corodel ciordind gratarul vecinilor de peste drum si luandu-si talpasita intr-o directie necunoscuta. probabil era un fost director de la hidroelectrica, anchetat de curtea de conturi si ramas fara job, care strangea gratare pentru-n rug gigantic, sa arza cu palalaie inspectorii si dosarele si declaratiile si notele, remember, remember the 9th of november.

n-o fi de ras dar tare ma umfla, ce bafta pe mine ca nu mi-au ciordit si umoru in noaptea aia de iulie 2000, il lasasem intr-o soseta murdara linga ghetutele albastre din olanda. vezi bine, murdarirea este buna.