24 de ore pe ruta annecy-st.gervais-chamonix-martigny

zagazuit de tarabe, puhoiul de lume se subtiaza si curge molcom printre carnati si salamuri sfintite in condimente, branze mai puturoase ca dosarul unui turnator si p+3-uri de fructe confiate, roti de nuga si caroserii de ciocolata, nenea asta vinde paine, astalalt varza cu costita afumata la tava, aici sunt flori, colea un porc a fost hacuit pe un pat de gheata, peste si fructe de mare taman in creierii muntilor, ma plimb cu balele pina-n genunchi, inaintand cu greu printre balele celorlalti, intru sa beau un kir pe ulita santa clara, decor de fargo, barmanul, imbracat in pantaloni de ski, e intretinut de o lezbianca cu tuberculoza, betiva orasului si un gunoier puhav cu aspect de musca de rahat.

li se alatura bisnitarul cu sosete albe si pantofi bucuria turcului, e pe fuga, asa ca cele 45 de minute cit impartim incaperea, nu-si scoate pufoaica de pe el; sau poate are dedesubt drujba cu care o sa ma matzeasca, barmanul imi aduce un castron plin cu degetele lui cu unghii negre si cartofiori decupati in forma de fetze de ursuleti, e primul loc in care primesc ceva de-a moaca in franta, traiasca-traiasca, de 3 ori traiasca.

gunoierul da tarcoale dar e intrerupt de exclamatia de satisfactie a lezbiencei care vira o…ca-se-ta, da stimati cititori si dragi cititoare, o caseta intra in culcusul ei cu rotite si degetul lezbiencei apasa play, anul este 1990, nu, rectific, anul este 2000 pentru ca de pe caseta canta chiar britney spears, virgina atunci: “she’s so lucky, she’s a star..”, barmanul ingana versurile in timp ce spala pahare, betiva orasului trage cu ochiul la ce beau si gunoierul reincepe foiala incercand sa se prinda ce limba vorbim.

aer, n-a trecut ora si tarabele au disparut lasand nimic in urma, nu tu un solz, nu tu o ladita, nu tu un ambalaj neglijent aruncat pe marginea apei; la gara e balamuc, coada se-mbarliga printre curelele supraelastice si e sectionata de usile electronice, hap, dau sa se-nchida dar valiza chinezoaicei isi angajeaza chi-ul si le trimite de pereti, 3 bolnavi psihici: un schizofren, o deprimata si o paranoica, au luat locul functionarilor si se ocupa ei de bilete, “2 pentru martigny”, nu se poate zice deprimata, aveti de facut atat de multe schimbari incat nu stiu ce sa zic, nu cred ca se poate, aveti si bagaje, simt ca e pe cale sa-i dea lacrimile, “atunci 2 pina in chamonix”, asta se poate dar sa stiti ca nu aveti decat la 9 dimineata, apoi seara, si trebuie sa asteptati trenul de chamonix o ora in gara la st gervais, e ingrozitor cit de greu este sa calatoresti in tara asta, o las scaldata-n lacrimi.

sunt in tren cu 30 de minute inainte sa plece, nashul are vreo 22 de ani, un capsator antic si basca grena, i-un soi de partizan venit sa lupte-n munti cu infractorul  trenul se foieste printre munti, acum merge cu fatza, acum cu spatele, nu se poate decide mai ceva ca guvernul ponta 2, la st gervais ne scuipa-n strada, si acum?

bufetul garii e decorat pe tejghelute cu farfurii cu carnati, as ciordi vreo doi dar zdrahonul asexuat care face cafele simte ca pun la cale o talharie si e cu ochii pe mine, bufetul se anima, in clapari, intra pe calcaie, o familie cu 5 copii, bestiile mici se tupileaza dupa mamon si papon si insfaca mezelicul, zdrahonul se pare ca este femeie, ia si-mi tranteste cu capul de masa rusoaica trista care a cerut un ceai: “zambeste femeie, fii vesela ca vin sarbatorile”, rusoaica bombane cu angst est-european.

chamonix, furtuni de zapada pe colturi de munte infipte-n soare, zapada, pentru prima oara zapada, cirduri de englezoi latra comenzi, turn, up, left, hotel chamonix 2 stele, do you speak english? normal, managementu e brit din cap pina-n picioare, las si eu bagajele la voi, o ora, da sorela, stai linistita, aaaaaaaaaaaa, uuuuuuuuuuu, tipete si alergaturi pe strada principala, cocalari si ghertzoi isi plimba costumele printre magazine cu hainite si ceasuri si bijuterii si, desigur, decoratiuni, deasupra baga parapantisti, dedesubt se tarasc chelneri cu short term memory loss si tavi miniaturale, imi primesc vinul fiert dupa 30 de minute, la a treia comanda. sinaia. d-aia le place aici lu bote si lu iri, ca-i ca acasa.

in gara nu e toaleta, mai grav e ca in gara nu sunt sine pentru ca sunt lucrari, intre chamonix si granita elvetiana te plimbi cu busul care uite acusi pleaca, ne strecuram printre pereti de masini parcati ca-n iancului, cite 3 in paralel, o duduie si-a lasat dusteru cu avariile puse-ntr-un ac de par si a luat-o pe jos in recunoastere. sau ca sa faca pipi, soarele dispare dupa munte si prind trenul din mers, “spre martigny?”, “oui”, asta e bine, deci functionara din gara annecy s-a panicat pentru ca trebuia sa ne dam jos intr-o gara, sa asteptam o ora un tren, din care sa ne dam jos si sa ne suim intr-un bus care sa ne duca pina la urmatorul tren, hehehehehehehehehehehe, bai femeie, am scoala facuta pe rata de teleorman.

trenuletul se strecoara pe marginea unor prapastii si coboara, scartzaind, intr-un unghi imposibil, sub privirile caprioarelor stranse linga cantonul parasit. dupa 30 de minute la vale, martigny. 8 grade, maine invat sa ma dau cu placa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: