festivalul doua lumi: spoleto vs pascani

din 3 in 4 kilometri pe cate-un delusor, motz, sta posaca o catedrala, o campanila sau un turn cocosat, inconjurat de case, ca un tataie iesit cu sleahta de copii la cules de plante medicinale, in deal sunt oraselele medievale, in vale, la sosea avem fabrici de ciment, de sucuri, depozite de mobila.

imi amintesc de povestea lui vasile despre basistul din iris, basistul sau chitaristul, nu mai stiu exact, care, dupa ce s-a lasat cuprins de admiratie in fatza arhitecturii robuste a castelului huniazilor, s-a frecat in cap si-a intrebat ganditor: “totusi, cat de prost sa fii, sa ai atat de mult pamant si tu sa-ti ridici castelul vis-a vis de combinatul siderurgic?”, mu-ha-ha-ha, chiar asa, cum sa fii tu madafaca de secolu’ XIII si sa nu vezi in viitor ca baietii de la fiat o sa-si faca un showroom peste drum de palatul tau si ca atunci cind o sa deschizi geamul, o sa-ti vajaie pe pervaz, 17 tiruri cu borcane de marmelada?

iaca si spoleto, margaritarul ascuns al umbriei, tavalite la soare ca vacile domnului, babutze isi paseaza stirile zilei, nu le-au tinut picioarele sa mearga la catedrala in care se buluceste 80% din populatia orasului, copiii urla, popa ii zice mai departe cu slujba, mamele hatzana pe genunchi sugarii, castelul se tuguie pe un delusor, poti sa urci la el cu lifturile de la capatul culoarului intesat de fotografii ale festivalului dei due mondi: opera si teatru si dans si ce-o mai fi, isabella rossellini a fost aici, nureev, fellini, intr-un orasel cat pascaniul, in iunie, de aproape 60 de ani, lumea buna isi rupe tocurile pe piatra cubica sa vaza si sa fie vazuta.

castelul e acum pustiu. din cetate se vede doar podul de 80 de metri peste o vaioaga adanca, curat game of thrones, strategica pozitie, turistii se pozeaza grabiti intre creneluri, trec mai departe, spre turnul din capatul podului unde, probabil usurati ca au ajuns in ailalta parte, ii cam taie treaba mare, e plin de rahati infloriti in luna mai, la 50 de metri o echipa de temerari face escalada, hai sa ne intoarcem, ma lupt cu mareea umana iesita la promenada, strampi si tocuri si rochite de matase, camasi infipte pina-n gat in blugii stramti.

viori si chitari si trompete rabufnesc de pe-o straduta laturalnica, doua madame isi scutura sanii, nu cad, sunt lipiti bine cu poxipol desigur, sunt desculte si calca marunt pe piatra cubica imperfecta, aschieeeeeee, ar trebui sa fie dansatoare din buric dar audienta e cu ochii pe piepturile generoase, nimeni nu baga-n seama buricu.

un copil rage in timp ce tatutzul e hipnotizat de unduirile erotice ale falselor araboaice, omu cu trompeta coboara in strada de pe terasa unde-si lasa restul orchestrei sa combine jazz, un grup de tedeschi asteapta atacul cerebral-sa moara acum, acolo, fericiti.

la 10 metri e carciuma apollinaire, o chelnerita cu fatza de bacauanca aduce chis de zucchini cu menta si un cornulet cu branza si tartufo, paste cu fistic si creveti, ardei iute si busuioc, rondele de iepure cu iarba fiarelor, patroana verifica temperatura multumirii clientelei, fierbinteee-fierbinteee, sa mai punem un amaro din partea casei, sa mai adaugam un limoncello de la mine pentru tine. explodez.

spoleto-o alunita pe cotul italiei, un pascani fara fabrica de perdele. intre cele doua orase, festivalul doua lumi se tine in fiecare an, timp de 12 luni, fara ca nimeni sa-l stie.

ps. intrand pe wiki sa compar populatia celor doua orase de mai sus, am dat peste urmatoarea fraza “Five villages are administered by the city: Blăgeşti, Boşteni, Gâsteşti, Lunca and Sodomeni.” credeti ca mai avem vreo sansa?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: