unde-ati vrea sa muriti? sau mai bine sa traiti?

vale d’orcia e patrimoniu unesco, mai multe castele ca farmacii pe stefan cel mare, mai multe livezi de maslini decat casele de schimb valutar pe mosilor, mai multe vii decat piztipoance in dorobanti, la tratoria din cel mai amarat sat pe care-l intalnesti, maninci cu 10 euro mai bine decat la orice restaurant de basinosi de bucuresti, rosia are gust de rosie, vinul n-are piramidoane-n el, uleiul de masline curge greu si aromat pe focaccia groasa ca salteaua, chelnerii stiu sa zica buna ziua, multumesc, ba chiar se avanta in recomandari, considerente despre vreme si comentarii politice. in buza cetatii din sarteano iti poti lua un palatoi cu 75000 de euro, gasesti si cu 60.000, dar cu gradina mai modesta; avem de toate in micul sarteano: gelaterie, spalatorie, 4 carciumi, statuia partizanilor cazuti in al doilea razboi, avem si-o moldoveanca molcoma care invarte mamaliga cuvintelor in gura, inshiet-inshiet, cind vorbeste cu rubedeniile la telefon, avem si piscina si club de calarie, chelner tip benini care stie tot si prezice viitorul. si cu toate astea nu ma opresc.

ma avant spre radicofani al carui castel este singurul care ofera 360 de grade vizibilitate a vaii,  “nu-i cel mai inalt, dar e cel mai bun punct de observatie din toscana” zice un domn imbracat intre-o vesta rebu care taie bilete la intrarea in..carnaval? petrecere de firma? cateva sute de cetateni imbracati in armuri, insotiti de domnitele lor diafane, cu rochii de matase, se trosnesc la poalele turnului, 5 zile de lupte in cel mai mare joc cu roluri adevarate din italia, jucatorii vin din sicilia si din venetia, din bari si roma, au sigilii si reprezinta case ca-n games of thrones, fabio a lasat milanoul special pentru asta si de inca 3 ori anul acesta, isi va lua fiatul 500 si va merge acolo unde este chemat la arme. toitoiurile sunt acoperite cu panza desenata ca un zid de cetate, sub pinii uriasi zeci de corturi isi sloboada locatarii-n coifuri si pinteni la restaurant, e pranz, e ora de pizza si bere si trancanit la mobil, si nu conteaza de esti halebardier, vrajitor sau printesa, e timpul sa faci matzul parizer.

paznicul-portar in vesta rebu povesteste ca aici s-a refugiat guido, cavalerul care l-a infruntat pe papa icsulescu al nspelea, si mult-mult-mult-mult mai tarziu, aici au salasuit guerillele comuniste care l-au rapit pe aldo moro.

da stiu, da tovarasa, eu stiu, in 78 primul ministru italian a fost rapit, ce vremuri, ce tara, violenta din rusia lui putin e firava ca o frunzulita de morcov ofilit fatza de ficusul carnos al taraboiului mafioto-ideologic din italia anilor ’70, bombe, carlos, rapiri, revolutii, razbunari, sechestrari, sap pe net ca nebuna sa dau de urma lui aldo moro la radicofani, nu gasesc nimic, o fi fost cucu omu-n vesta rebu sau poate eu ar trebui sa iau lectii de sapat de la golden corporation.

las turnul, dealul, turnirul si istoria pacloasa in spate si trec prin oraselul unde mosi, morti de mult, s-au mumificat pe scaunele, in gradinile cu petunii, la soare, pe scarile bisericii sau pe bancute, linga tunurile care ochesc spre sant quirico d’orcia, doamne dumnezeule ce frumusete, alta: biserici medievale tinute de dupa umeri de magazine de vinuri si pravalii cu cirnati si branze si ulei de masline si biscuiti cu migdale.

babe darze te mulineaza-n bacanii, ia si tartufo, ia si branzica asta de capra, hai ca-ti dau si-un vin, un chianti e 5 euro, un montalcino e 8, 9, pisici grase se cracaneaza pe pervaz, carabinierii motzaie in caldura dupa-amiezei, tupilati sub un pod ca imparatul rosu in asteptarea fiilor sai.

si iata sus, pe deal, montalcinoul rasarind ca o floare de piatra, imi strecor in orbite ochii iesiti la plimbare, uite aici as vrea sa mor. ca aldo moro. ce vorba imbecila, sa vrei sa mori intr-un loc frumos. mai degraba as vrea sa traiesc aici, in pace si degustari, ca americanii astia grasi sau ca englezoii astia roz sau ca nemtii astia blonzi. amin.