drumul spagii duce la taj mahal

grupul de pensionari francezi se buluceste la usa vagonului cu jumatate de ora inainte sa oprim in agra, manati de ghidul care a pierdut notiunea timpului in ceata care inconjoara caile ferate si ceasul de la mana impiegatului. agitatia e sparta de ragaitul unui calator care boncaluieste singur, pe bancheta, in cautarea unei femele care sa ii devina partenera. garnitura franeaza, sarim in borcanul cu viermi frematanzi care este gara si suntem purtati de turma de turisti straini, toti speriati, toti cautand cu privirea ceva, un sprijin, un stalp, sa aruncam privirea ca pe-un lasou si sa ne agatam de el si sa lasam sa treaca mareea umana. nu ai de ce sa te prinzi. suvoiul de turisti e strans intre malurile taximetristilor, e bine indiguit, nu ai cum sa scapi, ne varsam cu totii afara in poala soferilor care ne preiau cu bataie, ca la cricket. 150 de rupee pana la taj mahal-anunta un sofer la a 6 a tinerete aratand un carnet pe care scrie cu litere de tipar mercurialul preturilor pana si de la taj si restul de atractii din agra. e insotit de un batran demn, cu turban si barba alba. e unchiul, care arata a nonagenar dar, ca intr-un banc de-al lui taica-miu, are doar 63 de ani, 40 din ei petrecuti facand pe ghidul si soferul pentru turistii care viziteaza taj mahalul. dovada ca turistii i-au mancat zilele dar el nu e suparat pe ei, uite acum vrea sa ne ajute, sa ne tina el rucsacul in portbagaj si sa facem impreuna un tur de 8 ore, doar 850 de rupee, “veli gud prais”.

camila&lion kingvisez un masaj la oberoi, al mai burghezo-mosier hotel din agra, diseara am alt tren, n-am chef sa stau toata ziua cu curu-n masina unchiuletului, ii spun ca nu multumesc, ca nu pot sa las bagajul, spune ca e batran si nu are ce sa fure din rucsacul meu, ca nu avem aceasi marime si nici aceleasi gusturi la haine, ii spun ca vreau la oberoi. si abia atunci, dupa ce isi da ochii peste cap, dubleaza pretul taxiului, ii spun ca nu ii dau banii astia, ca nu asa ne-am inteles, am convenit sa ne lase la poarta estica, el incearca sa ne convinga sa nu aruncam banii aiurea la oberoi, ne duce el la un hotel pentru cateva ore, veli cip si asta. ma tin tare ca piatra si tot ca o piatra sunt aruncata din masina taman la poarta de vest, nu aia la care vroiam sa ajung, ci poarta unde te asteapta un alt grup de piranhia dotati cu trasuri trase de cai sau de camile, biciclete, masinute electrice, ricse. poate vrem sa schimbam valuta, poate vrem cazare ieftina dar curata si de renume mondial? nu, nu si iar nu. caut lockerele sa las rucsacul, le gasesc si fac stanga imprejur in fatza peretelui de usite amarate pe care cu un scuipat le trantesti la pamant.

oberoi, buricul pamantuluipe langa mine trece o camila tunata, tunsa ca un rapper, tragand o caruta cu perdelute cu lion king. in tufe se caftesc pe niste mere un grup de maimute cu curul rosu iar in intersectie un motociclist batran a intrat in viteza intr-o ricsa trasa de un biciclist si acum multimea scandalizata ii da bobarnace si ii planteaza sudalmi in pamantul afanat al karmei lui triste. soldatii de la bariere, nenumaratele bariere care hasureaza obrazul orasului, stau pe ciuci, fetze de valutisti, asteptand un client sa il tzapuiasca. orasul te impresoara jegos, purulent, duhnitor. uite si toaleta oraseneasca: trei pereti faiantati, cu dalele pline de rahat si urina curgand prin jgheaburi in paraul de jos, mai radioactiv ca fukushima.

hotel de -5 stele, pozandimi aduc aminte ce spunea abhishek: agra e orasul pe care you’ll love to hate it. si nimic nu se va schimba. pentru ca politicienii din guvernul regional sunt pe tamja cu cei din conducerea locala, pentru ca fiecare veriga, de la omul cu camila, la cel cu ricsa, la proprietarul de hotel sau de magazin ridicat in buza taj mahalului, toti sunt legati intr-un urias lantz al spagii care nu poate fi rupt, pentru ca atunci, ajungem la haos. iar indienii, ca si romanii sub guvernul nastase si sub guvernul ponta, sunt iubitori de liniste. furati domnilor, furati cat puteti, dar faceti-o elegant. pe tacute.

ps. maine vine partea a doua din epopea agra-taj. tineti aproape, hehe

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: