Archive

Monthly Archives: July 2014

Azi am fost să mă tund la George Topârceanu. Un poet al foarfecii care mi-a povestit despre excursia în Malta, suprinzătoarea excursie în Malta, obținută datorită decesul relației de amor a unui prieten care, în locul lui Beibi de care tocmai s-a despărțit, l-a chemat pe George în vacanță. Doar nu o să piardă banii. ”Nu am plătit nimic, că prietenul meu îmi era dator. Și eu l-am luat în Grecia acum 5 ani, când m-am despărțit de prietena mea.”

În spatele lui George, Aliona din Moldova vorbește cu o clientă despre tradiționala transhumanță spre Grecia. Aliona îi întinde crema pe păr iar femeia povestește despre insula x, singura în care nu a fost, le-a văzut în rest pe toate. De sub punguța în care e învelită ca o bucată de parizer, răsare o mână strânsă-n pumn, din care se deschid ușor degetele: Corfu, Creta, Zakinthos, Skiathos,..

…Portos și Aramis. Românul cunoaște geografia Greciei de 739 de ori mai bine decât pe cea a României. Te rupe dacă te pune dracu să te joci fazan pe nume de localități sau insule sau râuri. Știe câte bacuri sunt de luat și de unde, care e drumul bun și benzinăria mai ieftină, știe tarama și tzatziki, dar pun pariu că habar nu are că televiziunea națională elenă a fost închisă anul trecut printr-o decizie de guvern, 2600 de oameni au fost dați afară și, vreme de 5-6 luni, neplătiți, angajații postului public au emis online, până au intrat cu scutierii și i-au scos de urechi afară. To telos. Sfârșit.

De ce să-i pese soro? Grecii e puturoși, grecii e oți, grecii nu dă factură și chitanță, au ciordit bani europeni, are piscine grecii și nu plătește impozite. Grecotei cu nas subțire, cum bine zisaaa…”Cine-a zis fă, asta cu grecotei cu nas subțire, că doar ți-a picat anu ăsta la bacalaureat?”, ”Arghezi tatî, cine dacă nu Arghezi?”, ”Fă proastooo, cum să zică Arghezi? Alecsandri a zis asta.”, ”Ba nu, Topârceanu, George Topârceanu, ăla cu frizeria de la Mall Vitan.”

În fiecare vară, pogoară o mână gigantică din ceruri, trage dopul la cadă și România alunecă prin scurgere, se duce pe țeavă, milioane de români, aleargă pe țeavă și ajung în marea băltoacă a Egeei. La pașapoarte e omor. Șapte ghișee, câte 6 oameni în fața fiecăruia. Grecia, Corfu, Skiathos, Halkidiki, kalispera, kalimera. Plătesc taxa de pașaport la CEC, îmi strâng cu greu actele, când lângă mine răsare un tânăr care se prezintă: ”Bărbuțiche Florin”. Doamna casieră ciulește urechea: cum? ”Bărbuț Iche Florin” Numele e prea lung și nu încape în urechea doamnei, cum? ”Bărbuț Iche cu k Florin”. Bărbuț Ike Florin. Ca pe Eisenhower. Și el a fost în Grecia, în 1952. Poftim http://www.britishpathe.com/video/eisenhower-in-athens-1.

De acolo a pornit democrația. Întrebați-l pe George.

 

 

7 iulie 2015. 1 an fără Antena 3.

Pornim în căutarea predicatorului-prezentator Mihai Gâdea, despre care se spune că a fugit în Rusia. Ba nu, spun alte zvonuri, e bine mersi, purtător de cuvânt al prefectului de Teleorman. Nici vorbă, acum îl cheamă Denise, are o pereche de sâni superbi Denise și a fost văzut-văzută în tovărășia primarului Mazăre, pe unul din carele alegorice care au defilat la Carnavalul de la Mamaia ediția 2015. Poți vedea imediat că Denise a fost înainte Mihai, după buzele fremătânde și agitația care o cuprinde atunci când spui ”Băsescu” în preajma ei. Denise a întruchipat-o pe Cleopatra și primarul Mazăre pe Marcus Aurelius. O pereche desăvârșită.

Reamintim spectatorilor noștri că Mihai Gâdea a dispărut în seara zilei de 7 iulie 2014, după condamnarea lui Dan Voiculescu în dosarul ICA la 5 ani de pușcărie. La început s-a presupus că, stomac sensibil, i s-a făcut răuț de la amandina pe care a fost văzut că a consumat-o în timpul zilei. Apoi că este afectat de veștile rele care s-au abătut asupra inimoasei echipe de știri. Dar Mihai nu a apărut nici a doua zi la serviciu, așa că Mircea Badea în persoană s-a deplasat, în flic-flacuri, până la domiciliul colegului, pe care l-a găsit gol. Domiciliul. Pereții erau acoperiți cu fotografii cu primarul Radu Mazăre îmbrăcat în Cezar, divin în toga lui roșie țesută cu fireturi aurii. Deasemenea, Mircea Badea, făcând șpagatul prin casă, a descoperit o mică troiță în baie, unde o candelă ardea sub icoana lui Dan Voiculescu, fie-i întemnițarea ușoară. Și lângă poza lui Voiculescu, scria așa, pe o hârtie A4: “Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona.”

Mamona Bădescu sau cine? s-a întrebat Mircea Badea și apoi a spart ușa apartamentului cu un perfect Ushiro Tobi Geri (pe Mircea îl puteți întâlni zilnic la Mall Cotroceni. Este paznic la patinoar și uneori face demonstrații de autoapărare în fața clienților de la Food Court).

 

 

 

 

Radu stă în Franța dar vine din când în când să-și rezolve treburi în România. L-am întâlnit acum două săptămâni. Stătea la masă cu Paul, poet, cu scrum pe piept, pe tricoul verde, cred că Fruit of the Loom.  Radu e și el poet, dar nu fumează și nu pare să îi placă alcoolul. A băut o limonadă cu mentă și a povestit de vremurile când era DJ la Buzău și apoi pe litoral unde a ajuns după concursuri și examene grele,  limbi străine și oratorie și butoane și mixaje. Cine era în comisia de examinare? Uite că nu mai țin minte ce mi-a spus, dar sigur a povestit că trebuia să dai dovadă de cunoștințe temeinice de socialism științific, că altfel făceai partidul de râs în fața turistului est-german sau suedez.

Nu era simplu să ajungi DJ, dacă nu aveai pile. Dar dacă aveai pile, era clar că halești pastile și LSD pe litoral, cu pumnul, cu poala. Ce tot atâta Mazăre și care alegorice, tot Ceaușescu era mai bun la producția de narcotice la hectar. Stima noastră și mândria, Ceaușescu..

Radu pleacă după Carmen, soția lui. Paul rămâne, mai ia o bere și îmi povestește de pagina lui de Facebook unde pune muzică și poezii. Țigara aruncă cenușă pe pieptul poetului Paul, ca o urnă cu rămășițele unui prieten mort, care se încăpățânează să rămână cu tine. Paul nu observă și povestește de reușita poeziei unui cetățean născut în Brașov care a strâns-pe pagina de Facebook a lui Paul-cu 20 de likeuri mai mult decât Eminescu. ”Gigolo, așa se cheamă poezia, a bătut Odă în metru antic.”

Eminescu a fost caftit de un necunoscut, acest David din Brașov care i-a tras-o Goliatului liric național, mitraliindu-l scurt cu 20 de likeuri. Mă gândesc să ridic, undeva în Piața Sfatului, 23 de august-cum se chema când eram mică și cum îi zice taică-miu în continuare, undeva la dreapta monstruozitatii de plastic a lui Radio Zu, statuia poetului necunoscut din Brașov. Să depunem coroane de flori acolo, în fiecare 7 iunie, sărbătorind marea victorie în fața moldoveanului suprem.

Paul își mai ia o bere și povestește despre protestul din fața Muzeului Literaturii, evacuat taman de ziua lui Eminescu. Bătut de două ori, de likeuri și de birocrația imobiliară, neperechele se foiește în mormânt. Dacă pui urechea pe asfalt, poți să auzi cum i se frecă oasele de pietre.

Acum două zile am trecut pe lângă Muzeul Literaturii. Șantier. Ce s-a întâmplat cu toată colecția? Nu știu. De la începutul lui iunie și până acum nu s-a mai scris nimic. Tot ce știu este asta https://www.facebook.com/events/1437942479797846/.

Literatura a fost aruncată în stradă. Și nu ajunge un like sau un share să o salvăm.

 

Am ajuns samsar de cărți. Le car de colo-colo, vând din portbagaj, nu fac însă niciodată reducere. 35 de lei, prețu corect. La câte știe să facă, ziceți bogdaproste că nu vă cer 36,73. Câte știe să facă, aud mormăiala doamnei cu ochelari din rândul doi.

Știe să ucidă tânțari fără să lase urme. E atât de plină de informație, densă cum zic filologii, încât strivește insecta, dar nu lățește pata de sânge pe peretele proaspăt zugrăvit.

Știe să facă vânt. Nu poștașului pe scări ci jăratecului. Nu există carte mai potrivită să-ție fie alături în nobila activitate de  perpelire a mititeilor pe grătar. O apuci de cotor și o lași să-ntărâte flăcările ca un pechinez trufaș, trecând prin fața gardului care-l desparte de un doberman frustrat. Cartea mea știe ca nimeni altcineva să se joace cu focul.

Știe să prindă în plasa vorbelor semințe de bostan. Altfel spus, faci niște cornete grozave din paginile ”Americii dezgolite..”. Mai ales hârtia capitolului 6, impregnată cu acele cuvinte, a dezvoltat o abilitate superioară de curbare, luând cu mare ușurință forma unui trombon. Cornete mai profesioniste, cu deschidere mai mare si pâlnie alungită, nu faci nici măcar din Dilema Veche.

Ce mai știe cartea mea să facă? Știe să plesnească cefe, să intre ascultătoare sub piciorul schilodit al vreunei mese, să păstreze bancnote puse la presat pentru zile negre.

Și costă doar 35 de lei. Cam cât 5 minute de sex oral pe la Câmpina.

Ce-mi veni cu asta?

Acum 2 zile, pe când forjam spre Brașov, cu portbagajul plin de cărți, în mijlocul șoselei cu 4 benzi, 2 pe fiecare sens, o domnitță desculță, într-un chilot cu imprimeu leopard și sutien culoarea pielii, a bulversat circulația cu un dans tribal. Mișcări de fund a la Beyonce, mâinile în aer, capul dat pe spate și, la final, sutienul smuls și fluturat în urletul claxoanelor pline de testosteron. Uuuuuuuu, făceau mașinile. Și eu m-am gândit că uite, fata asta care dansează umba-dumba, african-holiudian în mijlocul drumului, ar putea să-mi vândă mie 30 de cărți în 2 ore, trebuie doar să le țină la piept și șoferul amator să-i zică să se dezgolească. ”Costă 35 de lei ca să o dau jos!” o să zică fata și uite așa, peștele Feher o să vândă literatura de șosea, de drum, de grătar, antițânțar, țâțar.

Iar din banii căștigați, ridic o falnică-falică unitate de rugăciuni la marginea drumului, o troiță cum se zice prin părțile locului. Aici, eu și fetele, o să îi mulțumim celui de sus pentru clienții scoși în cale. Amin.

Mă mânca aprig ceafa, am dibuit cu degetele niște bubițe în păr. De la căldură, sigur, mi-am zis și unghiile au rupt pielea. Seara, a început să mă doară gâtul, înțepeneala coborându-mi spre omoplat. Încet-încet venea durerea, ca o babă cu pareză care se târăște în cadru, lăsându-mi timp să despic firul în 87: am dormit prost, m-a pișcat un păianjen, am păduchi, am alergie, am torticolis, am cârcel, gât de lup și grumaz de hienă.

Doamna doctor zice: ”Aaaaaaa, păi e zona Zoster-Herpes. Știi tulpina de varicelă? Faci boala când ești mic dar varicela rămâne cu tine, trăiește cu tine 40-50-60 de ani și pac, la un moment dat, când te simte mai slab, obosit și vraiște, o pune de un surprise party și faci Zoster-Herpes. Te doare?”

Nu, mă mănâncă, mă rog, mă doare un pic gâtul.

”Păi da, că apar mai întâi bubițele și ăstea apoi coboară pe nerv. Aleg un nerv și se duc pe el. Cum la tine au ieșit în cap, o să vină la vale, pe ceafă. Într-o săptămână, cam așa, o să tracă. Bine că nu te doare, că uneori durerea e insuportabilă.”

Zoster-Herpes-Zoster-Herpes-Zoster-Herpes. Limba mi se împleticește în gură, șase sași din șase sate au șase herpesuri zosterate.

La farmacie primesc 7 pastile cu numai 350 de lei, înghit 50 de lei pe zi, o pastila mică, albă, cretă. Iau și vitamine. Bubițele explodează într-o inflorescență de soc. Rodesc, cresc, nu se duc pe ceafă ci urcă spre ureche, cotesc pe obraz și mi se înoadă sub bărbie. Câteva se cuibăresc în ureche și lobul îmi pulsează. Mă doare ceafa, gâtul de lup, grumazul de hienă.

Stres-zice Ruxandra, oboseală-zice Kiki, stres și oboseală zice Olivia.

”Hiiiiii!” -zice maică-mea. ”De la ce?” Îi zic că stres și oboseală. Se uită ciudat la mine. Nu mă crede. Ce tot atâta stres? Am copii de șters la fund? Merg la fabrică? ”Ți-am zis că trebuie să mănânci fructe. Și să bei doi litri de apă pe zi. Ți-am zis că trebuie să faci sport și să mănânci legume, vitamina C și..” Enumerarea mi se pune pe pleoape, le apasă, le-ndeasă. Trage de cearcăne, le crăcănează ca pe-o gravidă pe masa de obstetrică-ginecologie.

Bărbia îmi cade în piept și bubele mă mănâncă. În sala de așteptare a problemelor mele, lângă stres și oboseală, se așează, picior peste picior doamna Zoster-Herpes. ”Serviți o cafea? Doriți o revistă?” La câtă treabă am, nu cred că o să apuc să mă ocup prea devreme de ea.