Traiul în burta pământului și nevoia de italieni

Garry îmi recomandă panzerotti la La Dolce Vita. O gaurică aproape de plajă. În vitrină sunt muște care ventilează cu aripioarele lor mici tăvile cu pizza decupată pătrat, ca la Costinești în `90. Muște pe faianță. Căzute peste cappuccinouri, alte macaroane de sud, își aruncă șuierat cuvinte șâșâite, ”șe fai?”, ”come ștai?”. Suntem în cel mai bun restaurant din Gili Trawagan conform lui Tripadvisor. Pe locul 4, o altă macaroană, Il Pirata. La 7 seara e coadă în fața tejghelei. În spatele ei, cu mustățile răsucite dalinian, un pirat dârz presară salami peste aluat și înjură-n barbă viața. Cum ții faleza spre nord, te-ntâlnești cu alți italieni aduși de val, în copăița lor. Ce faceți frățiorilor aici, la mama dracului? 

Nu ne-a plăcut la mătușica dracului, acasă. Am venit să ne plictisim aici. E plin de italieni și în Lombok și în Flores. Iar în Labuan Bajo sunt două restaurante mari și tari: Mediterraneo și MadeInItaly, acești Montagues și Capuleți ai gastronomiei, luptând pentru întâietate, cârpindu-și coate în spate și flegme în ochi. Ce orbi, dușmanul e în altă parte.

centrul pamantului

Stăpânul lui MadeInItaly este Marco. A descălecat acum câțiva ani în Flores și a pornit operațiunea de educare culinară a băștinașilor care și acum sunt vestiți pentru dieta de broaște și șobolani. Verro? Da verro.

Marco a clocit, ca allienul din ..Allien, generații întregi de pizzaiolo și, la el în cârciumă, la fiecare turist găsești și un altoi de chelner, un trainee, un căscător de gură care îți aduce șervețel când ceri apă și cravată când ceri scobitori. Nimeni nu înțelege engleză. Nici italiană. Există o singură făptură luminată, șefa de sală, capabilă să recite nume de paste și să te sfătuiască în privința brânzeturilor și a trufelor, drept urmare e singura care ia comenzile de mâncare și trebuie să aștepți ceva vreme după ea. N-are a face. Dar ce sunt atât de mulți trainee? ”Aaaa”, zice Marco, ”pentru că, într-o seară acum niște ani, în plin sezon, a fost răscoala pizzaiolilor.” Au cerut mai mulți bani, Marco a zis nu și pentru obrăznicia lui a fost pedepsit. Lăsat singur, cu 40 de clienți, să facă el toată treaba.

Il Pirata

Hap. Dar unde au plecat? Peste drum, la Mediterraneo? ”Nu, că ei nu fac pizza.” Atunci? ”Au plecat acasă, s-au întors la vânat de broaște și șobolani.” Mai bine asta decât să muncească la venetic. Sună cunoscut? Nu ne vindem țara, mândri că suntem români, retorică de neam mic cu frustrări mari. Oricum, spune Angela, sistemul educațional e atât de ghebos-găunos că angajezi un om care a terminat școala de turism și, nu numai că nu știe engleză, dar nu știu ce înseamnă conceptul de jumătate. Nici sfert. Cum adică? ”Nu știu ce înseamnă jumătate dintr-un întreg. Nu cunosc conceptul de jumătate. Aaaa, am avut o fată care a fost complet uimită când a aflat, în 2013, că noi nu trăim în centrul pământului.” Ha? ”Da. Așa învățase. Că peste lumea noastră este un strat de cer și apoi, întunericul stelelor nu sunt stelele ci pământul care ne învelește și pe pământ, pe suprafața pământului, trăiesc alte viețuitoare.”

O lume gravidă cu lumea noastră, gravidă de miliarde de ani cu noi, ce perioadă de gestație imensă. Trec de la euforia frumuseții acestei viziuni la realitatea crudă. 2014, la 55 de ani de la aselenizarea lui Apollo 11, undeva, în Flores, Indonezia, o fată crede că trăim în uterul planetei pământ. Nu știu dacă știe că pământul e rotund, poate e paralelipipedic. Oricum, nu știe ce e aia jumătate, dar a învățat ce e o trufă și că fusilli și gemelli nu sunt același lucru. 

arta din Gili Trawagan

Acum înțeleg. Pentru italieni, misiunile iluministe nu s-au terminat. Pătura de civilizație care acoperă lumea e prea scurtă, dacă tragi într-o parte, rămân pișerele afară, dacă tragi pătura să le acoperi, te ia cu junghi la omoplați. Permanent și pe rând, popoarele își pierd în praf proteza cu care mestecau cultură. Și taman pentru aceste cazuri există italienii, trimiși de pronie să te hrănească încet, cu paste moi, până apuci să-ți pui dantura la loc.

PS. Articolul ăsta, foarte vechi dar atât de definitoriu, este lectură obligatorie pentru cei care vor să înțeleagă de ce dacii nu sunt părinții romanilor. Și nu o să fie niciodată.

http://www.nytimes.com/2009/02/07/world/middleeast/07falluja.html?_r=0

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: