Tăcuți ca peștii telepați

Din 20 în 20 de metri răsar din apă un cap de el și un profil de ea, ca o pereche de butoni de cămașă desprinși și căzuți pe covorul de la piciorul patului. El și ea și apoi el și iar ea și încă o dată el și ea. Plutesc în albastrul-albicios al mării, de ochi acoperit de cataractă, plutesc repetați la nesfârșit, aceeași pereche de el și de ea, coasta si posesorul coastei, îmbăindu-se tineri sau bătrâni, grași sau slabi, albi sau negri sau maro în apa albastru-albicios a mării, insulele unor relații inundate.
Perechi-perechi ies din apă, cuminți se șterg, se dau cu cremă sau se trântesc pe prosoape, unul lângă altul se așează, ca perechile de la cărțile de Păcălici, el și ea din Suedia, el și ea din Germania, el și ea din România. Se înșiră pe nisipul alb și tac.
Întotdeauna m-a minunat forța puterilor telepatice afișate nonșalant de perechile de cetățeni în vârstă, veniți să se bucure de atmosfera estivală din Bulgaria sau Grecia sau Turcia sau …El și ea, 65 de ani, poate 70 dar bine întreținuți, piele roșie și unsă vârtos cu loțiune cu aloe vera, cămașă albă, păr proaspăt spălat, miros de șampon ca în lifturile din blocurile curvelor de italieni din București. El tace privind oamenii care trec pe strasse. Ea tace privind marea. Se tace cu orele. Se contemplă. În mijlocul agitației de bazar, adidași cu leduri, râgâieli și ocări, ai vrea să te pui în intersecția căilor lor de comunicare și să stai acolo, singur, ca un polițist pe o autostradă în Cuba. Sanatoriu.
Cum arată iubirea după 45 de ani de căsătorie? O dioramă cu doi nemți bătrâni la masă, într-o stațiune din Thailanda. Rumeni pe dinafară, deghizați mincinos în culoarea pasiunii, a nervilor întinși și a strigătelor înfundate. Albaștri pe dinăuntru, criogenizați în frigiderul sentimentelor gustate acum 20 de ani, scufundați în amintiri așa cum s-au scufundat în apa oceanului azi. Tăcuți ca niște pești. Poate și peștii sunt telepați.
Ce să-ți mai spui după 45 de ani de relație amoroasă? După ce ai frecat mărgica iubirii voastre atât de mult, ca pe-o mătanie numărată și paranumărată, adunată și împărțită, pentru numele lui Dumnezeu, ce tare te iubesc! Zilnic timp de un an. Apoi încă unul. Când s-au făcut 6 și când 19? Ce să-ți mai spun după 38 de ani de căsătorie?
Când trăsăturile idolului s-au șters de atâta frecuș, de atâtea mâini care l-au atins, cum să îți mai amintești cum arăta la început? Și ce contează?
Soarele apune ca într-o carpetă tătărască, am văzut eu una în Eforie acum 10 ani. Așa apune soarele, portocaliul ăla de gălbenuș de ou de rață, pantone nesimțit pe care te aștepți să-l aleagă cocalarii din Piatra Neamț atunci când își vopsesc vilele cu geamuri mici. Apa s-a retras, acum e indigo și pe plaja albă a fost ridicat un mic altar învelit în atlas lucios. Două fetițe îmbrăcate în tu-tuuri se zbenguie desculțe în jurul unei mese pe care sunt 4 pahare cu șampanie. Fotograful aleargă tinerii însurăței. El e cefos și ars de soare, nu s-a dat cu cremă cu factor mare de protecție, așa cum i-a spus ea, un prim motiv de scandal. Acum, ca să nu arate ca un rac opărit, trebuie ca fotografu să lucreze poza în fotoshop. Bani în plus. Fotograful o asigură că e o nimica toată. Amintirile contează. Să fie amintiri frumoase.
Ea dă din capul blond, ușor îngrijorată. De sub rochia de dantelă albă străbate culoarea ciclam a costumului de baie care îi dă un aer tineresc, exotic. Fotograful strigă într-o engleză stricată să se apropie, să se ia de mână, să cheme fetițele cu tutu-uri să împrăștie flori pe plajă, să se întoarcă amândoi cu spatele la aparat și să privească marea, unindu-și capetele în mimată contemplare. Și, în final, ea trebuie să dea vreo 5 metri înapoi, să își ia vânt și să se arunce în brațele lui, mișcarea din Dirty Dancing. Cine nu ar fi vrut să fie Baby, nimeni nu o pune la colț pe Baby, Baby care dansa cu Patrick Swayze și nu înțelegeai cum de ajungea Patrick care arăta într-un fel, să-și rupă capul după oaia aia mică și anostă care îi sărea ca un somon în brațe. Baby.

Cei doi ruși, căci da, sunt ruși, execută atent și cuminți indicațiile fotografului tailandez. El e serios, ea e pătrunsă. Un singur moment, când ea pornește ca o iapă nărăvașă, răvășind nisipul, îi scapă un râs nechezat, dar apoi se concentrează la săritura de olimpică și cefosul o prinde în brațe cu o grimasă, nu că ar fi grea ea ci că îl dor pe el brațele de la arsura solară. Și amândoi încremenesc într-un grup statuar, ăla la care se vor gândi peste 45 de ani când vor sta pe terasă în Muntenegru și când vor tăcea, el cu ochii la oameni, ea cu ochii la mare.

6 comments
  1. upn said:

    rizi tu rizi – harap alb, dar probabil ca majoritatea celor la 60-65-70 sint de fapt la a doua (treia …) relatie. eu presupun ca noii batrini indragostiti nu-si arata ‘entuziasmul’ ca aia de 20-25 🙂

    iar pozatul pentru care sa conteze amintirile … cred ca nu mai conteaza

  2. Smaranda said:

    Acesta este un editorial scris de o femeie care, din pacate, n-a avut norocul sa intalneasca omul potrivit. Pentru ca, atunci cand il intalnesti, dupa ce se duce iubirea fluturilor din stomac, a pasiunii nestavilite, ramane dragostea nu (doar) carnala, ci si prin acea intelegere din priviri de care se tot vorbeste, dar putini au norocul s-o intalneasca. Ramane dragul de a petrece timpul cu omul acela, respectul pentru tot ce a insemnat el in viata ta, pentru ca la o astfel de legatura umana, timpurile grele si dificultatile unesc, nu despart. Succes in continuare.

  3. “What’s a nice kid like you doing in a place like this?”… (Cheshire Cat catre Alice)
    IIIII

    tu alte locuri sau alte ore la care sa le vizitezi p’astea, n-ai…?…

    nu crezi ca sensibilitatea & talentul pretind uneori scenarii mai fericite…?…

    daca vei fi crezand ca temele mai fericite sunt de negasit, iti ofer un rucsac inepuizabil…

    repet: inepuizabil…

    temele fericite isi doresc parteneri sensibili…

    unii pe care fericirea ii emotioneaza…

    lasa-te gasita, vizitata de teme, timp, locuri, lucruri & fiinte fericite…

    e x i s t a … !
    IIIII

    iar daca te incapatanezi sa observi cu maxima acuitate exclusiv jumatatea trista a paharului…,

    iti livrez eu teme triste, unele de care vei prefera sa nu fi aflat vreodata…
    IIIII

    faci pe interesanta zicand ca vai in ce lume needucata & stramba am nimerit…

    asa e: vai…

    doar uneori, nicidecum tot timpul…
    IIIII

    Soarele rasare mereu pentru ca mereu cineva il doreste…

    (nu stiu acum daca e adevarat, dar asa intuiesc pentru ca am eu o banuiala poetica si asa vreau eu poetic sa cred… sau altfel sa zic:

    refuz poetic sa cred ca Soarele este absent sau insensibil sau indiferent)…
    IIIII

    lucrurile fericite isi doresc observatori atenti, sensibili & talentati…

    te asteapta…

  4. Nu daţi cu pietre în scriitor! Are dreptate, chiar dacă adevărul e incomod şi nu vrem să-l acceptăm. În privinţa nemţilor, aş mai spune eu ceva, dar e prea dur şi mă abţin. Dragostea nu ţine, oameni buni, o veşnicie! Oamenii rămân împreună dar adună de-a lungul timpului tot felul de frustrări şi ajung după 30-40-50 de ani de căsnicie să nu mai găsească subiecte de discuţie în comun şi totuşi, să rămână împreună pentru că altfel nu mai ştiu trăi. Nu-i nimic dacă deschidem ochii şi acceptăm să nu ne mai minţim frumos.

  5. voevod said:

    Perspectiva abordata in articol e probabil utila unora sau altora. Daca intereseaza pe cineva sa inteleaga mai multe si sa se pregateasca pentru mai tarziu, poate ajuta analizele facute de altii, de ex. Erich Fromm are o carte buna pe subiect

    http://www.goodreads.com/work/quotes/1561022-the-art-of-loving

    “Love is a decision, it is a judgment, it is a promise. If love were only a feeling, there would be no basis for the promise to love each other forever. A feeling comes and it may go. How can I judge that it will stay forever, when my act does not involve judgment and decision.”

    “Love isn’t something natural. Rather it requires discipline, concentration, patience, faith, and the overcoming of narcissism. It isn’t a feeling, it is a practice.”

  6. Un Barbat said:

    Numai femeile parasite,ori imposibile gandesc “nemteste”
    Noi ne iubim de peste 30 de ani si stiu ca in orice moment mi-as oferi viata la schimb cu vre-o nefericire a ei.
    Cred ca singurul lucru pe care mi-l reproseaza este ca nu rezolv prompt unele lucruri in oras (facturi,cumparaturi etc.)
    Dar asta este din cauza ca ma grabesc sa vin la ea cat mai repede,atunci cand se sfarseste programul…Am spus tot?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: