Sfârșitul lumii pe cea mai frumoasă plajă

Pe plaja Ao Nang, aliniată, e flota de longboaturi cu motoare de supersonice, duduind la relanti, aruncând fum negru ca o prelată deasupra mării turcoaz. ”Where?”, ”Railay beach”. Casierița are capul înfășurat în batic, Krabi e mult în sud unde crește islamul mai dihai ca eucaliptul plantat alaltăieri în grădină. Îmi dă biletele, restul și mă trimite să aștept cuminte alături de o colonie de suedezi deja arși dramatic de soarele mânios care aici te ține, ca un tată alcoolic, numai în palme.

Un băț de chibrit pe la 1,60, cu pielea lucioasă ca de pantofi negri de lac, își pune piciorul pe bara metalică trepidândă care este maneta pilotului de barcă, țipă gutural ceva ordine unui nene care împinge scara în apă. Urcăm, ne împleticim sub coviltirul de plastic și ne târâm până în fund, la taxatoare, și iată-ne plecând, huruind și pârâind, spre Railay.

Vertical, fostul fund al mării țâșnește pe lângă noi. Câte un deget gigant, câte un cot sau o gambă monstruoasă, urcă la câteva zeci de metri, poate chiar sute. Piatră poroasă, cu priză bună, pe care s-a cățărat arboret viclean, până-n vârf. Kayace minuscule, plutesc colorate în umbra munticeilor de recif, dezgoliți de cineva care a tras cearceaful mării în altă parte.
Apa este aici verde, verde de ochi de pisică și, de după colț apare Railay cu nisipul alb care se termină ca o frunte înaltă în părul creț al junglei. Junglă pe dracu, realizezi când cobori desculț din barca trasă între alte zeci de bărci care așteaptă să fie înșeuate și să plece spre AoNang. Plaja a dispărut sub sutele de prosoape întinse, atacată de turiștii aduși de pe alte insule să vază și să se minuneze de frumusețea locului. Mă simt ca în fața Monalisei, această scurgere a Luvrului spre care te îndrepți luat de curentul uman, la care ajungi și, pentru 2 secunde, dacă ești norocos, poți să faci eye contact cu doamna cu surâs reținut, printre umeri de chinezi și capete de japonezi.
Plaja lui Railey arată ca o bucată de carne uitată afară, sub un nor de muște. Jungla aia pe care o vedeam eu din barcă sunt câțiva palmieri, aliniid ordonat ulița nisipoasă care te trece peste clavicula peninsulei și te scoate în partea de est, unde sunt resorturile mai puțin pretențioase. În dreapta este Rayavadee Resort, 500 de euro pe noapte, oricum e plin până în aprilie. O proprietate uriașă crescută la subțioara lui Phra Nang, cea mai frumoasă plajă din Thailanda, cum zice tripadvisor. Sute de bărci stau ca o colonie de lei de mare, băgate unele în altele, trase până în buza lui Rayavadee Resort care e ridicată pe un brâuleț de pământ și supravegheată ca ambasada americană, cu bodyguarzi strânși în uniforme de postav, transpirându-și plictiseala la picioarele celor care au plătit 500 de euro pe noapte ca să aibă parte de pure luxury.
Aici s-a filmat și Hangover, nu știu care din ele. Aici, lângă plaja albă care se varsă în pâlnia peșterii unde a fost ridicat un templu buddist. O altă Monalisă, la care ajungi ud până la brâu, prin marea translucidă pe care plutesc paie de plastic și folii de la pachetele de țigări și chiar și țigări și capace de la paharele de suc. Mii de oameni au căzut răpuși sub soare, în debarcări succesive pe această Omaha beach tailandeză. Zac așteptând să treacă cele 20 de minute pe care le-au primit de la barcagii: iu hev tueni miniiiiițțț, lelaaaaaaxx!!!

Cum să te relaxezi în acest spital de campanie, cu răniți și infirmiere, cu arși și pârliți, ciordiți și prostiți? Rușii pufăie țigări, în picioare, cu mâinile în șold. Copiii lor rusești mănâncă înghețată și toți sunt grași, cu burți enorme, lupul care a înghițit nu numai bunicuța și scufița ci juma de lume. Toți, ruși și olandezi și nemți, sunt nemulțumiți. Se uită cu jind la oamenii care beau cocktailuri în grădina lui Rayavadee, unde s-a filmat și Hangover.
Privind umanitatea bolnavă presărată pe cea mai frumoasă plajă din Tailanda, îmi amintesc de povestea lui Shiva, destroyerul hindu, cel care, mâniat, va face fărâmițe universul și apoi, regăsit și calm în tăcerea singurătății, îl va reclădi așa cum se cade. Iar Shiva ăsta, de care vă zic, are și el burta mare, ca un rus cu ficatul umflat. De ce? Pentru că-zic hindu-în burtă se duce tot răul pe care îl faci sau pe care îl suporți. În burtă stă și se umflă.
Fug, fug, las în urmă burțile pe cale să explodeze ale sutelor de Shiva care fumează anxioși. Fug încercând să scap de cataclismul iminent. Pe marginea drumului maimuțe tâlhăresc turiștii și apoi se bat pe portofelele lor. Bine ați venit pe Planet of the Apes.

1 comment
  1. Catalin said:

    RAluca, la plecare comanda un Tsunami si intoarce-te sa lansezi odata volumul 2..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: