Acum fix un an se deschidea Frontline Club Bucharest, filiala românească a lui Frontline Club London. A venit Vaughan Smith, fondatorul clubului. Nu mai fusese în România din `89. Ne-a măsurat din ochi. Împachetați în cartea noastră de vizită de oameni din publicitate, statura făcută sul, nu prea am făcut cine știe ce impresie.
Adică nu sunteți ziariști.
Nu. Nu suntem ziariști, nu d-ăia cu patalama la mână.
Vaughan s-a riscat și 30 de evenimente mai târziu suntem în top 3 filiale Frontline. Ceea ce, pentru audiența care vine la evenimentele noastre înseamnă că o să aibă unde să bea o bere și anul ăsta și că, acum că am demonstrat că nu suntem niște agarici, poate o să ne bucurăm și de vizitele unor personalități din afară care să întregească panelul vorbitorilor români.

În seara asta, pe lângă analiștii Cristian Ghinea și Radu Magdin, îi avem la masă pe Excelența Sa, ambasadorul Ucrainei domnul Teofil Bauer și pe purtătorul de cuvânt al OSCE în Ucraina, domnul Michael Bociurkiw. Vom discuta despre ce s-a întâmplat în anul scurs de pe 18 februarie 2014 când Euromaidanul era rupt în tranșee și electricieni, profesori sau măcelari cădeau secerați de gloanțele trase de librari, economiști și, well..forțe fidele lui Ianucovici.
Vom vorbi despre anexarea Crimeei, prăbușirea rublei, contractele de livrare de armament sistate sau nu de către Franța, NATO, prăbușirea MH17, pace, chemarea la arme, Moldova și țările baltice, ”crezi că o să fie război?” și cui i-ar conveni acest război.
Nu arată tocmai a aniversare de 1 an de Frontline. Nu o să avem tort și șampanie. Dar cumva, în vremurile ăstea de căcat, e bine când, în ciuda tălpilor puse de unii, a lipsei banilor sau a dezinteresului față de orice altceva decât coafura lu Drăgușanu (care între timp nici nu mai e la modă. iată câte lucruri s-au întâmplat post Euromaidan), o construcție de tip club de presă reușește să reziste și să își creeze un public fidel.
Mulțumim.