Din florărie iese un bătrân cu un câine mâncat de molii. Bătrânul încearcă să strângă toartele unei plase din carton în care a fost prins un buchet de trandafiri galbeni înveliți în folie de plastic. De ce trebuie o plasă? Pentru că florarul toarnă în folia de plastic apă, apoi o îndiguiește bine, legând-o cu o fundă. Dar nu poți să mergi cu florile suferind de hidrocefalie pe stradă. Așa că îți ascund gâlca apoasă în plasa de carton.
Pot să vă dau 20 de trandafiri la 50 de lire. -zice florarul cu ochi albastru-prespălat și raiați pătați.
La mine în țară se dau număr par de flori doar la morți.
Din ce țară sunteți?
România. Și dumneavoastră?
Florarul ia buchetul și-l duce în abatorul de plante din spate. Scoate rând pe rând florile din giulgiul de plastic și le taie cu o mișcare brutală o bucată zdravănă de coadă.
Georgia.
Tibilisi?
Tibilisi.
Realizez că la radio se vorbește rusește.
Și, ce părere aveți despre Putin?
Ochii albastru-spălăcit părăsesc trandafirii și se opresc, increduli, pe fața mea, pipăindu-mă, trăgându-mă de urechi:
Chiar vreți să știți ce cred despre Putin?
Da.
Florarul lasă florile și spune așa: Vă mai amintiți de Ceaușescu? Era good guy Ceaușescu comparativ cu ăștia. Putin nu va renunța niciodată, rușii nu renunță niciodată. Sunteți în NATO voi românii. La ce o să vă servească? Credeți că americanii sunt pregătiți să moară ca să vă apere? Rușii sunt mult mai pregătiți să moară ca să vă ocupe. Ucraina, Moldova, Georgia. Juma de țară e sub ei și americanii nu au făcut nimic decât să protesteze. să țipe că nu e frumos și nu e voie. Juma de țară e sub ruși și ăștia de o conduc sunt tot ruși, că toți și-au făcut averile în Rusia. O dată în viață in destinul unei țări vine un om ca Saakashvili, dar noi nu am știut să îl apreciem pentru că noi, georgienii, suntem un popor laș și comod care mergem după cine ne aruncă niște bănuți. Suntem proști. Voi românii sunteți la fel de proști dar un pic mai departe de ruși. URSS nu a dispărut niciodată. Asta este gluma colosală a istoriei. Niciodată nu a dispărut URSS.”
Florarul taie cozile de trandafiri galbeni și, la radio, voci rusești-ale opoziției-mă asigură el, dezbat misterul dispariției lui Putin care, de 9 zile nu a mai fost văzut de nimeni. Poate a crăpat, poate a fost răpit de extratereștrii, poate i s-a stricat ușița de la baterie. Georgianul crede că s-a dus undeva, să facă dragoste și să se relaxeze. A mai dispărut acum o vreme, nu e prima oară când face asta.
Mâinile îi aleargă, rade cu un instrument de plastic frunzele și spinii de pe tulpină.
Cu ce vă ocupați când erați în Georgia?
Proiectam stații de metrou.
A fugit în `87, cu barca pe mare, până în Turcia și de acolo în Londra. A fugit ca lupul din nu zaietz, nu pogodi, a mers mii de kilometri și când s-a oprit să își tragă sufletul, ce să vezi? A luat pe talpă Uniunea Sovietică, a adus-o cu el în florăria din Kensington, în radioul care turuie în rusește despre Putin și iubita lui care a născut un țar mai mic.
28 de ani de exil fizic care i-a lăsat sufletul să hălăduie dârdâind, gol, pe străduțele din Tibilisi.
Înainte să fug îmi amintesc că în alimentare se găsea numai fasole românească. Și mama întreba: de ce am eu nevoie de fasole românească? Ce s-a întâmplat cu aia georgiană?
Îmi amintesc de creveții vietnamezi care aliniau rafturile din alimentarele altminteri goale.
Bântuiți de dramele noastre culinare, ne luăm la revedere. Eu plec în blocul meu socialist, el rămâne în URSS-ul lui.