Mortul se întoarce uneori de la groapă.

Un băiat scrie un scenariu și apoi regizează un film care ia un premiu important la un mare festival european. Media exultă, noul val al cinematografiei românești nu mai este nou dar iată că nu-și pierde vigoarea. Tânărul acesta ne face să fim mândri că suntem români, noi, ăștia de la intersecția imperiilor, unde trage curentul pe sub ușile civilizațiilor, în bătătura plină de noroi adus pe ciubote de turci, maghiari, ruși, austrieci, polonezi, tătari și ce-or mai fi fost.
Tânărul vine acasă cu trofeul, dă interviuri, apare la televizor, maică-mea mă întreabă dacă îl cunosc și e dezamăgită când spun că nu. Filmul lui este o poveste imorală despre infinita dragoste a unei mame pentru odrasla ei care omoară un om într-un accident de mașină. Accidentul este un prilej de intimitate între părinte și copil, acesta din urmă fiind protejat de lege printr-o placentă de cunoștințe, relații, intervenții.
O poveste românească, îți zici și treci mai departe dar zvonurile încep să curgă și nu par zvonuri pentru că oamenii care le rostesc nu sunt genul de țațe bârfitoare care au auzit povestea la coadă la păstârnac. Nu.
Sunt oameni de încredere care lucrează în domeniu care știu pentru că l-au auzit chiar pe regizor spunând că scenariul este făcut după povestea lui. Da, el, regizorul, premiatul internațional, mândria patriei, se pare că a simțit nevoia să-și ecranizeze viața. Viața lui în care a luat o viață, într-un accident, exact ca în film, accident care a fost șters de laveta din mâna sârguincioasă a mamei care nu putea să își lase fiul să facă pușcărie, doar e băiat talentat, cu viitorul în față, o să vedeți voi ce o să facă pentru țara asta. Haideți să facem cumva, să nu distrugem viața unui tânăr talentat, că mortu oricum nu se mai întoarce de la groapă, haideți să ne înțelegem.
Și înțeleși au fost, mama regizorului și familia mortului care nu se mai întoarce de la groapă. Dar după ani și ani, mortul iată că s-a întors și a mai murit odată, în fața rudelor lui și întru gloria internațională a cinematografului românesc care nu contenește să uimească prin veridicitate.
Așa spun zvonurile.
Și niciun nene din mass media, deși povestea asta este cunoscută, nu a șoptit o vorbă despre mortu pe care a fost clădită, faraonic, piramida de statuete culese de pe la nșpe mii de festivaluri, de teamă să nu zgârie mândria de român, să nu stropească mitul creativității fără margini a neamului nostru.

Unde vreau să ajung.
De câteva zile se dă cu huo și sunt bălăcăriți cei 4 jurați de la ”Românii au talent” pentru că au iertat cremenalul ieșit după 15 ani de pușcărie, care s-a dat inocent și a avut tupeul să mintă și să participe la emisiune etalându-și nu talentul minciunii ci pe cel a picturii. Huuuuooooo, rușine Protv, rușine realizatorilor, rușine că ați crezut criminalul și nu ați verificat și i-ați mai și spus că îl iertați pentru faptele lui și…
Huo. Huo pe bună dreptate.
Cremenalul a fost retras urgent din emisiune, trimis în anonimatul infractorilor care nu pictează îndeajuns de bine cât să fie invitați la Bienală sau să trăiască din vânzarea tablourilor către un Năstase sau Vâlcov.

Paralela e simplă. Criminalul a ispășit 15 ani de pedeapsă, a ieșit, a mințit și a încercat să devină faimos, însă lipsa celebrității și a premiilor internaționale l-a văduvit de iertarea poporului.
Regizorul nu a mințit niciodată. Și-a prezentat cazul în văzul tuturor și, în loc de pușcărie-ok, se preschisese fapta, deci în loc de un huuoooo-a luat o roabă de premii și a devenit o celebritate invitată pe la sindrofii, o personalitate care ne reprezintă țara cu onoare în lume.
Trăiască.
Duble standarde. Absolut de așteptat de la un neam de complexați habotnici care bat trei cruci și apoi te dau dracului pentru că te-ai frecat de ei când ai urcat în troleibuz.

6 comments
  1. ad.rian said:

    Macondo este Romania. Musteşte de subiecte ca Amazonul de peşte. N-ai nevoie de nici o undiță ori plasă de pescuit, ci de o minte ascuțită şi o dragoste nemarturisită de cuvinte, de o poftă nebuna de joc secund inteligent (cum altfel?), vizibil cu singurul ochi liber ca de pisică de la roata lumii asteia. “Nebune, nebune, nebune.” Aducă nespus de întoarsă pe dos. Adica aşa cum se simte ea mai bine şi mai bine. Dar şi de o mamă, singurul personaj “pozitiv”, adică anormal de normal, ca reper ontologic al unui bun simt ieşit din țâțâni. Dar atat de fotogenic.

  2. bn said:

    “Absolut de așteptat de la un neam de complexați habotnici care bat trei cruci și apoi te dau dracului pentru că te-ai frecat de ei când ai urcat în troleibuz.”
    Imposibil de adaugat ceva la fraza asta perfecta.
    Doar “Amin !”.

  3. opinia publica said:

    Ma rog, exista o diferenta. Este prima data cand eu aud de cazul regizorului. El a fost ascuns cu grija sub pres. Da, cele doua situatii au fost tratate complet diferit dar nu de public ci de profesionistii din mass media. Adevarul e ca nu stim cum ar fi reactionat publicul.

  4. m said:

    Hmmm.. nu vad cum e acelasi lucru sa omori intentionat pe cineva cu o crima prin imprudenta.
    Apoi, faptul ca psihopatul a fost la inchisoare nu mi se pare ca il transforma intr-un om nou, nepatat. A omorat CU BUNA STIINTA SI BUNA INTENTIE (sau ma rog, rea…..) pe cineva, cineva-ul ala nu mai traieste acum.. faptul ca a fost la inchisoare nu schimba asta

    altfel, da, talentul e talent, foarte bine ca-l are, da’ sa si-l puna in valoare dupa gratii, unde merita sa fie ORICE PERSOANA care ucide intentionat

  5. am auzit de filmul cu crima, nu stiam ca a facut la randul lui o crima din imprudenta. Partea care o apreciez este sinceritatea.

    Am auzit si de pictorul criminal, m-a deranjat crima (cu intentie, pt bani), m-a suparat ca a mintit fara niciun scrupul in fata lumii, inclusiv a familiei fetei omorate, m-a socat PROTV-ul care nu a verificat povestea dar a promovat-o (la cate stiri de la ora 5 au, puteau sa ceara exact detaliile dosarului lui).
    Familia fetei sper ca va cere daune morale ProTV-ului – prea isi bat joc de informatii….

  6. feher said:

    Reblogged this on feher and commented:

    Hai să nu o mai lungim. Dacă fiul lui Firea sau al lui Dragnea ar fi făcut ceea ce a făcut fiul doamnei Andrei de la USR, nu s-ar fi găsit nimeni să o căineze pe Bombonica sau pe Gabriela, nu e vina mamei, băiatul e adult, în definitiv mama colaborează în investigația poliției și, de fapt, de ce ne pasă din ce partid face parte mama, nu ar fi mai important ca să ne concentrăm pe polițistul Asan care a amenințat-o și abuzat-o pe victimă, nu ar trebui, de fapt, să cerem demisia lui Carmen Dan care e moțul acestui munte de rahat care este poliția română?
    Asta credeți că s-ar fi întâmplat în cazul în care băiatul din poveste era copilașul doamnei primar general sau al tartorelui PSD?
    Eu mă îndoiesc din tot sufletul. Ziariști și sociologi, analiști și politologi s-ar fi bulucit să demonstreze că PSD-ul naște monștrii, căci așchia nu sare niciodată departe de trunchi, că poate ar trebui să introducem un program de avorturi obligatorii la cuplurile pesediste ca să nu suferim ani mai târziu de revenge pornul declanșat de puietul ticălos.
    Dar aici, în cazul doamnei Andrei, nu e același lucru. Ea e în USR. Mă rog, a fost până aseară, este deci de partea binelui și de partea binelui nu există cauză și efect ci doar accidente, trăznete genetice lovind din senin după-amiezele însorite ale genitorilor.
    Văzând scandalul de ieri mi-am amintit de o altă poveste senzațională despre dublă măsură.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: