1 an ca să-l oprim pe Oprescu

Nicușor Dan este primar. Nicușor Dan, matematicianul cu discurs calm, mâini îngrijite și păr izbucnit ca într-o erupție hirsută, dumnealui, acest improbabil erou al Bucureștiului, l-a bătut pe Oprescu.
În 2012, iunie, eram în Peru. Din Peru, din cauza curburii pământului probabil, era evident ca lumina zilei că Nicușor Dan urma să câștige. Avea toate atuu-urile și niciun defect. Nu corupție, nu copil din flori, nu cocaină, nu adopții ilegale, nu homosexual, nu luteran. Prietenii mei de pe Facebook aveau, în sfârșit, ocazia să se lepede de votul negativ.
Revoluție. Dar una molcomă, așezată, ca o mutare de șah mat făcută după 4 minute umplute de tic-tacul ceasului de competiție. Calul la G8, regele la …

Nicușor Dan nu a fost ales primar general. Nicușor Dan-spune acum-că a avut o notorietate de 25% în medie pe cartiere. Ca la Werchter, prietenii mei se îmbulzeau la scena mică, a debutanților acneici în timp ce juma de București aclama trupa lu Oprescu de pe scena mare. Se cheamă miopie ecvestră. E o boală care face ravagii în rândul celor care se informează de pe Facebook. Am mai avut o criză, mai gravă, în noiembrie 2014, când am crezut că Macovei va ieși pe locul 3. Oi, vei, vorba evreului.
Revenind la Nicușor Dan.
Își face partid. Vrea să candideze, de data asta pregătit, de data asta cu un buchețel de consilieri, de data asta înarmat cu o katana adevărată, nu cu o jucărie de lemn.
Are un an să îl găsească pe Hattori Hanzo, să se antreneze, să formeze alianțe, să facă obrazul gros și cubulețe pe abdomen.
Nu are timp. Nu are bani. Nu are prieteni.
Are doar o asociație care încearcă să mai salveze ceva de sub călcâiul doctorului în jmenuri de la primărie. Are o mână de oameni cu un sac de păreri despre ce trebuie și ce nu trebuie să facă. Și un munte de dileme.

De unde să facă rost de 1 milion de euro, bani care i-ar trebui ca să înceapă măcar să creadă că are șanse să candideze și să-și pună consiieri la sectoare? Cine i-ar da acești bani și ce ar vrea în schimbul lor?
Există oare vreun om de afaceri care să vrea să candideze în locul meu? Eu mă dau la o parte dacă e..-așa a spus Nicușor Dan, făcând ochii roată și privindu-i pe cei din jurul biroului.
Chiar așa. Există oare în București un antreprenor, un nene cu bani, care să fi avut deja revelația: am făcut destui bani, acum e timpul să mă ocup și de alții (și nu, asta nu înseamnă că își asfaltează doar strada pe care este vila lui)? Vreun Tim Allen, ok, nu atât de bogat și nici atât de generos, dar măcar o sutime de Tim Allen.
Există?
Un nene sau o tanti care să vrea să rezolve problema traficului din orașul ăsta înodat. Să pună mai mult verde pe hartă. Să transforme butaforia de western ieftin care a devenit orașul vechi, într-un loc în care nu pute a vomă, bere și urină. Să vină cu o soluție la problema stringentă a clădirilor cu bulină și să găsească o cale să nu mai fim luați de viitură la fiecare ploaie mai decisă din cauza canalizării inexistente sau precare. Să rezolve problema cinematografelor și a părcărilor.
Un domn sau doamnă care să gândească pe mai mult de 5 ani, la un oraș care ar putea să fie Capitala Europeană a Poeziei sau a Benzii Desenate sau a Cinematografiei, că tot ne umflăm pieptul de fiecare dată când un regizor român saltă o o statuetă poleită pe la vreun festival de film.
Există?

Știți voi vreunul? Dacă da, spuneți-i și lui Nicușor Dan de el. Căci împreună, un matematician cu păr răsculat și răbdare chinezească și un nabab relaxat, cu o viziune confucianistă asupra rolului banilor și a rostului puterii, ar putea să scoată orașul ăsta de păr din canalul în care a căzut.
PS. În ultimul sondaj dat de .. Antene cred, Iohannis era urmat de Oprescu în termeni de încredere. Prostia e multă și confortabilă și populația s-a învelit în ea, ca-ntr-o pătură electrică defectă, care te arde, dar care măcar ține de cald.