Singur acasă 2. Nu la PROTV și nici de Crăciun.
13 mai, ora 19.00, Cărturești, Verona. Voi purta o rochie care să-mi ascundă emoțiile care mi s-au pus pe șolduri și pe burtă. Am 5 kile în plus de emoții, trebuie să port rochii tip clopot, de gravidă. De fapt de lăuză, una care a născut 1 kil 200 de carte, mică și scâncitoare și acum trebuie să meargă la sală, la olarul de la sală care să mă prindă între palmele lui, să mă așeze pe roată și să mă subțieze în talie.
Nu știu cum să mă îmbrac și cred că iar nu o să-mi stea părul bine. Noroc că lumea nu o să vină să mă vadă pe mine ci pe Andi Moisescu. Pe el și pe Radu Paraschivescu și pe Iaru, căci ei vor vorbi la lansare. Vor spune că așa și pe dincolo, talentu care face și drege. Și eu voi fi la al doilea pahar de vin, poate chiar al treilea după care voi bate câmpii despre călătorie și ce face ea cu tine.
Dar eu nu voi fi acolo, la lansarea cărții, volumul 2 din ”America dezgolită de la brâu în jos”. Eu voi fi cu mintea în dinți, dacă sunt negri de la prea mult vin roșu. Ar trebui să învăț să îmi placă șampania până atunci. Sau măcar proseccoul.
Și când totul se va termina, toate vor fi spuse și prietenii vor sta la coadă să-mi spună: Feheroaico, mai pune mâna de citește că ne-ai tâmpit cu atâta scris, atunci voi putea să respir ușurată sub rochia mea clopot care va fi prea strâmtă. Voi lăsa moale diafragma și burta mea de 5 kile de emoții se va vărsa peste genunchi.
Voi râde ca proasta la orice și voi face poze cu dinții mei negri ieșind de sub buze vinete.
Numai să nu plouă. Sau să fie frig. Sau să fie meci. Sau să fie miting. Sau să fie cutremur de 7,7 pe Richter. Sau să reînvie mama Oanei. Sau să se hotărască Ponta, ca într-o siropoasă carte a lui Coelho, să moară. Sau poate să mor eu până atunci. Sau măcar să fac pojar, ca Mihaela.
Câte se pot întâmpla în două săptămâni, ohoooo.
Dar voi notați-vă în agendă că e lansare pe 13 mai la ora 19.00 la Cărturești Verona, acolo pe terasă. Și că puteți să faceți glume, să mă batjocoriți, să mă terfeliți și eu nu voi ține minte nimic. Voi fi în opusul comei, când miști, ești viu, zâmbești, răspunzi, respiri dar nu înregistrezi, nu auzi, nu simți nimic căci nu-i nimeni înăuntru.
Un soi de Singur Acasă, cu micuțul Kevin manipulând dialoguri de pe casete video, răspunzând mecanic.
Singur Acasă 2. Nu la Protv și nici de Crăciun. Asta da răsturnare de situație.
Ca cititor profesionist în liga neomologată, ştiu sigur că prefețele şi cuprinsurile sunt cele mai “gustoase” părți dintr-o carte. De aceea unii autori se feresc precum Nefârtatu’ de cuprins, debordand de inteligență frumoasă şi spumoasă în prefețe pe care le regreți, ca pe sora mai mică şi de nemăritat din alaiul miresei bună de urat fericire şi alte OMG sufleteşti. Cum volumul, chiar şi dezbrăcat, e musai a fi copia fidelă a stilului autoarei, ca cititori de anduranță – preferabil de 4×4 pe drumurile feheriene – nu avem decât a ne bucura de încă o şedință de nudism turistico-sofisticat-rafinat-aristocrat. Iar daca-i 13, chiar daca s-a pierdut cu intenție rima cu ora 13, merge si 19, deşi nici “ora 25” n-ar fi fost de colea. Să nu ni se vadă dinții negri de la vinul roşu adus de fiecare de pe unde poate, zâmbind complice în Tropicul trist bucureştean.
Haide, Feheroaico, fii barbata!
Atat timp cat Andi nu vine cu nevasta-sa, n-ai de ce sa ai emotii.
Cucuraj! si cititorii o sa fie emotionati si abtiguiti – eu cel putin promit sa fiu solidara. Si eu sigur nu vin pentru Andi Moisescu.
“Voi fi în opusul comei, când miști, ești viu, zâmbești, răspunzi, respiri dar nu înregistrezi, nu auzi, nu simți nimic căci nu-i nimeni înăuntru.”
Formidabil.