Invaziile barbare
Un cetățean cu mitralieră dă buzna pe o plajă în Tunisia și sfârtecă slipii instalatorului din Liverpool cu gloanțe de oțel. ISIS zice Cameron, regina transmite condoleanțe familiilor victimelor și lumânări sunt aprinse în nisipul alb pe care au călcat cu mii de ani înainte picioarele cartaginezilor lui Hannibal, în drumul lor spre Roma.
Grecia lui Aristotel, cel care lăuda performanțele instituțiilor de guvernământ din Cartagina, egalate în eficiență doar de cele ale Spartei sau Cretei, stă la coadă la bancomat. Ea, Grecia, stă în picioare, cu colțurile gurii trăgând spre genunchi, amară, bătrână și obosită de atâta nerecunoștință. Strângând o plasă în mână, Grecia nu mai este a lui Aristotel ci a lui Tsipras, băiatul care manipulează mondial bursele și face bani împreună cu niște băieți de pe urma fluctuațiilor piețelor de capital. Euro scade în raport cu dolarul, yenul e praf și Shanghaiul se ține de gonade. Curentul care intră prin ușița deschisă de Grecia trage la șale toată Asia și iată că nici America nu se simte mai bine.
Referendum, să întrebăm populația dacă mai vrea sau nu mai vrea să fie salvată. Ipocrizie învelită în sacou și zâmbete largi. Pentru miile de Giorgios și Nichiforos care așteaptă încolonați la bancomat nu-i nimic de râs.
Merkel cu mitraliera în mână a intrat peste plaja unde băgau un joc de dame și un păhărel de rețină și le-a ciuruit borseta.
În Grenoble, un cetășean islamist și-a decapitat șeful și și-a făcut șase selfieuri cu țeasta acestuia apoi s-a aruncat cu mașina într-un depozit de materiale inflamabile.
Vandali. Pecenegi. Avari. Islamiști. Anticonsumiști. Hipsteri. Ecologiști. Nudiști.
Invaziile barbare. Co-producție canadiano-franceză. 2003
Rémy: We’ve been everything: separatists, supporters of independantists, sovereignists, sovereignity-associanists…
Pierre: At first, we were existentialists.
Dominique: We read Sartre and Camus.
Claude: Then Fanon, we became anti-colonialists.
Rémy: We read Marcuse and became Marxists.
Pierre: Marxist-Leninists.
Alessandro: Trotskyists.
Diane: Maoists.
Rémy: After Solzhenitsyn we changed, we became structuralists.
Pierre: Situationists.
Dominique: Feminists.
Claude: Deconstructionists.
Pierre: Is there an -ism we haven’t worshipped?
Claude: Cretinism.
Săracii vandali (de pecenegi și avari nu mă pronunț!) … au ajuns să fie (pe nedrept!) invocați (prin limbajul nostru curent) drept the ultimate distrugători de valori culturale și artistice, când, în fapt, ei au fondat una dintre cele mai frumoase civilizații din Africa … și de “vină” este? … vă las să descoperiți singuri … dar, vide, cel puțin, Terry JONES, Barbarians (ep. IV) – The End of The World, de la min. 34 (încolo) … https://www.youtube.com/watch?v=7sI8W5zyTcc
Care ”barbari” ?
…ostrogotul Teodoric care, ajuns rege al Italiei, proclama la Roma (anul 500):
„Ne bucurăm că trăim sub regimul dreptului roman, pe care dorim să-l apărăm cu armele în mînă… La ce bun să fi înlăturat dezordinea barbară, dacă nu trăim în conformitate cu legea?”
(Cassiodorus Variae via Lucien Musset Invaziile vol.1 – Valurile germanice)
“Viciile lumii moderne”, volum de versuri scrise de poetul si matematicianul chilian Nicanor Parra, ar putea fi epitaful spitalului de nebuni in care am ajuns sa traim. Asteptam, ca in bancul cu rabinul, sa ne spuna sa incepem sa dam afara din odaie animalele care n-au ce cauta inauntru.
daca grecii lucreaza ca si colegii mei greci ( la 9 vin, la 10 sunt la cafea, la 11 se cearta, la 12 pleaca la masa pt 1-2 ore, la 15 sunt la cafea dupa alta cearta in greceasca, la 16 30 plec dar ei iar se cearta in greaca)
continui propozitia aici:
deci daca grecii lucreaza ca sus numitii, atunci Gretzia se duce la vale si cu si fara ajutor. Cel mult vor vinde un port chinezilor.