Cum poți să oprești cu un ecler foamea de sânge?

“One tends to forget how often and how many different groups were waging murderous campaigns,” Michael Mewshaw told The Daily Beast. “Although I’m certain that no politician or terror expert would agree, I suspect that this kind of chronic low-level terrorism may be a permanent feature of metropolitan life, just as drone strikes and car bombings seem to be chronic aspects of life in the Arab world.”

If experience is a guide, this, too, shall pass, or at least be replaced by some other threat.  “Like 7/7 in London, the Charlie Hebdo massacre and its aftermath provokes wild speculation, cud-chewing punditry and predictions of more and worse to come,” says Mewshaw.  “Right now the great fear is of the Islamic radicals, ISIS, Al Qaeda.  Back in the 70s it was the Red Brigades, the Red Army Faction in Germany, the IRA, the Libyans and the Palestinians, all of whom were in contact with one another and offered support, encouragement, training, weapons to one another.”

Restul articolului îl găsiți aici. http://www.thedailybeast.com/articles/2015/01/25/how-europe-won-the-70s-war-on-terror.html

Este scris după atacul din ianuarie de la Charlie Hebdo. Autorul a vorbit cu Michael Mewshaw, jurnalist american prezent în `78, când trupului premierului Aldo Moro împușcat de 11 ori în piept, a fost găsit înghesuit într-un Renault ruginit.  Mewshaw se întreabă în articolul de mai sus: “The question in my mind is whether the extraordinary lengths governments are now going to—intrusive surveillance, overbearing police powers, anti-immigrant movements and rightwing political, even fascist parties—are really justified. I fully realize that comparisons are odious, but I would be willing to bet that during the same period of time that Paris suffered its recent spasm of violence, there were similar numbers of people killed in what we call random violence in any number of American cities.”
Mă-ntorc la înfiorătoarea numărătoare a atentatelor teroriste din 2015. 2366 de morți numai în luna ianuarie, cu Boko Haram masacrând la Baga, în Nigeria, peste 2000 de oameni.
Cine?

Boko Haram. Sună a mâncărică de bame. Sau a trupă finlandeză de hard rock participantă la Eurovision. Sau a localitate din județul Harghita unde sunt izvoare de apă minerală bogată în fier.
Din 2009 până acum au omorât peste 20.000 de oameni și au împrăștiat prin Africa alte 2,3 milioane. The war of the worlds. Cartierul general este două: Marte și pădurea Sambisa, ambele în Nigeria. Boko Haram sunt deci marțieni. Mici și verzi ei stau în pădure, din când în când ies, ca tripozii lui H. G. Wells și halesc oameni.
În România nu se vorbește de ei, cum nu se vorbea în anii `70  de guerilla marxistă Baader-Meinhof.

Ceea ce nu știm, ne lasă să dormim.
Uite, maică-mea are din nou probleme cu somnul din cauza atentatelor de la Paris. Cele de la Mali nu o deranjează prea tare. Iar de Boko Haram nu a auzit. La ce i-ar fi folosit? Nu o să meargă niciodată în Africa, la înapoiați. Lasă mamă că vine Boko Haram la noi. Racolează în Danemarca, Suedia, Norvegia, Olanda. Trimite tineri europeni în Africa să omoare necredincioși. 2000 dintr-o lovitură, un sat întreg din Nigeria.
Pe net există orice. Chiar și topul celor mai sângeroase atentate din lume. În 2001.09.11 au murit 3000 de oameni. Moartea lor a schimbat lumea. Chiar și maică-mea știe asta căci, atunci când a plecat acum doi ani la Roma, i-au luat din geantă briceagul cu care își curăța merele. Nici măcar pe al lui taică-miu nu l-au lăsat. Lumea e nebună de frică, și-a zis maică-mea și a părăsit cuțitașul care decupase 18.673 de mere până atunci, în no man`s landul aeroportului.
3000 de oameni au schimbat prin moarte lumea. De cei 2000 din Nigeria nu știe nici dracu. Africa mustește de morți. Doar în 2015 sunt 4109, retezați în Egipt, Somalia, Tunisia, Libia, Nigeria, Chad de mâinile secerătorilor Boko Haram și Statul Islamic și Al-Shabaab și…

Dar să ne întoarcem la articol. Zice Jacco Pekelder, profesor de Violență Politică și Terorism (Doamne Dumnezeule, uite ce predau ăștia în școli în timp ce noi avem atelier și lucru manual) că ar trebui să învățăm ceva din programul pentiti  aplicat în Italia anilor `70 prin care criminali și mafioți condamnați primeau o a doua șansă, scăpând astfel de controlul social care îi ținea prizonieri în mișcări teroriste de cult. Și din nou îmi aduc aminte de Bodea și poveștile ei fabuloase dintr-o Liberie roasă de război civil. “Haide mă în Liberia, că e nevoie de oameni la ong-ul la care sunt eu.” Ce ar trebui să fac? ,”Să dezarmăm rebeli”, cum, păcatele mele?, “Le dăm de mâncare. Trei feluri pe zi. Supă, felul doi și desert și ei ne dau puștile și macetele și pistoletele”.
Poate că Boko Haram din Africa pune botul la o tocăniță și un ecler, dar ce te faci cu băieții bine hrăniți din Copenhaga, ăștia care se suie în avion și se duc să trăiască pe Marte sau în pădurea Sambisa? Lor ce meniu le poți face să le potolești foamea de sânge?

2 comments
  1. ad.rian said:

    Frumos (putin spus) scris, tragi-comic de trait. Cu sange si lacrimi proaspete.

  2. shaman2 said:

    Tocanita pregatita de femeile yazide pentru cei mofturosi
    NATO ar putea lua exemplu de la militiile kurde si ar putea inrola si pregati femei(lunetisti chiar si piloti)
    N-ar mai fi asa entuziasti cand ar sti ca glontul sau bomba le-ar putea veni din mana unei femei

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: