Societatea românească și neputința saltului în modernitate

Nu-l cunosc pe Sorin Cucerai. Am citit însă pe pagina unui amic un text al lui care explică de ce suferim de amoralitate națională și în ce condiții am dezvoltat tusea asta patriotică, asurzitoare, care nu ne mai lasă nici să respirăm, nici să ascultăm. Sorin Cucerai pune asta pe seama infantilității noastre democratice și a comunismului care ne-a lăsat prea repede orfani de instituții respectabile.
O parte din textul lui e acesta: “Societatea românească este una premodernă, în care unitatea funcțională e familia extinsă (sau clanul, dacă vreți), nu individul. Am tot scris despre asta: modul ăsta de organizare e specific societăților preindustriale, deci preurbane.
La 1870, rata de urbanizare în România era de 17%. În 1945 era de 24%. La 1870, 80% din populația activă era ocupată în agricultură. La 1945, procentul se păstra neschimbat. Toate datele arată că elitele antebelice și cele interbelice au eșuat în eventuala lor tentativă de modernizare a României. Mă refer aici la modernizarea socială, la modificarea radicală a structurii sociale, fiindcă alte tipuri de modernizare au avut un succes ceva mai pronunțat. Dar aceste „modernizări secunde” s-au proiectat pe o societate fundamental premodernă și a cărei structură premodernă a rămas intactă – la fel cum autobuzele Mercedes ale RATB poartă călători a căror mentalitate e cu vreo 200 de ani în urma celei a inginerilor care au proiectat respectivele autobuze. Comunismul însuși a sucombat, la noi, în fața acestei premodernități sociale, așa încât după stabilizarea regimului partidul comunist s-a transformat într-un clan, exact pe modelul familiei extinse – la fel cum partidele „democratice” antebelice și interbelice fuseseră, la rândul lor, clanuri controlate de familii extinse, nu partide în sensul modern al termenului. Modernitatea se bazează pe reguli neutre, aplicate în mod identic indivizilor anonimi. Premodernitatea, în schimb, stă pe norme personalizate, în funcție de locul pe care îl ocupi în familia extinsă și de regula de distribuție a resurselor în interiorul familiei extinse. Așa se face că, de exemplu, ceea ce într-o societate premodernă este perceput ca „schimb de daruri” (un tip de schimb diferit de cel economic – și o obligație permanentă în interiorul rețelelor familiei extinse), într-o societate modernă este perceput ca „trafic de influență” și combătut ca un comportament indezirabil. Mulți dintre corupții noștri de azi nu percep acțiunile lor ca fiind expresii ale corupției pentru că ei nu percep lumea ca fiind compusă din indivizi autonomi și anonimi, ci din structuri familiale personalizate, în care oferta de daruri e o obligație, iar ofertantul e valorizat pozitiv. Norma premodernă obligă soțul să găsească un job soției și/sau amantei (și reciproc), părinții să-și „chivernisească” copiii, bunicii să susțină copiii și nepoții, obligații similare fiind atribuite verilor, unchilor, mătușilor, afinilor, nașilor și așa mai departe. A refuza să te achiți de obligațiile astea duce la penalizarea „răufăcătorului”. Un întreg sistem de forță e pus atunci în joc, sistem care merge de la încercarea de recuperare a transgresorului, de „readucere pe calea cea bună”, până la ruperea relațiilor. E important să înțelegem premodernitatea fundamentală a societății românești – inclusiv a celei urbane (dar deloc urbanizate), cu papa și maman, cu ma tante și mon oncle, cu prieteni de familie, cu canastă și bridge, cu toate instinctele și ritualurile unei burghezii aristocratizate (deci a unei burghezii care refuză modernitatea și păstrează intact modelul familiei extinse) – dacă vrem să înțelegem cu adevărat unde suntem și ce se întâmplă cu noi. Imensa majoritate a viciilor pe care le atribuim comunismului sunt, în realitate, atribuibile premodernității noastre fundamentale. Îi reproșăm, de exemplu, lui Ceaușescu, că a transformat un partid într-un clan, operând în interiorul modelului familiei extinse, dar nu vedem că și noi operăm în interiorul aceluiași model. Răspunsul la o astfel de observație e, de regulă, „Da, dragă, dar familia lui era una de gherțoi analfabeți, care n-avea niciun drept să conducă România”. Ei bine, ăsta nu e răspuns de orășean propriu-zis, în sensul occidental al termenului, ci de boier urban – o specie care nu mai există (sau care cel puțin nu mai are influență publică) decât în societățile subdezvoltate. Există însă și o contribuție specifică a comunismului la subdezvoltarea noastră – și ea constă în producția generalizată de anomie socială. Nu în sensul dispariției normelor, fiindcă societățile socialismului real au avut propriul lor sistem de norme, ci în sensul refuzului de a mai respecta vreo normă. Una dintre cele mai oribile consecințe ale comunismului asupra noastră a fost tocmai asta: dispariția pe scară largă a înțelegerii normelor ca expresii ale binelui public. Această înțelegere e înlocuită cu duplicitatea („zi ca ei și fă ca tine”) și cu credința că tot ce vine din zona publică e abuziv, imoral – și, tocmai de aceea, irelevant. Anomia socială generalizată, neîncrederea în instituțiile și în normele publice, golirea de sens a spațiului public sunt observabile în toate societățile foste comuniste – și numai în ele. Iar asta indică un abuz masiv din partea zonei publice la adresa celei private, abuz de care nu ne-am vindecat nici până azi. Neîncrederea în norma publică are două consecințe majore: pe de o parte, ea duce la imposibilitatea apariției cetățeanului, care e prin excelență o ființă publică; pe de altă parte, ea desființează orice posibilitate de solidaritate civică: orice apel la norma publică făcut din partea celui defavorizat generează o ostilitate aproape reflexă din partea celui care ar trebui să se supună normei invocate. Toate astea generează un cerc vicios prin care ne auto-sabotăm șansele de revenire la normalitate. Iar apogeul acestui proces constă în apariția individualismului anomic post-comunist – o specie de individualism radical diferită de cea pe care se întemeiază modernitatea.”

Acum câteva zile mă întreba un prieten de ce nu scriu la o revistă, una cunoscută, nu dau nume, condusă de un intelectual cu greutate.
Păi pentru că nu m-a chemat să scriu la ei. Dar gândul ăsta începe să foreze mărunt în mine, coborând pe canalul măselei de minte: oare de ce nu m-au chemat, că uite pe dânsa și pe dânsul i-au chem …Haț. Planul se transformă în spațiu și punctele înșirate pe o dreaptă sunt decupate acum în paralelipipede și trunchiuri de con, galaxii cu adâncime în care strălucesc cumetri și prieteni, fini și nași și veri. Zodia clanului, semnul astrologic al neamului care, iaca, afectează și casta intelectualilor. Legături împletite în noduri vârtoase de chiolhane și șprițuri sau tainice servicii.
Pre-modernitate.
Pe scara evoluției, am făcut saltul de la euglena verde, la protozoarul descoperit în 2012 pe fundul lacului As din Norvegia.

 

6 comments
  1. mm said:

    Stiu ca o sa doara dar:
    SUA, 81% urban, George Bush Senior, George Bush fiul si acum se pregateste Jeb????
    Bill Clinton si acum se pregateste sotia?
    Argentina 91% urban, si ce oameni culti cum bine zici, familia Kirchner, sotul presedinte si apoi la rand sotia presedinte(acum i s-a terminat al doilea mandat)?

    • feher said:

      Argentina tocmai a scapat. Macri e presedinte. Nu le-a fost usor dar intre atitea nuante de peronism si, mai ales, cind ai de-a face cu un regim inarmat cu politici de incurajare a imigratiei economice, spagi electorale, etc, ii poti intelege de ce le-a luat atita timp.
      America este o alta mincare de peste. Dinastiile politice sunt identice cu dinastiile artistice (familii de actori, muzicieni, dansatori). E o chestiune de educatie. Nu de viata.

  2. geo said:

    Slava Apusului! nu-i asa?
    Cuvinte “alese” de conformare politica fata de “normele” atee.
    Lasandu-te orbit, -a de alcatuirea frazelor profund filozofice – atat de umflate de persuasiva exemplificare a celor facute de altii (“intamplator” iezuiti si alti sectanti, protestanti, universalisti, si mu….uulti e.v.r.e.i. isteti de altfel dar si masoni care altceva nu aveau de facut…) te trezesti in fata monumentalei prosternari fata de “valorile modernitatii”.
    Astea care fura ochiu’, … mai aduce un banut recompensa pentru persiflarea familiei-neam (clan!, conotat negativ ca asa se intelege din filme si din lecturile apusene despre spatiul carpato-dunarean).
    Aceasta MODERNITATE care distruge individul prin putrezirea sufleteasca in detrimentul umflarii ego-ului, a “spiritului” rebel, auto-mantuitor.
    Bucuria de a tresari odata cu pixelii fluturati in fata ochilor (ca intr-o corida ne-materiala) de “stapanul” nevazut – maestrul minciunii. Pacaleala lustrului dat facaturilor materiale promovate obsesiv dar cu succes de vanzari catre cel lipsit de discernamant.
    Cand discerni intre un “bine” si un “rau” raportanndu-te la standarde psihologice si nu superioare, existentiale – doar teologice, singur te reduci la “inaltimea” unui obiect, vorbitor.
    Fiindcs valorarea “modernitatii” este abilitatea de a schimba intelesul, semnificatia: ce era bun ieri, azi – in”midernitate” este rau…
    Ca si cum Adevarl devine minciuna.
    Ce iti ramane?
    Sa consideri minciuna drept… Adevar. Modern.
    Adica auto-negare.

  3. Cică pe la o corporație d-asta româno-americană modernă -la care dacă vrei promovare se trec ca hobby-uri în CV literatura clasică, șahul și călătoriile și se pune pe desktop o poză cu Părintele Arsenic- se dădeau interviurile pentru angajare. Vine și țăranu’ premodern în pulover tricotat și pălăriuță țuguiată, cu un porc în lesă.

    Gardianul de la poartă zice: – Ce faci, tataie, intri cu dobitocul?
    Țăranul premodern: – Apăi, băiete, dobitocu-i la interviu, asta-i numa’ pila!

    ——————————————-

    Vine Marghiolița corporatista vegană la șefa ei de serviciu și cere o mărire de salariu.
    – Spune-mi, Marghiolițo, de ce să-ți măresc salariul?
    – Păi, din 3 motive. Primul ar fi că știu Excel mai bine decât dumneavoastră.
    – Cine ți-a spus așa ceva!?
    – Domnul șef de departament.
    – Al doilea motiv este că știu și Microsoft Project mai bine decât dumneavoastră.
    – Asta de unde ai scos-o?
    – Tot de la domnul șef de departament. Și al treilea motiv ar fi că sunt de 10 ori mai bună la pat decât dumneavoastră!
    – Și asta tot de la domnul șef de departament ai auzit-o!!??
    – Nuuu… prima dată de la Gigel contabilul, a doua oară de la Dorel șoferul, și tot n-am crezut până nu mi-a confirmat-o și portarul.

    ——————————————-

    Doamna director financiar pune să fie afișat la intrarea în departamentul ei: „Noile simboluri ale muncii sunt înghețata și porumbelul. Adică cine nu linge, zboară.”

  4. feher said:

    Reblogged this on feher and commented:

    Mario Iorgulescu a fost mutat la o clinică în străinătate. Procurorul general spune că asta nu este fugă din țară și proclamă că nimeni nu poate să se ascundă îndeajuns de bine, brațul lung al legii îl va dibui și scoate de ceafă din gaură de șarpe.
    23 de știri mai jos, Elena Udrea și-a botezat fetița și apoi a petrecut la un restaurant din Herăstrău, alături de familia fostului președinte Băsescu. Înduioșat, ziaristul de la Click scrie așa: Dan Bittman a fost artistul care s-a ocupat de atmosferă, iar părinţii micuţei au dansat îndrăgostiţi pe piesele lui. În nenumărate rânduri, când se afla în Costa Rica, Elena Udrea (45 de ani) şi-a exprimat dorinţa de a-şi boteza unica fiică, pe Eva Maria, în România, într-o biserică ortodoxă, iar vineri, 20 septembrie, i s-a îndeplinit această dorinţă.
    Elena Udrea a fugit în Costa Rica.
    Alina Bică a fugit în Costa Rica.
    Sebastian Ghiță a fugit la Belgrad.
    Radu Mazăre a fugit în Madagascar.
    Puiu Popoviciu a fugit la Londra.
    Doar Radu e la bulău și nu se știe pentru cât timp. Eu pariez că nu mai mult de 2 ani. O să-i găsească un cancer, o sarcină extrauterină, Radu nu va sta mai mult de 2 ani în pușcărie, apoi va ieși și își va lua milioanele și se va întoarce la cocaină și kite și noi nu o să mai știm cine e în pușcărie și cine e în curtea pușcăriei și cine ar trebui să fie în pușcărie, dar știm sigur că nu s-a recuperat un leu și că Dan Voiculescu are pensie mică și că Sârbu își face cinci televiziuni din banii de pâine și ne-am întors în anii 90 când soarele răsare și Iliescu apare și brațul legii ajunge fix până la ouăle legii pe care le scarpină, căci ouăle legii sunt transpirate și lipicioase.
    Vomit.
    Mario Iorgulescu a fost mutat la o clinică în străinătate de către părinții disperați să-l salveze de pușcărie.
    Copiilor arși la Colectiv le-a fost refuzat transferul, avem de toate aici.
    Elena Udrea dansează îndrăgostită pe Ți-am dat un inel.
    Ăștia suntem.
    Singurul braț de care nu putem scăpa este brațul geneticii noastre strâmbe.

  5. VASILIU MIRCEA PAUL said:

    În MAIMUȚA NOSTALGICĂ – 2 am făcut cunoștință cu diverse ”societăți” aflate în impas: de la involuția unor grupuri restrînse (alacalufii, Phi Tong Luang), trecînd prin incredibilele dări înapoi sectoriale tocmai în spațiul unde s-a inventat civilizația (dispariția roții în Orientul Apropiat și Mijlociu), pînă la ”încremenirea” orgolioasă a chinezilor, indienilor și precolumbienilor.

    Dar pînă și ultra-primitivii amintiți manifestă o minimă coeziune între persoanele ce le alcătuiesc (alcătuiau). Hoardele de aborigeni ai Australiei sau alacalufii se simțeau solidari în interiorul fiecărui grup (chiar dacă asta însemna, cîteodată, conflict armat cu alte entități înrudite). În celebra Nouă Guinee, unde, pînă nu demult, asasinatul intraspecific (la ”colțul pădurii”) era generalizat, măcar băștinașii aceleiași văi se menajau reciproc.

    Și atuncea cum rămîne cu ”Miorița” ? Vasăzică avem trei – doar TREI – indivizi (”ciobănei”) de același neam și vorbind un idiom identic (altfel CUM ar fi priceput bîrsana-năzdrăvana ce-și șopteau în barbă ”bacii” ne-moldoveni ?). Deși prin apropiere mișunau tot felul de ”lifte dușmane” precum pecenegii, tătarii, turcii, UNGURII, respectivii ”daco-romani”, IMEDIAT ce se întîlnesc, trec la căsăpeli reciproce pe motive de brînză, mînz, spînz (și alte bunuri mobile).

    Ăsta nu-i nici măcar război tribal, ci tot o meschină ”hoție de țevi”, a cărei intensitate patologică conduce direct la asasinat.

    Vi se pare că exagerez echivalînd furtul cu crima ? Adică ce mare nenorocire o fi să stai fără robinet sau closet cîteva decenii în plus, nu-i așa ? Dar atunci ce vă inspiră zulitul șinelor de pe o cale ferată ACTIVĂ ce poate conduce direct la un accident grav ? (știre din anii 1990 pe care nu o pot documenta, însă a făcut destulă vîlvă în epocă). Dar foarte recenta ”extragere” a 7 tone de granit din zidurile de sprijin ale Transalpina tot șparleală benignă o fi ?
    (http://www.diacaf.com/stiri/actualitate/prinsi-la-furat-granit-din-zidurile-de-sprijin-de_78306488.html)

    Există oare vreo oglindă prăfuită în care să ne reflectăm pentru a înțelege DE CE sîntem așa ?

    Trăsăturile psihologice principale ale românilor: „Profilul psihocultural actual al României se caracterizează prin structura colectivistă (cu neîncredere faţă de cei din afara colectivului), concentrarea puterii sociale (cu tendinţe spre autoritarism), interpretarea incertitudinii aduse de viitor ca pericol (cu frica faţă de schimbare şi cantonarea în prezent) şi controlul comportamentului social mai degrabă prin pedepse, decât prin recompense (cu vânarea greşelilor)”.
    https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/nici-cluj-napoca-nu-respecta-termenele-claxoneaza-conflicte-violente-trafic-miturile-regionale-desfiintate-profes%E2%80%A6

    Sociologul american Edward Banfield a publicat în 1958 un studiu despre țăranii din Basilicata, una din cele mai sărace regiuni din Italia. Studiul se cheamă The Moral Basis of a Backward Society. Banfield spune că sătenii pe care i-a întâlnit în cercetarea sa nu au cum să progreseze pentru că sunt incapabili să acționeze împreună pentru atingerea unui scop comun. Țăranii nu puteau ieși din celula denumită de sociologul american amoral familism. Loialitatea pentru familie îi împiedică să înțeleagă concepte primare de BINE sau RĂU și, bănuind că membrii celorlalte familii manifestă aceeași neîncredere în străini, nu încearcă nicio clipă să găsească căi mutuale de acțiune.

    Dacă ne reamintim structura ”familială” a Mafiei și a altor organizații criminale din zonă este evident că cele constatate pentru Basilicata sînt valabile pentru întregul Mezzogiorno. Mai mult, în a doua parte a secolului XIX, sub pretextul opoziției față de unificarea Italiei și înainte de emergența ”famigliilor”, ținuturile în discuție au fost bîntuite de un banditism extins și feroce (complet decuplat de politică).

    Să nu uităm că, în antichitate, sudul ”cizmei” și Sicilia formau așa-zisa Magna Graecia (numeroase colonii grecești – harta). Care spațiu, ultra-efervescent, ni l-a dat ”doar” pe Arhimede, iar Pitagora și-a fondat școala filosofică la Crotona. La Salerno a fost întemeiată cea mai veche școală de medicină din Europa și, se spune că pe vremea împăratului (romano-german) Friedrich II, Sicilia era polul intelectual al Europei.

    Tempi passati !

    Astfel decăderea regiunii este unul din cele mai teribile cazuri de involuție pînă la ”bază”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: