Anotimpul nepăsării

Sunt 5 grade, miroase a iarnă. Dar nu e iarnă. Miroase doar, așa cum îi miroseau lui Prâslea picioarele a picioare de om de îl adulmeca de-ndată Zmeul, obișnuit cu duhoarea de picior de zmeu.
Taică-miu e fericit. Spune că e vreme splendidă, că e soare, că e cald. Nicio urmă de îngrijorare. Unde sunt iernile de altădată? Zăpadă, ger, -5 grade, soare cu dinți, cu colți, cu măsele de minte? Nu se întreabă, încălzit ca un vrăbioi de cele 5 grade care îi dilată nepăsarea.
Pe BBC, principala știre este versiunea finală a unui acord la care, după intense negocieri, s-a ajuns la conferința despre schimbările climatice de la Paris, COP21. La noi, principalele știri sunt despre prinți ciorditori și parlamentari hoți, nu poate DNA să lege, cât pot ei să fure.
Cui să-i pese de schimbările climatice, de încălzirea planetei, de creșterea nivelului oceanelor, de topirea gheții polare, de fenomene meteo extreme, de dispariția galopantă a sute de specii, de foamete și secetă, furtuni și inundații?
În lumea noastră precar-primară, distrugem templele foștilor zei, Năstase, Iliescu și Roman, Băsescu, Videanu și Udrea, băgăm lama buldozerelor în ei, îi strivim sub șenile, apoi, din țărâna plină de cioburi, mâini dibace modelează un Iohannis, Cioloș și Kovesi, pe care îi lasă la soare, să se întărească puțin lutul, să nu se scurgă siluetele în băltoace diforme. Dar nimeni nu observă că soarele arde mai tare, că marea a ajuns la Fetești, că tornada e la Făcăeni și că porumbul nu mai crește în poala Grânarului Europei. A obosit și porumbul să se lupte cu arșița, s-a întins la pământ și a murit, fericit că i-a fost dat sa trăiasca vremuri d-ăstea, extraordinare, cu vreme splendidă, 5 grade în decembrie, 45 în august.

Vietuim mărunt sub clopotul nostru de sticlă. Surzi la vuietul lumii, întorși în noi, privindu-ne vârful bocancilor și niciun centimetru mai departe, robi ai pământului nostru, noi de-aicea nu plecăm,…Captivi în intersecția noastră istorică, isteric dominată de claxoanele scandalurilor noastre politice, nu auzim huruitul furtunii care se apropie.

Chiar așa, câți dintre voi au auzit de focurile din Indonezia? Știu, noi am avut tragedia Colectiv, dar chiar și așa, a șoptit presa românească ceva despre asta? Mize mici, popor mărunt. Ce ne pasă nouă dragă, noi avem altele pe cap. And winter is no longer coming. Dar asta este splendid, nu-i așa?

http://www.theguardian.com/commentisfree/2015/oct/30/indonesia-fires-disaster-21st-century-world-media