Când ți-e silă de la literatură

Am citit cartea Supunere în două zile, cu acea curiozitate de pechinez care adulmecă la fund o dobermaniță focosă, gândindu-se cum să se ridice la înălțimea așteptărilor ei . Michel Houellebecq a publicat cartea în dimineața atacului de la Charlie Hebdo, cred că și el ar fi vrut să-l ucidă pe Luz care i-a umflat nasul și i-a învelit în cearcăne roz, de drojdier, ochii rătăciți pe sub pleoape. Magul Houellebecq imaginează în Supunere o distopie, o Europă islamizată cu universități cumpărate de saudiți, femei împachetate în văluri, meniuri halal și o Uniune Europeană crăcănată pe masa ginecologului Mohammed Ben Abbes, președintele musulman al Franței, ales în 2022, care introduce destoinic în sânul comunității europene Tunisia, Turcia, Algeria, Marocul, Libia și Egiptul. Refacerea imperiului roman, asta vrea Ben Abbes, întoarcerea la patriarhat, asta vrea Ben Abbes, revenirea la tradiție, familie, astea vrea Ben Abbes, moartea umanismului igrasios care a acoperit pereții Europei, asta vrea Ben Abbes. Și într-un an de la câștigarea alegerilor, obține totul.

După două zile termin cele 293 de pagini. Sau cam așa ceva. Mă gândesc că este o salată de boeuf, fără vită, cu niște pui și multă maioneză, pe care am înghițit-o ca un copil sărman poftit la masă de un popă pedofil și uite că acum mă-nțeapă bila. Auauauauauau!

Supunere a fost comparată cu 1984.
E ca și cum ai zice că Fuego doinește ca Sinatra.
Că mamaie-ta gătește mielul taman ca Thomas Keller.

În ciuda grosimii, Supunere e o carte subțire care mâzgălește, ca un copil plictisit, un viitor improbabil, cu o societate coruptă, plictisită și amorțită ca o mână pe care ai dormit prea mult. Cu partide vetuste și cu renunțări grăbite, cu insensibilități sensibile, cu obediență și resemnare și cu femei încălecate și penetrate anal. Toate acestea pentru că “supunerea în fața lui Dumnezeu este cea mai mare fericire pe care o avem”. Așa spune Islamul și așa repetă Houellebecq și mie îmi vine să râd cu un ochi și să plâng cu celălalt, pentru timpul meu pierdut, pentru bila mea fragilă care acum o să facă o criză de la atâta Supunere.

Să fie oare un antidot pentru literatura de proastă calitate? Există un  colebil când înghiți prea mult rahat?

“Being in a minority, even in a minority of one, did not make you mad. There was truth and there was untruth, and if you clung to the truth even against the whole world, you were not mad.”

Da, există antidot. Cum există Orwell și Sinatra și Thomas Keller.

7 comments
  1. ad.rian said:

    Excelent scris. Houellebecq deseneaza cu degetul pe greamuri murdare, in comparatie cu tine, Raluca. Pacat ca n-ai audienta lui in pancreatita culturala europeana. Salvarea nu este in totalitarismul monoteist – care se lupta la greu cu laicitatea contemporana, reminiscenta tolerantei Antichitati care avea, si ea, o marota, si tot cu supunerea, dar fata de imparat – ci in politeismul democratic. De ce n-ar fi religiile asemeni unor partide politice care se bat pe cat mai multi sustinatori, cu like-uri: gloante si explozii, plecaciuni si pupaturi.

  2. Draga Feher, cind vin in Romania, m-as bucura sa te cunosc, esti foarte tare si scrii excelent. Daca ai scrie critica literara, s-ar mai curata poate rahatul puturos autohton. Iar literatura pe care o scrii, merita o editura mai buna si un PR profesionist. Daca treci prin Salamanca in calatoriile tale, te invit la o cafea spaniola.
    Cu drag,
    Luminita Marcu

  3. huidan said:

    Unde să scrie critică literară într-o Românie bantustanizată?

  4. Marius Ghinea said:

    now, really… o urmaresc deja de citiva ani pe Raluca in scrisul sau si nu cred ca este, totusi, omul care sa poata aborda critica literara acum. mai are de acumulat si, poate, de schimbat cite ceva. parerea mea este ca Raluca este intr-o situatie aparte in ce priveste scrisul. el, scrisul, talentul Ralucai Feher de a pune in cuvinte, a depasit cu mult persoana Raluca Feher, omul Raluca Feher. si, cum Raluca scrie, practic, despre ea aproape totdeauna, ajunge sa scrie extraodinar de bine despre desertul Raluca, depopularea Raluca, deforestarea Raluca. pina la urma, ceea ce ajunge sa fie marca ei personala este lumea vazuta prin filtrul Raluca – foarte ingust si bine infundat de diverse scurgeri/balasturi ale sinelui. nu am vazut niciodata pina acum un om capabil sa scrie atit de bine despre ceva privit printr-o gaura atit de mica sapata cu maniacala rabdare, in zeci de ani, prin peretele celulei in care isi duce viata. numai ca viata in celula isi spune cuvintul: desi arta scrisului si-a desavirsit-o, fiinta care scrie a ramas mult in urma propriului sau talent la scris.

    • dana eugenia said:

      pe bune ?! si tu cand vorbesti de realitatea ta, din celula in care iti duci tu viata, esti mai prolific, mai inspirat, mai citit si alte-mai-uri decat Raluca feher 😉

      get down to earth!

    • Claudiu Rimboi said:

      Interesant, citesc cartea in acest moment si pregatesc o opinie, nu ca ar conta neaparat 🙂 . Pana acum nu m-a ingretosat (pag. 93).
      Marius, mi-a placut cum ai descris-o pe Raluca in privinta scriiturii. In privinta criticii nu ma pronunt, pana la urma avem cu totii dreptul la o opinie si una din calitatile importante ale Ralucai este sinceritatea. Ea nu a revendicat statutul de critic literar asa cum nici francezul pomenit nu a revendicat titlul de “noul Orwell”. Oamenii de langa noi/ei fac treburile astea. Iar daca sunt suficient de multi/avizati…

      • Claudiu Rimboi said:

        “Supunere” nu e o carte execrabila – in opinia mea – insa MH mi-a creat impresia ca a folosit prea multe resurse pentru a spune prea putine lucruri. A scris si carti mai bune…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: