Șah la supușii reginei

Chinezoaica e agitată. Consultă a 18-a oară tabelul cu trenuri, își plimbă ochii rapid, degetele corneei pieptănând cifrele, orele, stațiile. Mai sunt 3 minute, 2 minute, 1 minut și 45 de secunde și iată cum locomotiva galbenă intră în stație și chinezoaica lasă să scape un strigăt agitat, surprinsă de punctualitatea garniturii, își zorește nepotul supraponderal, haide, haide, înfiorată că trenul va țâșni și o va împărți în două, ca pe o înghețată servită unei perechi de gemeni. Jumătatea de pe peron, care va rămâne cu nepotul lent-grăsimos, jumătatea din vagon, care a urcat să țină ușile, să proptească trenul.
Venim și eu și ea din popoare călcate pe degete atunci când se apleacă să culeagă un chiștoc de pe trotuar. Din nații obișnuite să le plece viitorul de sub nas, conduse de neni care fură freestyle, fără program. Țări unde nimic nu e croit pe măsura cetățeanului, unde se pleacă înainte de a veni și orarul trenurilor e la fel de misterios pentru mecanic și pentru călător.
Ne mișcăm stângaci în aceste universuri ordonate, unde oamenii au drepturi, unde autobuzele au orare precise, unde poți să calci iarba, uite ca familia asta cu cărucior și bebeluș dormind cu capul în piept, ca un muncitor la Steagu ieșit din schimbul 3 și tinerii ăștia doi care citesc lățiți sub copacul cu trunchiul împletit din 46 de trunchiuri subțiri.
Cum să calci iarba? Cum să ocupi petecul ăsta de iarbă cu trupul tău când petecul ăsta de iarbă este proprietatea municipalității, care municipalitate nu e a ta sau a doamnei Chu, este a ei însăși, își aleargă coada ca un câine nebun.
În Sydney armate de indieni, chinezi, coreeni, sârbi, indonezieni, arabi, africani, englezi, germani, americani îndoaie scările Operei sub greutatea pașilor. Par toți la fel, migranți, refugiați, imigranți. Dar nu-s. Sunt ei și suntem noi. Ei, cei care calcă iarba și nu sunt uimiți de punctualitatea trenurilor. Și noi. Paranoicii. Mereu cu mâna pe buzunare, ne-a ciordit guvernul portofelul, ne-a strecurat o mână la brăcinari?
Pe o pietonală, înconjurat de tropăitul miriapozilor lacomi puși pe cumpărături, un alt chinez, în crocși, joacă șah simultan cu 6 concurenți, tablele de șah aliniate pe beton. Chinezul folosește un clește de plastic ca să mute piesele. Undeva, la zeci de mii de kilometri și 9 fusuri orare depărtare, într-o iarnă care nu mai vine, pensionari se înghesuie să joace sau să chibițeze în jurul unor mese de șah din beton.
Atunci când nu ai voie să calci iarba, devii bun la mutat calul și ciordit regina.
Bănuiesc.

2 comments
  1. ad.rian said:

    Excelent. Scris, ca nu mai are importanta schela demolata a traitului. Pacat ca nu esti barbat, la cat de bine scrii. Nu s-ar mai fi mirat nimeni.

  2. razvan said:

    mai bine sa fie pacat decat sa nu se mire nimeni

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: