Lupii dintre noi

Când ai 23 de ani, 22 și 9 luni ca să fim preciși, și ți se arată lupii (sau așa ți se spune): Hai până în curte să-ți arăt lupii, ești la fel de impresionată cam cât o surdo-mută căreia i se cântă măiastru un șlagăr la ureche. Mmmmmm, vei spune tu, vei da din cap, aprobând sofisticarea stăpânului lupilor care a ales să îi țină într-o cușcă din curtea clădirii unde este sediul său, nu porci, nu măgari, nu vidre sau cai ci lupi.
Dar nu vei înțelege mare lucru, decât poate după ce un om mai mare, Stoianovici sau Ghiza, redactor sau editor șef, îți vor spune că arătatul lupilor ăstora, fiare sălbatice care va să zică, nu e taman un semn bun atunci când stăpânul lor este cel despre care scrii o anchetă.
Anchetă, al dracu de serios sună, ce știi tu dobitoaca de 22 de ani și 9 luni despre anchete, dosare, anul e 1997 când un jurnalist face pârnaie pentru calomnie și injurii. Nu e greu. Ei sunt cu ei și au și lupi pe care îi țin în cuști și îi arată mândrelor care se dau ziariste.
Povestea e simplă: Ioan Neculaie, patronul pe atunci doar al lui Prescon SA, ziceau surse că își construise imperiul cu bănuți luați dintr-un împrumut de la bancă pe care îl garantase cu cetatea Codlea.
Cetatea Codlea, desigur aparținând unui nemușteț al domnului Neculaie, să-i spunem un unchieș căpătuit. Nu puțin lucru, ha? Un șerif, un baron, un grangure de Brașov din noua gardă, a ăstora de nu i-ai văzut venind, lasă o ușiță prin care tu, micuță Alice, te strecori după ce halești o bucată de brânză care te miniaturizează, pe care intri și descoperi că miracolul fulminantei lor cariere este o minciună gogonată, pe care o vezi de pe Lună.
De unde știi mă fată povestea asta?
Redactorul și editorul ziarului au pieptănat ancheta, au ascultat episodul Scufiței la prima adulmecare a lupului și au publicat-o, cândva, în vara lui 1997.
Pam-pam.
Aveam 4 procese de calomnie pe rol și o uriașă durere în fund, venită din ce? Din lipsa oglinzilor retrovizoare cred, ălea care îți arată pericolul mai aproape decât e.
Am plecat în septembrie `97 la București și am lăsat în urma mea redacția unde, hah, ohhh, ihhh!!!, la câteva zile după inopinata mea dispariție, trăgându-și cu greu sufletul, a ajuns domnul Neculaie.
Dumnealui, zic foștii mei colegi, a pus banu pe masă, și a cumpărat ziarul numai și numai ca să aibă enorma satisfacție să mă dea afară. Și apoi la lupi.
Când ai 23 de ani și tocmai te-ai mutat la București, ești îndeajuns de imbecilă încât să nu realizezi cam cât de aproape de tâmplă a trecut sticla de bere aruncată de domnul de la masa 2. Așa că mi-am văzut de așa zisa mea carieră, de ..
Băi, ești idioată!!!!-m-aș întinde acum peste masă, să-mi cârpesc una, să mă apuc de cămeși și să mă zgudui, să văd realitatea așa cum a fost. Un om de afaceri, un nene cu bani, a dat o cârcă de marafeți ca să cumpere un ziar ca să dea afară o paparudă care se dădea jurnalistă pentru că ea, paparuda, a scris că tu, barosanu, ai făcut avere pe banii luați dintr-o mermeleală care depășea mingicărelile vremii. Pe baza unui credit dat de o bancă de stat, un credit garantat cu cetatea Codlea.

Nimeni nu a mai preluat povestea de atunci, nimeni nu s-a dus mai departe, să verifice dacă e adevărat sau nu și, dacă nu e adevărat, cum se face că domnul Neculaie a cumpărat ziarul să dea afară o fată? Oare pentru că nu avea ce să facă sărmanul cu banii și s-a gândit să îi dea domnului Căncescu?

Și uite așa, ajung la finalul articolului: acum 2 zile, când am citit că Neculaie a fost arestat, m-am gândit că, în afară de Capital (trustul Ringier, ceasornicari, altă poveste), toți angajatorii mei au ajuns la mititica. De la televiziuni de buzunar din Brașov, la PROTV și Curentul, unul n-a scăpat.

Și oare ce spune asta despre presă și cine suntem noi, ăștia de suntem modelați de ea?
Lupii sunt printre noi. Unii sunt prea tineri să se sperie de ei, alții prea bătrâni să se mai teamă de ceva. Iar unii ca Alexandru Ghiza sau Marius Stoianovici, prea oameni ca să lase unul de-al lor să fie înghițit. Nu știu 5 oameni care să fie la fel de curajoși ca ei. Ziariști ca atunci nu se mai fac. Doar funcționari și filfizoni.