Ornitorincul este acel animal despre care învățăm în clasa a V-a la biologie, că face legătura între păsări și mamifere, are blană și cioc de rață, depune ouă dar puii îi hrănește cu lapte, un soi de USL, gena lui 5% taxă pe dividende trăind în același organism cu cea a pensiilor mari. La 1800, Joseph Banks-adevăratul tată al Australiei-a primit un ornitorinc murat în alcool, ca să-l arate oamenilor de știință britanici. Aceștia s-au uitat la straniul animal și au decretat că este o făcătură chinezească, cioc de rață cusută pe corp de pisică.

Falsificatori chinezi.
Ceramică Ming născută alaltăieri din fragmente de ulcele de 700 de ani, strânse, topite și remodelate, astfel încât testele cu C-14 nu pot să detecteze făcătura.
Muzee închise, unul cu 8000, altul cu 40.000 de piese false. http://www.theguardian.com/world/2014/may/22/chinese-museum-closed-down-fake-exhibits-lucheng și http://www.theguardian.com/culture/2013/jul/17/jibaozhai-museum-closed-fakes-china.
Statistici economice care falsifică realitatea. Creșteri boite, progres cocoțat pe tocuri, ca să pară mai înalt.
China minte cum respiră și chinezii sunt disperați după un pic de adevăr. Se năpustesc să-l pozeze, cu 6 aparate foto, cu 13 flashuri, cu 15 bețe de selfie. Eu și adevărul, Florența, 23 ianuarie 2016, eu și adevărul, Sydney, 16 august 2015, eu și adevărul, Budapesta, 8 mai 2012.
Coborât din autocarul plin de confrați, înfofolit în fâș și ascuns sub cozorocul unei șepci Nike, chinezul pozează, scos din minți cei 12 Apostoli de pe Great Ocean Road. Or fi ei doar 8, dar sunt pe bune, coloanele ăstea sigur nu au fost construite de o brigadă de falsificatori din Guangzhou. Nu că nu ar fi avut cum, că vorba aia, cine dracu se uita la ce se întâmplă aici înainte de 1920? Puteau să vină vreo 20 de junci chinezești și în 6 luni, cu 400 de oameni, aveam 12 apostoli din nisip, calcarul a miliarde de scoici, crabi, languste, creveți, din coral și alge pietrificate lipite cu scuipat chinezesc și cel mai bun aracet.
Și chiar așa, în ritmul în care chinezii falsifică tot, de ce m-ar mira că Iguazu sau Machu Picchu, zebrele, Traviata sau Sahara, nu sunt creațiile lor?
Chinezii pozează, șepcile Nike zboară, smulse de vântul năprasnic. Două atârnă pe versantul de pământ nisipos, în acest Purgatoriu al gunoiului turistic, condamnat să putrezească în iarba oximoronic și antagonic uscată și udă în același timp. Nike, zeița victoriei, între pachete de țigări și peturi de apă.

O veche glumă sovietică spune că viitorul este cert, trecutul este imprevizibil.
Am absolvit de mult cursul simplist al rescrierii istoriei. Suntem în epoca inventării ei. Împărați, războaie, orașe, eroice victorii, fantastice realizări. Creațiile unor băieți cu șepci Nike dintr-un laborator chinezesc.
Ornitorinc.
Un cuvânt pe care l-am folosit mereu la Fazan, când mă pregăteam să închid jocul.
Mulțumim China. Abia aștept să văd ce ne mai pregătește trecutul.