Libertate și voință cu Sponge Bob

La 14.952 de kilometri distanță de Piața Constituției din București, Sponge Bob învârte șoldurile pe scenă, antrenând 400 de copilași să urle extatici și să-l urmeze în această Macarenă infantilă. Retrase ca o divizie de blindate în lizieră, mămicile citesc pliante despre Krishna, în timp ce adepții împart felii zemoase de pepene roșu, cântând Hare Krishna, hare Rama, hare, hareeeee…
Sunt încă 5 scene, rock, jazz, alternativ, înșirate pe marginea plajei, 136.782 de kioschuri care vând de la weisswurst la nachos, tricouri, mărgeluțe, marfă de festival. Căci festival e. St.Kilda festival, unul din cele mai mari din Australia, organizat de comunitatea din St.Kilda, un soi de Năvodari al Melbourneului, la care vin 100.000 de indivizi, poate 150.000. Cască ochii, ascultă muzică, se întâlnesc cu prietenii, beau o bere la 8 dolari, și-o permit cu greu pe a patra, mâncă un gyros, protestează împotriva gentrificării zonei și a introducerii liniei de tramvai care terfelește aerul boem al străzii comerciale. Sunt bătrâni eleganți, bancheri șarmanți, studenți în colanți, fete cu părul mov și tatuaje de pirat îmbrăcându-le coapsele, băieți cu producții record la hectar de păr facial. O lume colorată, degajată, interesată să simtă și să știe, să asculte și să cadă-n reverie în fața orgii mecanice de la 1857, adusă taman din Belgia, unde o fată în fustă cu multe volane, cățărată pe o scară, schimbă acum melodia. It`s a wonderful, wonderful world-aparatul citește notele săpate în cartele de carton. Are un volum mare cât Biblia de citit. Îți vine să crezi cât a evoluat lumea?
La 14.952 de kilometri de St.Kilda și 4 zile mai târziu, culorie s-au terminat. Avem negru și diverse tonuri de gri. Nu a mai rămas roșu decât pentru cartoanele de la lansarea unei televiziuni care se cheamă, în engleză, fericire. Și pentru fularul prezentatorului care a dat iama în depozitul cu cuvinte mari, ca o ceată de ratoni care au găsit băcănia deschisă. Libertate, egalitate!!
Mă uit la televizor la fețele gri ale oamenilor gri de pe planeta gri,  acest eco-sistem înghețat, unde fericirea nu există decât scrisă în engleză pe niște foi A4 roșii.
Cască și ei gura, ascultă muzica, îl urmează pe Sponge Bob-ul românesc, predicatorul rujat, care le spune, exact așa cum Sponge Bob-ul australian le spunea preșcolarilor din St. Kilda, să ridice mâinile, să se învârtă într-un călcâi, să dea din șolduri.
Hare Krishna, Hare Krishna!!!
Copii de 70 de ani unduiesc în Piața Constituției, cu minți de plastelină din care degetele dibace ale predicatorului Sponge Bob face biluțe cu care bombardează ANAF-ul.
Copii de 70, 80 de ani se emoționează când o fată blondă îngenunchează pe scenă și le spune că doar ei o pot salva pe ea, prințesa, condamnată să zacă în temnițele cenzurii. Libertate, Libertate!!!
Bieții copii. Captivi în corpuri îmbătrânite, cu articulații ostenite dar creier de zgâmboi, nu au învățat ce înseamnă comunitate, țară, lege și, cu atât mai puțin, libertate.
LIBERTÁTE, (4) libertăți, s. f. 1. Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință. ◊ Loc. adv. în libertate = după bunul-plac, nestingherit. ◊ Expr. A-și lua libertatea să… (sau de a…) = a-și îngădui, a-și permite să… 2. Starea unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat. ♦ Starea celui care nu este supus unui stăpân.

Dar oare ce vrem noi, copiii bătrâni scoși de Răzvan și Dani (ăsta e ăla bre de o babardea pe Răduleasca?) și de Cerebel și Badea în stradă? Oare acționăm noi după propria voință sau dorință? Și dacă nu, am vrea asta? Ce ne-ar spune propria dorință sau voință?
Ce e aia voință?
VOÍNȚĂ, voințe, s. f. 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trăsătură de caracter definită prin decizie fermă și perseverență în învingerea obstacolelor.

Orientarea conștientă spre realizarea unor scopuri: Mi-e foame băi Neluțule, mă orientez ferm să merg acasă, că a făcut nevastă-mea o ciorbă.
Mulțimea de oameni gri strigă de încă 9 ori Libertate, mimând înțelegerea cuvântului. Apoi pleacă spre casă mânați de foame.
Domnu Preda, izolat de vârsta înaintată în sufragerie, în fața televizorului dat pe Antena 3, îmi transmite că au fost 500.000 de oameni la manifestație și apoi, cu o claritate uimitoare, anunță că au fost numai copii și tineri.
La început am râs, ca o idioată. Unde domne, că erau numai moși cordiți?
Abia acum înțeleg și îi dau dreptate.
În ciuda numărului gigantic de pensionari, suntem un orfelinat plin de mucoși abuzați și abuzabili, fără mamă și tată în preajmă care să ne apere când ni se oferă o bomboană dacă îi lăsăm pe predicator și gașca lui să ne bage cocoșelul în gură.

Un neam infinit abuzat de o serie lungă de pedofili, prizonier într-o veșnică și neputincioasă copilărie.