Aniversări ploioase

Plouă. Apa curge din cerul igrasios iar de pe holul clădirii intră pe sub ușă răgetele unei echipe de muncitori care scot din apartamentul de peste drum un boiler mort. Îl cară ca pe un cadavru, cu burta metalică umflată ieșind din pătură.
Aș vrea să le spun să vorbească mai încet dar vocile lor vesele toarnă niște nuanțe de verde și de bleu peste cenușiul de afară. Probabil au ras dis de dimineață o pălincă.
Eu am ras aseară mai multe, cu frate-miu. La un moment dat, ne-am oprit și el a suflat în lumânările cu poleială argintie care anunțau împlinirea frumoasei vârste de 45 de ani. E mai bătrân cu 2 ani decât era taică-miu la Revoluție, când lumea se deschisese brusc, ca o ușă zburată de vânt.
Ești fericit?
Nimeni nu rostește întrebările esențiale. Bem pălincă și vorbim despre vaccinări, bugete și candidați la primărie, despre diete și vedete și anii curg și dinții cad, părăsind plictisiți gurile deprinse să spună nimicuri.

Aș vrea să scap de tine căci nu te mai iubesc, îi spune cumnata mea. Și frate-miu râde știrb (i-am promis că îi pun dinții dar nu reușesc să îl târăsc la medicul stomatolog) și o ia de gât și îi acoperă mânia cu sărutări dar mânia are pielea groasă și nu simte nimic, poate doar umezeala buzelor.

Oamenii stau împreună pentru tot soiul de motive pe care atunci când beau le uită. Cu neurotransmițătorii amorțiți, râul de considerente economico-morale care mișcă moara rațiunii seacă. Beat dar paradoxal de treaz, somnambulul se găsește pe sine, în mijlocul unui pustiu, într-o noapte fără lună, când umbrele mor.
“Să aibă copilul tată”, “să împărțim cheltuielile”, “pentru că nu am găsit pe altcineva”, “în definitiv e un om bun și mă iubește”, “pentru că nu vreau să crăp singură”, “m-am obișnuit cu el”, “gătește bine”, toate rufele ăstea murdare pleacă, atunci când ești pilit, la coș.

Iar tu rămâi gol, tremurând în frig cu pielea de găină, conștient că adevărul ăsta pe care îl vezi atât de clar acum va dispărea după ce te vei spăla dimineață pe dinți, ăia puțini de îi mai ai. Pentru câteva ore, dacă ai noroc și pălinca e bună, răspunsul la întrebarea esențială stă chiar acolo, în fața ta, ca o minge roșie în care ar trebui să-ți înfigi piciorul, trimițând-o în geamul relației voastre. Zdraaaaaaaannnnnng!!!!

Nu te mai iubesc. Nu sunt fericit. Am o viață de căcat. Sufăr că nu am bani. Aș vrea ca maică-mea să mă sune să-mi zică la mulți ani.

Suflete calde pe front atmosferic rece. Poate de aia plouă. Undeva, la câteva mii de kilometri, o fată pe care am cunoscut-o cândva s-a umplut de pastile și a fost scoasă, într-o pătură, de paramedici, cam cum a fost boilerul vecinului scos de flăcăii veseli, ciupiți de pălincă.

 

 

 

1 comment
  1. BN said:

    Doamne, ca frumos mai scrii ! Dar a propos de “Doamne” si de scris : nu zici ceva si despre ceea ce vedem zilele astea ca se ascundea sub covorul ridicat de Taxi & friends ?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: