Spaniolu, argentinianu, sârbu și românu

Recepționera are ghete de punkeriță, o pereche de iegări jigăriți urcă pe picioarele lungi și un maieu cu steluțe acoperă pieptul de băiețandru. Simți s-âurile de spaniolă lipindu-se de talpa cuvintelor, ca o hârtie igienică pe care o târăște când iese din baie. E venită acum doi ani din Madrid. Oribil Madridul, făcea zilnic o oră jumate dus și o oră jumate întors până și de la serviciu. O cheamă Maria și crede că acasă la ea consumismul a înghițit și umbreluța din cocktailul vieții. Nu le pasă decât de haine și de bani.
De ce Valletta?
Ca să învețe engleză. Când a ajuns nu știa să ceară o cafea și uite acum: poate să comande chiar și două. Îi place aici, e cald, soare și mare și are un serviciu bun unde cunoaște oameni interesanți. Poate ne vom întâlni cândva, în Tailanda.
Diego e argentinian. Are față de ursuleț, un ursuleț de 2 metri și 120 de kile, dar cu inocența unui Coccolino decis să îți parfumeze prosoapele. E avocat dar nu în ultimii doi ani de când este aici. E chelner la Little Argentina unde o juma de kil de friptură de vită argentiniană e 29 de euro și merită fiecare bănuț. Totuși, Diego crede că morcilla nu e așa de bună ca acasă pentru că Uniunea Europeană te pune să asomezi porcul, nu poți să faci sângeretele cinstit. Îi e dor de casă de îi crapă capul lui de ursuleț și ar zice: moooor de dor de casă!!!! dar stă aici pentru că salariile sunt de 6 ori mai mari decât în Argentina, pentru că toată America de Sud este în criză, uită-te la ce se întâmplă în Brazilia, la Peru și Chile și…
Dar stai puțin, la voi tocmai a ieșit Macri președinte, o să fie mai bine, o să vezi.
Nu poate Macri să rezolve ce au distrus ceilalți. E doar un pas spre mai bine, nu o soluție. Ursulețul zâmbește unui viitor de avocat în Buenos. Dar poate nu chiar acum. Acum poate serviți un dulce de leche. Dacă nu, vă fac dosar penal.

Aleksander și frate-su lucrează de 6 luni la Loop, o speluncă de pe Strait Street, fostul cartier roșu al Vallettei. Vorbesc engleză cu un accent ruginit, au cravate roșii cu dungi verzi înodate la gât, peste cămăși albe și, pentru 2 minute, cred că sunt italieni. Greșit.
Sunt sârbi, din Belgrad. Au reușit să se angajeze în Malta pentru că au avut noroc. Norocul înseamnă un bunic croat ceea ce le-a permis să își ia și ei acte croate. Sârbi camuflați în croați cărora nu le este frică să recunoască asta. Atât de rău este în Serbia.
18% e șomajul. Dacă totuși găsești job, câștigi 250 de euro pe lună pe care îi dai pe chirie. “Și nu o să fie mai bine. Vucic va câștiga alegerile probabil, e pro-european și va încerca să facă reformă, dar reformele nu au fost niciodată populare și deja Seselj și naționalismul lui grobian au scos capul.”
Aleksander vrea să nu mai citească presa sârbească. Dar nu poate, speră să se întoarcă acasă, cândva, într-un viitor unde temperatura șomajului o să scadă măcar cu 10 grade.
Lucian e binevoitor, cu un zâmbet ușor zeflemitor și o superioritate la vedere, ca o cămașă ieșită din pantaloni. E din Constanța, e de 7 ani în Malta și când îmi vede laptopul se pronunță profesionist în privința ramului, mega ramului, râului și ramului, ssd-ului și mdmstrm-ului.
Sunteți turiști?
Da.
Mai știe români veniți la muncă aici. Niciunul nu știe boabă de malteză, de ce ar face-o? Engleza e de bază, e limba oficială aici.
Dar, mă risc eu, am văzut că o grămadă din personalul hotelurilor și barurilor sunt italieni și localnicii vorbesc toți italiană, că Sicilia e acote. Ai învățat și ita…?
Țțțțțțțțț!!!
Lucian face un platouaș cu dispreț: italienii și spaniolii sunt niște cretini insuportabili, nu o să meargă în viața lui în Italia sau Spania pentru că a văzut el ce vine de acolo. “Niște ciobani. Poate ăia din nord să fie mai spălați dar ăștia din sud sunt pielea. Și maltezii sunt ciobani. Nu sunt în stare decât să crească oi. Dacă ar fi după mine l-aș aduce pe Gigi aici să candideze. Ăsta e președintele pe care îl merită.”
Își suge dinții și ne urează vacanță frumoasă.

Aroganța românească mă uluiește.
Plecat din ograda lui Mazăre, Lucian al meu nu a venit să învețe engleză, nu și-a urmat iubirea și nici nu s-a mascat în ungur ca să scape dintr-un cimitir economic. Pentru Lucian, Malta nu este țara care îl ajută să își crească mai bine copilul, care pune proptele bugetului de pensionar al părinților lui de acasă. Malta este un loc de ciobani, populat de inferiori, o insulă seacă și tristă ca o bucătărie de chirpici dintr-o Oltenie terfelită de foamete în care s-a întâmplat să intre și să le facă gazdelor onoarea să le stea la masă.

Și să doarmă.

Și să facă copii la ei în pat.
Și când va hotărî că s-a săturat, va pleca fără să spele vasele și fără să salute. Nu saluți ciobanii, ar putea să creadă că sunteți prieteni.