De ce Brexit nu există

Vântul fierbinte pocnește cu pumni transpirați în ferestre.
-Uite cheia, vino poimâine și udă florile, jumătate de cană la mușcate, colțunașii înghit o cană întreagă, la cactuși pui doar câteva picături.
Ai mei pleacă la Londra, sunt stresați. Dacă nu au în cameră televizor? Cum e cu micul dejun? Și-au luat câteva conserve de pate, o rudă de salam de Sibiu și o caserolă cu brânză cu mucegai. Taică-miu e mai calm. Are 150 de minute gratuit pe care le poate vorbi în Uniunea Europeană.
-Ai două zile să le consumi. Ăștia ies pe 23 din Uniunea Europeană. Spune-le așa: pliz, don`t leave EU yet. Wait till I spend my 150 minutes. I can talk about football. Or, better, I can talk about another referendum, the Romanian referendum.

Chiar așa. Referendumul ăsta de la englezoi e tot unul consultativ?
Probabil. Asta înseamnă că, dacă poporul s-a săturat de mirosul de usturoi, cârnați și bere venit de pe continent și vrea să ia o gură de aer, de fapt nu se întâmplă absolut nimic?
Cam ca la noi?
Să ne amintim. 22 noiembrie 2009. 77,78% din cei care au votat la referendum au cerut reducerea numărului parlamentarilor la 300.

Zice wiki: “Întrucât conform Constituției României, poporul își exercită suveranitatea atât prin reprezentanții aleși în Parlament, cât și direct, prin referendum, Parlamentul este obligat să acționeze în sensul dat de rezultatul înregistrat. Pentru trecerea la Parlament unicameral este necesară modificarea Constituției, procedură care se validează printr-un alt referendum. Reducerea numărului de parlamentari se face prin lege organică, inițiată și adoptată în Parlament și promulgată de șeful statului. Ca răspuns la apelul la referendum făcut de președintele Traian Băsescu, Partidul Național Liberal a introdus în 2009 un proiect de lege care ar fi redus numărul de parlamentari la un total de 316 de reprezentanți – 99 de senatori și 217 de deputați. Proiectul a rămas fără efect. După referendum, de la 471, numărul de parlamentari români, nelimitat prin vreo lege, a continuat să crească prin efectele redistribuirii de scaune parlamentare de la alegeri.
Singurul referendum național ținut de atunci în România a fost referendumul din 2012, pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, dar acel referendum a fost invalidat juridic pentru lipsă de cvorum. Nici un alt referendum pentru optimizarea legislației nu s-a mai ținut sau propus în România de la acesta din 2009. În noiembrie 2015, numărul de parlamentari ajunsese la 588.”

Care va să zică, referendumul e o caterincă. Poporul este o domniță înghesuită într-o debara umedă de către politicianul șofer de tir, poporul zice “nu” dar șoferul știe că “nu” e “da”. Așa că, în loc să-i scoată mâna din chiloți,  politicianul mai îndeasă înăuntru un parizer și trei cârnăciori de bere.

 

Parlamentul trebuie să modifice Constituția, apoi să mai organizeze un referendum. Au trecut deja 7 ani, poate peste alți 10, când Băsescu o să vină iar la putere, o să avem o Constituție modificată și parlament unicameral.
La fel trebuie că e și în Anglia.
Taică-miu poate să stea liniștit.
Are 150 de minute gratis în Uniunea Europeană pe care le poate consuma în călătoria din Londra. Sau le poate păstra pentru următoarea excursie în Anglia din 2023.
Marea Britanie nu pleacă nicăieri căci Brexit nu există.
E țiganu cu sacul căruia părinții te speriau că te dau când nu le făceai pe plac.
E Keyser Soze.
“The greatest trick the Devil ever pulled was convincing the world he didn’t exist.”
Pace.