Succesul în țara aroganței

Trenul a ajuns la 5 jumate dimineața, când taximetriștii dorm răsturnați în daciile lor puturoase, cu gurile deschise mirosind a stomac și tutun. Clujul înșiră biserică după biserică, cruci și cupole neterminate înconjurate de parcări pentru vii și parcuri ars-roase, ca niște coate mâncate de psoriazis. Mă întreb de ce dracu îi place Berthei Clujul ăsta care arată ca o sufragerie de Mitropolit.
Livingul e răcoros și Șerban pregătește breakfastul, anul e 2014, cândva în iunie sau poate deja la început de iulie, nu mi-aduc aminte clar.
În stânga e o scară  care urcă elegant, curbându-se grațios-vertical. Arată nelalocul ei cumva în camera asta dintr-un bloc cu duplexuri de la marginea orașului. Normal că nu pare de aici căci nu este de aici. Bertha a desenat-o într-o zi când nu a avut treabă pe la grădină, nu a făcut dulceață, nu a învățat germană și nu și-a făcut exercițiile yoga.
Tot ea a desenat și masa pe care este acum micul dejun. Arată a stație de lucru pentru un strateg de corporație, cu 6 sertare discrete și îmbinări rafinate.
-Băi, de unde Dumnezeu știi tu să faci asta?
-Nu știu, am luat rigla și compasu, am calculat și am făcut un plan cu care m-am dus la Zoli și el a lucrat în stejar și le-a produs.

A făcut și un pat și un soi de parchet pentru baie care se îmbină ca un puzzle. Nu înțeleg mare lucru din pat, doar că se face pe bune, acum arată ca o cutie dar dacă iei fiecare bucată și o pupi cu perechea ei se face rama și apoi se pun scândurile și apoi salteaua.
-Și uite cât spațiu ai atunci când strângi patul. Gândește-te că nu trebuie să omori 4 metri pătrați dintr-o cameră așa, aiurea, cu un pat. Și se face în 2 minute.
-De ce nu te apuci de chestiile ăstea? Adică să desenezi și să vinzi mobilă?
Ridică din umeri, are treabă, trebuie să își facă temele la germană și e în competiție cu grădinarii vecini, a adus dovlecel asirian și busuioc palestinian, face dulceață, nu are timp pentru chestiile ăstea.

Acum 2-3 luni, mă sună și mă întreabă dacă știu vreun greucean de București că uite, s-a decis să se apuce de desenat mobilă și a produs deja o măsuță și o noptieră, are un studio cu Zoli, îi zice Patzo. Întreb stânga-dreapta, nimeni nu e interesat, nu se potrivește ce face Bertha cu profilul organizațiilor ăstora de București, ne pare rău, nu sunteți ce trebuie. Don`t call us, we call you.

E aglomerație de designeri de produs, hall of fame-ul românesc stă să se rupă ca un pom fructifer care a rodit prea bogat, sub greutatea mulțimii de nume. Bertha a venit prea târziu, trolebuzul cu designeri se îndepărtează greoi cu oameni pe scară.
Și acum vreo lună vine telefonul.
German Design Awards a nominalizat patul Hellen. A fost înscris de Patzo Studio. Bertha și Zoli.
Ce e asta German Design Awards?
“The German Design Award is the international premium prize of the German Design Council. Its goal: discovering, presenting and awarding unique design trends. Every year, top-quality submissions from product and communications design are awarded, all of which are in their own way ground-breaking in the international design landscape. The German Design Award, started in 2012, is already one of the best-known design competitions in the world and is held in high regard well beyond professional circles.”
Bertha zice: vrei te rog să scrii despre asta? Dar nu despre mine. Despre Zoli.
Nu știu să scriu despre Zoli, că nu l-am cunoscut. Știu doar că e priceput, că lucrează în lemn și că îl cheamă Zoltán Pattantyús.
Dar pot să scriu despre Bertha care nu trebuie să se machieze gros și să fotoșopeze realitatea ca să dea bine. Care, pentru că a decis să-l dea pe Oprescu pe Boc și pentru că nu a bifat evenimente cochete populate de impostori artiști, nu reușește să intre nici măcar cu băieții de la catering la petrecerile designerilor de capitală.
Ce spune asta despre noi? O mână de speriați înarmați cu perii mari cu care pieptănăm blănurile finanțatorilor, ghemuiți în provincialism, speriați de Auslaender-ul care vine să ne tragă scaunul de sub noi. Pleacă domle de aici, nu avem nevoie de nimic de la tine, lasă-ne în pace să copiem la nesfârșit mobilă suedeză și lămpi daneze, ce vii matale să inovezi?
E prea târziu.
Elitele sunt bresle bine organizate, închise după ziduri groase de familiarități, relații și servicii pe care nu poți să le penetrezi. Și nu ai timp să le asediezi.
Singura cale să fii înăuntru este să pleci în afară.
Așa cum a făcut Patzo Studio, cu Bertha și Zoli, omul despre care nu știu nimic să zic. Decât că are un nume imposibil, la fel de imposibil ca succesul într-o țară cu nota 10 la aroganță, pe care habar nu am de unde am învățat-o. Probabil de la Năstase. Zic.

2 comments
  1. ad.rien said:

    Inteligenta se misca mai repede decat prostia comoda.

  2. nisabur said:

    zoltan pattantyus e un pictor clujean, absolvent al academiei de arte vizuale ion andreescu. la un moment dat expunea impreuna cu “grupul celor 6” din care facea parte impreuna cu pictorii aurelian pirosca, andrei campan, kudor istvan, leonard vartic si mihai pop.
    impreuna cu ei mai expunea si rectorul academiei mai sus mentionate, pictorul ioan sbarciu, care le-a fost profesor.
    actualmente mihai pop este curatorul galeriei “plan B”, iar bertha savu este sotia pictorului serban savu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: