Vă-n gura cu arienii voștri
Holul spitalului Colentina. Am venit, cu pile, să fac o ecografie pentru că medicul ecografist de la clinica unde plătesc un abonament baban s-a îmbolnăvit. Nu pot să îmi permit să aștept, ce mă fac, unde să mă duc? Hai că vorbesc eu cu doamna Georgescu și ea o știe pe doamna Pârvu și ea pe doamna Oancea și ea știe pe cineva la…, ghemul de pile se deșiră: poți la Colentina, la 9 dimineața?
Pot.
Doamna doctor are față de pisică, o fundă colorată la gât și o impolitețe acră. Ea îi face un serviciu femeii care m-a băgat cu pile. Nu mi se adresează, plimbă apăsat bastonașul de plastic înmuiat în gelul clisos așternut pe pielea mea de parcă am fost înghițită de un balaur cu gastrită și scuipată din nou afară. Îi dictează asistentei și o ia la rost pe asistentă, că nu pare să țină pasul cu dictarea, e proastă sau ce?
Nu doamna doctor, pot să scriu în ritmul dumneavoastră doar că a sunat doamna doctor Pârvulescu, să-i zic să vină în 5?
Să vină în 10.
Îmi dă să mă șterg fix 42 de centimetri de hârtie igienică cenușie, ca un obraz de miner ieșit din șut. Nu am cum să curăț balele gelului așa că femeia care m-a adus aleargă să cumpere 3 suluri de hârtie igienică, să doteze cabinetul. Și niște apă, “că are vezica goală, nu văd nimic dar nimic, în abdomen.”
Stăm pe hol și eu beau apă și culoarul s-a populat de femei cu ghetuțe de lac, picioare fine, taiorașe elegante și păr bricolat ca acoperișurile de pagode.
Doctorițe platinate se foiesc de colo-colo, troncănind pe culoare. Troc-troc-troc, halatele nu sunt închise, lasă să se vadă bluze cu arabescuri și șerpi de argint încolăciți la gât. Tip-top sunt doamnele doctor și după ele trec pe hol femei îmbrăcate în costume vișinii sau mov pe care scrie Cleaning Service, împingând un mop umejor pe podea. La doamna doctor pisică în fața cabinetului s-au strâns 5 bătrânele cu broboadă, unele cu ilice peste pijamale și cu șosete groase în șlapi chinezești verzi și roz vânăt.
Au venit de pe secție de la cardio, au dosare, trebuie să intre, să li se facă ecografiile. Nu durează mai mult de 3 minute. Doamna pisică e foarte expeditivă. Dar mai apar și doi infirmieri cu doi bolnavi în căruț care au prioritate. Băbuțele freamătă, una dintre ele se așează cu o bucă pe mine și zice: dă-te doamnă, mai încolo.
Mă enervez și îi zic că putea să mă roage, nu e nevoie să se suie pe mine dar îmi dau seama că de unde vine ea ăstea sunt niște subtilități, pierdere de vreme.
Una dintre mămăi are un mobil pe care joacă ceva cu păcănele, e absorbită în spartul pixelilor albaștri-verzi-portocalii și nu o vede pe doamna doctor cu păr permanent vopsit galben-pui de găină când se repede și o ceartă că ăsta-i spital nu cazino. Potoliți-vă odată cu telefonul ăsta că se aude pe tot holul!!!
Bătrâna invadatoare, aia care s-a suit pe mine, e acum în picioare, amușină ușa, clar va intra în cabinet, nu mai rabdă o secundă. Dar nu. Stai jos mamaie!, o culcă pe băncuță cu un upercut doctorița pisică.
A venit cineva important.
Femeia cu pila îmi spune că e doamna doctor Pătrașcu, fiica lui Proca. Cine e Proca? Fost ministru al sănătății, pe vremea lu nea Nicu. E înaltă, cu un păr lung și ondulat ca peruca de judecător, are o față albă și un palton verde care coboară până deasupra gleznelor fine. Uite-o și pe sora geamănă, și ea medic, căsătorită cu profesorul x. E un pic mai cocoșată sora geamănă, dar tot blondă, masivă, cu față rotundă albă și ruj roșu.
Femeile ăstea blonde toate se strâng ca un sabat de vrăjitoare în mijlocul holului și își fac complimente, chicotesc, discută despre copii, vreme, călătorii și, dacă tot veni vorba, despre sănătate.
Ele sunt adevăratele urgențe, intră peste rând în cămăruța pisicii și stau la povești în continuare. Probabil că se șterg de gel cu hârtia igienică cumpărată de femeia care m-a adus pe mine.
Bătrâna cu basma, probabil de aceeași vârstă cu fiicele ministrului Proca, rămâne să aștepte, învinsă în fiecare zi de un sistem rămas neschimbat din `46 încoa. Un sistem al castelor, încremenit în straturi imposibil de amestecat, ulei, apă.
Doamna doctor iese zâmbind și continuând conversația pe culoar și mamaia se ridică și dă să intre în cabinet dar femeia care m-a adus pe mine se luptă, nu mai are timp de pierdut și mă bagă în față, că vezi bine, îmi crapă vezica.
E drept că abia mă mai țin dar îmi crapă și obrazul așa că spun că ar trebui să intre bătrânica.
Pisica se enervează și îi spune femeii care m-a adus-cu mine nu vorbește-că să nu-i spună ei cineva pe cine să ia înainte, că ea are un program și o disciplină și, întorcîndu-se către mamaie: dumneata ce cauți aici? De ce ai venit de pe secție? Cine te-a trimis?
Caste.
Chiar și cu pile, suntem cel mult acceptați. Balaurul nu o să se șteargă cu noi la cur azi, că are mereu, la îndemână, cu cine să o facă. Mă uit la femeia cu pila, cea care tocmai și-a pierdut o viață, în acest joc dement, al trântei cu sistemul. E nezdruncinată, ca un îmblânzitor de tigri care e sigur că știe cum să îi ia și nu îi e frică nicio clipă să își bage capul în gura unuia.
Spune: dacă nu ai pile, nu rezolvi nimic. Și doctorița asta e nesimțită dar să știi că alții sunt de treabă.
Cum ți-o fi norocul. Și norocul și-l face omul cu mâna lui, cumpărându-l cu răbdare și trei suluri de hârtie igienică.
feher 
Unde sunt arienii ?
In ultimul paragraf!
Dupa ce am citit titlul, am pus mana pe tarnacop. Iti dadeam ignore de sareau tandari din tine. Dar am avut rabdare si am citit pana la capat. Nu mai insist ca e adevarat, ca am ighitit portii zdravene din otrava de care vorbesti aici, ca de cate ori ajung de nevoie la medicul de familie folosesc citate asemanatoare cu titlul. Scriu pentru faptul ca m-ai facut sa rad. Cu sunet. Nu zambet, nu ridicarea amara a unui colt de gura in timp ce partea cealalta ramane intepenita. Ras cu chicoteala. Poate ca luatul in raspar, metoda noastra romaneasca de a trece mai departe, e ceva neeuropean, neserios, de limitati si batuti in freza ce suntem. Dar am ajuns sa pun mare pret pe ras si pe cei care pot sa-l aduca.
Asta, asa eufemistic. De fapt toate picurile puse aici fac bine, aduc ceva din trasaturile omenesti de care se vorbeste foarte mult si care se gasesc parca din ce in ce mai putin. Pe unde vor fi fiind ele, umanitate, solidaritate, comuniune?
E bine ca “ne radem”, ne “simtem” bine dar lasand gluma la o parte eu cred ca ar trebui sa-i intelegem si pe “arieni”. Ce ai vrea sa faca ? Din punctul meu de vedere e foarte bine ca sunt platiti mult peste masura acesti oamenii incapabili fiindca in acest fel nu-i regasim pe strazi gata sa ne ia gatul pentru o felie de paine. Oricum s-ar pune problema sa sti ca noi meritam sa traim intr-un asemenea sistem, si aici ma refer la sistemul de pe intreaga planeta si nu numai la cel romanesc, fiindca noi nu dorim sa devenim oameni sau macar sa-i educam pe copiii nostri sa devina, noi ramanem, si ne place sa fim doar niste maimute vorbitoare. Cand mai aud pe cate unul ca-mi mai da replica “decat o viata de pisica mai bine o zi ca leu” atunci imi reamintesc ca traiesc intr-o lume dominata de maimute vorbitoare foarte prosaste sau foarte nemernice, prostii fiind aceia care nu stiu ca LEII MANANCA ANTILOPE SI OMOARA PUII LEOAICELOR, in unele cazuri chiar puii propri, si se trezesc ca sunt nedreptatiti : “Dar cum e posibil asa ceva ?”, dar cineva trebuie sa-i intrebe : “Da voi sunteti chiar atat de prosti, pe ce lume traiti ?”, iar nemernicii sunt cei care stiu cum functioneaza natura, cel mai puternic castica, dar care spun ca doresc binele si incoltesc victimele pe la spate ca un adevarat pradator. Acesta este mersul firesc al lucrurilor iar noi DORIM CA TOTUL SA FIE NATURAL, dar daca asta ne dorim, NATURA PE PAINE, de ce nu traim ca cei din comuna primitiva, de ce dracu’ am mai facut unelte, ne-am facut acoperis deasupra capului, de ce ne-am mai pus sa plantam si sa crestem animale, nu era mai bine vanator-culegator cu o speranta de viata de 30 de ani ? Traiam si cresteam in pesteri, mancam sanatos fara E-uri, nu era mai bine sa traim NATURAL? Doamne cata prostie, cu kilogramul nu altceva, naturalete pe paine. Asa ca ne meritam soarta, sa nu ne mai plangem fiindca NOI ASA ALEGEM SA FIE. Dar totusi, daca unii dintre noi chiar dorim sa devenim oameni pe viitor si nu mai vrem sa ramanem doar la stadiul de maimute vorbitoare cred ca ar fi timpul sa ne adunam, sa cautam persoane la fel ca noi si sa-i facem sa inteleaga, fiindca putini vor intelege, ca doar cei mici conteaza si nu noi cei “maturi”, iar ceeace noi trebuie sa facem concret este SA-I EDUCAM PE CEI MICI, cat de multi putem si nu doar pe ai nostri, SA-I EDUCAM PE CEI MICI IN SPIRITUL CORECTITUDINII SI AL DREPTATII PENTRU CA IN VIITOR CU EI VOM AVEA DE A FACE, asta in cazul in care nu o sa ne surprida batranetea la fel de tare cum au fost parintii si bunicii nostri care ziceau “Pai eu nu o sa ajung la varsta aia” si cand au trecut de 70 de ani au replicat “Pai daca stiam ma ingrijeam si eu mai bine”, aia da, te ingrijeai, cum sa nu !?. Ne adunam, ne ingrijim cat mai bine pentru a trai cat se poate de sanatos si nu “natural” cum ar crede unii, si cu certitudinea ca NU STIM CAT VOM TRAI, ca sa nu ne ia pe nepregatite o varsta de 80 de ani, o varsta foarte probabila in conditiile vietii actuale, si cel mai important sa invatam MASURA LUCRURILOR, TUTUROR LUCRURILOR, pentru a putea sa-i invatam si pe copiii nostri. Ce zici, te bagi ?