Criza instalatorilor și Moise

Acum e imensă. A luat-o în jos pe perete, s-a lățit și înspre colț, a trimis un braț și pe tavan. Fiecare înaintare urmată de o retragere dezordonată a umezelii lasă pe varul alb contururi maronii, depuneri de sedimente aduse de flux și uitate în graba refluxului.
Pe pereții băii am o hartă a mării Tetis din care continente s-au ridicat la suprafață ca bulele de oxigen care părăsesc corpurile celor care se îneacă.
Pata mea de pe tavan e vie.
E de la ploaie, spune doct vecinul de deasupra a cărui țeavă de la toaletă o bănuiesc că pompează apă în marea mea Tetis.
Și atunci de ce atunci când plouă nu se întâmplă nimic, tavanul e uscat și prinde să se ude doar după 2 sau 3 zile?
Umerii ajung la urechi. Încurcate sunt căile Domnului și aparițiile mărilor pe tavane se știe că sunt mari mistere ale vieții. Dar un instalator ne poate lămuri.
Acești mari preoți ai conductelor și robineților. Să aducem unul, să sacrificăm un miel și în măruntaiele lui să îl lăsăm pe marele preot instalator să citească adevărul despre apariția petei de pe tavan.
Nea Săndel nu poate. E prins două săptămâni cu o lucrare mare. Are de făcut un apartament, nu are timp. Domnu Eracle e ocupat și el. Nu-și mai vede capul de treabă. Nici nea Nicu nu e mai liniștit. Nici atunci când vorbește cu mine la telefon, nu lasă bormașina din mână. Huruie lângă difuzorul telefonului și el latră câteva ordine la un adjunct care tace și face, “sunați-mă mâine doamnă dragă, că mă uit pe caiet și vă spun cum stau săptămâna asta. ”
Sunt puțini instalatori. Sunt ca apostolii lui Isus. 12 în toată țara. Restul au plecat în Spania și Suedia, Germania și Irlanda, că și țevile lor se sparg și și peste tavanele lor se năpustesc mări în potopuri abrupte.
Nici bucătari nu mai sunt. Cârciumarii se plâng că nu au cine să le mai taie ceapa, că au dispărut toți prin bucătăriile inoxate din Londra, Berlin sau Madrid. Nici chelneri nu mai sunt și nici electricieni sau depanatori și medici.
Avem însă din belșug bocitoare. Se pun pe ciuci și căinează țărișoara, unde merge ea, condusă de homosexuali și de lesbiene, de nemți și evrei, de masoni și oculte reptiliene.
Se duce dracului țara pentru că noi ne-am îndepărtat de la drumul cel drept. Și pata asta de pe tavan, mă uit la ea, nu-i marea Tetis. E oceanul de necazuri care se abate peste noi pentru că suntem păcătoși. Nu-mi trebuie un instalator, căci niciun instalator nu poate să coasă țeava spartă a ticăloșiei omenești. Poate un popă îmi trebuie. Să îl duc în pod, să îl las să șoptească rugăciuni și, miraculos, din peretele îmbibat să scoată toată zeama de ploaie și de vintre lepădată în conducte.
Știe careva cât costă o rugăciune de retras apele? Moise cât a luat pe a dumisale? Știe cineva un număr de telefon al său?

 

3 comments
  1. Radu said:

    domnul Eracle? adica un fel de Hercule?

    • feher said:

      Exact. Cu H aspirat.

  2. ad.rien said:

    Ai umor la cate ti se intmpla. Ca un facut. Si noua. Dar scriem despre altceva. Sau despre nimic. Asta e cel mai greu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: