Călătorie la capătul speranței

Pe lume a rămas doar bezna. În faruri se reped picături de ploaie imense și ceața strânge în paranteze drepte ecuația șoselei. La intrarea în Giurgiu, pe câțiva kilometri sunt trase TIR-uri cu stopuri lucind roșii, în sfârșit un pic de culoare. Și apoi intrăm în iarna umedă a unui Teleorman cu drumuri roase de șoreci de câmp, cu CAP-uri părăsite și case unde la 7 seara e beznă. Doar în fața cârciumii din Găujani, doi supraviețuitori aprind jarul țigărilor, trăgând cu o sete pe care ploaia asta rea nu poate să o stingă.
E nămol și calc cu grijă, fleoșc, fleoșc, arunc noroiul în spate, câinele latră scurt, albul blănii lui e înghițit urgent de întunericul de sub pătul.
E țuică și e salată de boeuf ornată cu gogoșari, e vin de țară și mă uit la mătușă-mea, văduva, ochi negri, mereu plânși, “Raluco, când moare soțul, Dumnezeu ar trebui să o ia și pe soție, să nu ne lase singuri, să ne chinuim cum mă chinui eu.”
Mătușa mai tânără zapează, e fan România Tv si Antena3, dar nu vrea să mă supere. După 2 ore, pocnește buboiul, nu poate să-l suporte pe Iohannis că a mințit cu casele. Nu are cu nimeni treabă din PNL, dar pe Iohannis nu poate să-l înghită. Și Kovesi și DNA, hai să fim serioși, ăștia fac dosare politice și oricum îi condamnă pentru căcățișuri.
Chiar și așa, nu a votat.
Unchiu-meu, da. Cu PSD. El îmi spunea acum vreo 2 ani despre feudalismul târziu instaurat de Niculae de la Asirom, cu sclavi plătiți în bonuri de masă care pot fi folosite să cumperi produse numai din magazinele lui Niculae.
Ia mai dă-i dracu pe toți, mătușa zapează și se oprește un pic la Badea apoi, simțindu-se vinovată sau poate îngrijorată că arunc un topor de șnițele în ecran, schimbă programul.
Văduva nu prea vorbește, spune că îl place pe Băsescu mai mult decât pe Iohannis, că ăsta e așa, arogant. La televizor, Țiriac declară că preferă hoțul, prostului.
Publicul din bucătărie aprobă.
Da, se fură de mii și mii de ani și mereu se va fura, spune unchiul și toarnă un vin chihlimbariu, pe care îl ține în peturi de Borsec pe care scrie 210 ani. Se fura și când a fost fondat Borsecul, când furi de atâta timp, devii din ce în ce mai bun.
Se fură și noi nu putem să facem nimic.
Decât să furăm și noi. Dar să nu ne lăsăm prinși, căci atunci suntem și hoți și proști și Țiriac ne vrea unidimensionali. Proști sunt ăștia de sunt sclavi în Sicilia, prost e statul care nu a trimis un consul puternic, care să dea cu mafia de pământ, să-i îngroape ca zmeul până la țâțișoare în pământul ăla de unde ies castraveții care hrănesc juma de Europă.
Proști suntem noi ăștia de ieșim în stradă, plătiți de Soroș, ce mare căcat ați făcut?
S-a oprit ploaia și dimineață în griul curții apare verdele zambilelor.
Vorbim despre Zăvoranca și Pepe și tata lui Pepe care s-a născut într-o căsuță de țigani rudari la ieșirea din Vedea, pe dreapta, “când plecați acum să-i arăți casele de unde a plecat tac-su lui Pepe, lăutar, s-a înhăitat cu Nicu Ceaușescu și cu Mădălin Voicu și cu Serghei. ”

Mașina ține malul râului, peste drum sunt bulgarii. Acolo pare mai verde. La noi totul e acoperit în gunoi, munți de gunoi în care câini scheletici scobesc plini de speranță.
Trecem pe lângă ruinele casei unde s-a născut tatăl lui Pepe. O căsuță gheboasă, căzută ca un bețiv într-o rână. Pepe a reușit în viață, Pepe e un model. Pesemne că el e hoț, nu prost ca noi.
Mătușa văduvă îmi spune că ea visează să meargă la Machu Picchu. Crede că a fost incașă într-o altă viață. În viața asta, are o pensie de 600 de lei pe lună și ochii roșii de la atâta plâns. O pată de culoare într-o figură cenușie, de om înfrânt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: