E belită, cum s-o zice asta în aramaică?

Sunt în tren printre păduri de mesteceni.
Am multă treabă dar rătăcesc pe posturile blogului, cândva prin decembrie 2013. Dau peste acest post. Deși nu îmi amintesc fața lui Basim, îmi amintesc povestea lui. Nu mi-e milă de el. E doar unul dintre cei care au permis să se întâmple ce se întâmplă azi în România. Unul din cei care au un singur răspuns, oricare ar fi întrebarea: ce să-i faci? n-ai ce să-i faci. Decembrie 2013-iulie 2017, e belită, cum s-o spune asta în aramaică?

Din încleștarea cu statul român, Basim Bakhaya-se citește BahHhaia, cu h din gât, hârâit, exact ca în ebraică- a pierdut o fabrică, vreo 20 de milioane de euro și 6 ani din viață. Angajații l-au furat de l-au rupt, cu sacul, roaba, tirul, cine să-i prindă? El, Basim, i-a dus de guler la poliție pe făptașii găbjiți cu mâna-n portofelul lui, poliția a ridicat din umeri și l-a trimis acasă, hoții s-au dus și ei la ale lor, liberi și nevătămați pentru că “nu avem ce să le facem”.

Basim își face cruce. Păi nu ești irakian, allahu akbar ceva?
Nu, sunt creștin ortodox, tata vorbește limba lui Cristos, aramaica”.
Adică sunteți semiți?
Nu, tribul vine din Ierusalim dar suntem creștini ortodocși”.
Deci nu ești arab?
Nu. Sunt cetățean român de origine irakiană, mutat în România în `91 și tâlhărit hotărât de statul român de peste 22 de ani.
O taxă aici, un impozit colea, statul român intră cu treierătoarea în lanul întreprinzătorilor și îi seceră fără cruțare.
Asta nu s-ar fi întâmplat în Irak atunci când am plecat de acolo.

Basim e prudent și gingaș. Îi e frică să nu-mi deranjeze patriotismul intrat acum 20 de ani în comă, poate se trezește miraculos dacă aud că Bucureștiul e vai de steluța lui și cei 23 de ani fără Ceaușescu nu au reușit să-l apropie prea tare de Bagdadul lui 1990, post Furtună în Deșert. Așa că zice de Sofia, da, Sofia lui 2013 nu se compară cu Bagdadul lui ’91.
Și Bucureștiul?
Eeeeei, se apară cu mâna ca de o muscă, nu pot să zic nimic rău că acum sunt cetățean român dar.. ” Basim nu continuă.
Se întoarce însă la povestea statului care a mâncat bunicuța și scufița și vânătorul e la Balc, cu Țiriac, deci povestea nu se termină cu happy end.

Era corupție în Irak  în ’91?
Hai că am zis o glumă bună, Basim se lasă pe spate și zâmbește îngăduitor.
În închisori erau doar politici, d-ăștia închiși pe motive politice, nu existau hoți. Dacă te prindeau furând îți tăiau o mână, o ureche sau îți luau o bucată de piele de pe frunte, te lăsau însemnat să vadă lumea că ești hoț”.

Păi dacă s-ar aplica legile astea la noi, ăștia din parlament nu ar mai avea cu ce să voteze, nu tu mânuțe, nu tu picioruțe, nu tu urechiuțe, niște matrioști de carne, cioplite delicat, fara colțuri. Poate cu limba să apese pe butonaș, să se asigure că DNA-ul nu îi va cerceta pentru conflict de interese și justiția nu îi va condamna la pârnaie pentru că fură cu… cu ce să fure drăguților, că nu mai au mânuțe și nici picioruțe? Păi cu mâinile copiilor și nevestelor și mătușilor, finilor și nașilor și verișorilor de gradul doi.

Noroc că la noi nu se aplică legea asta, că întreaga țară ar rămâne fără membre. Viermi inelați târându-se în noroi. Cum, de altfel, suntem.

Basim observă raționamentul dar nu suflă o vorbă. E cetățean român și nu vrea să își jignească țara adoptivă. Ce dacă a luat lăței de la ea, ce dacă i-a ciordit jde milioane de euro? E locul care l-a primit atunci când înapoi nu era scăpare. E locul care a ținut la ușă disperarea.
Îl invidiez.  Cum s-o zice asta în aramaică?