Ieri i-am spus unui prieten bun: mi-e dor de Ponta. A zis: nu mă mai copia, asta am spus-o eu primul.
Tot ieri am deschis revista Forbes, cei mai bogați 500 de români. Era pe masă într-un departament de marketing al unei bănci. Desigur, o primiseră gratuit, nimeni nu dă bani pe așa ceva. Răsfoind-o, am dat pe locul 56 de Dan Voiculescu, sărmanul bătrânel închis de samavolnicul Băsescu și echipa lui de la DNA, care plătește 700 de lei din pensie, lună de lună, singura metodă găsită de stat să-și recupereze în 13895 de ani zecile de milioane de euro ciordite de bietul moșuleț. Da ANAF-ule, Dan Voiculescu apare în top 500 cei mai bogați români, e pe locul 56, citește și tu Forbes și explică-ne și nouă de ce dracului nu îl execuți? Poate pentru că nu vrei? Poate pentru că la finalul filmului ăsta scrie: niciun corupt nu a fost rănit în timpul filmărilor și niciunui corupt nu i-a fost afectată averea sub nicio formă în timpul filmărilor?
Mi s-a făcut dor de Ponta pentru că îmi este dor de naivitatea mea de acum 2 ani. Acum știu că nu există “zis și făcut” în scenariul original. Doar “una spunem, alta facem”. Ca în orice ideologie, idioții cred că știu adevărul, inteligenții cred că nu știu nimic.