Mulțimea Videle și America dezgolită

Statul român îmi bagă în mâna în buzunar, nu, nu, de fapt nu, îmi sucește mâna dreaptă la spate și mă obligă să mi-o vâr eu singură în buzunarul stâng din care să scot 8000 de lei pe care să îi dau lui, statului, ca el, statul să îmi ofere pensie și servicii de sănătate în spitalele lui infecte.
În acest timp, parlamentarii liberali, pe tamjă cu parlamentarii pesede, dau o lege care spune că dezvoltatorii imobiliari, ăia de fac zeci de milioane de euro în marea bulă imobiliară românească, sunt scutiți de la plata taxelor. De ce? Or fi dezvoltatorii imobiliari sărmani, trăiesc în căsuțe de chirpici, cu bășici de porc în loc de geam?
Statul român îmi ia 8000 de lei mie și altora ca mine, facili d-ăștia care trec prin viață nesădind un pom, neclădind o vilă, neambalînd un bmw, neatârnînd de gât un kil de aur, neluînd o șpagă de 600.000 de euro. Pentru că nu trăim pe picior mare, cu 7 degete la fiecare labă din care 2 opozabile ca să ne apucăm temeinic de craca puterii, suntem amendați.
Statul ne amendează pentru viețile noastre mărunte, petrecute între cărți, la birouri, cocoșați la computere.
Statul ne ia 8000 de lei acum, cu declarația 600, pentru că noi nu am fost în stare să respirăm larg, grandios, să arăm vârtos ogorul mănos al banului gros.
Ce folos să trăiești așa?
Asta ne spune statul dându-ne astfel un șut în dos care, se știe din bătrâni, întotdeauna e un pas înainte. Căci uite cât de bine a ajuns Grindeanu și brăileanu și teleormăneanu.
Ca atare, pentru că eu sper ca și la anul să plătesc 8000 de lei în avans statului sau, de ce nu, că tot e gigainflație, să plătesc 30.000 de lei, vă rog să cumpărați cărțile mele: Splendidul loc al fericirii supreme (Mongolia, Coreea de Sud și Japonia) și America dezgolită de la brâu în jos, volumele 1 și 2 (Argentina, Chile, Antarctica, Uruguay, Brazilia, Columbia și Peru).

Ajutați-mă să câștig bani mulți și promit că îi voi investi în dezvoltarea unui proiect imobiliar la Videle, acest tărâm magic unde femeile puternice ca doamna Vasilica sau ca doamna Carmen ar trebui să se mute să respire aerul încărcat de estrogen teleormănean, cel mai puternic estrogen, cel care îți permite să alăptezi o nație întreagă cu succes, devotament, ospitalitate, grijă și loialitate.

Proiectul meu imobiliar se va chema Mulțimea Videle și se referă la golul pe care femeile acestea puternice l-au simțit în viața lor până când PSD-ul și domnul Dragnea le-au ajutat să devină niște oameni împliniți.

Cărțile sunt de vânzare în librării și pe site-ul editurii Trei. Cred că și pe elefant și libris.

Statul român are nevoie de mine și eu am nevoie de voi. Deci cumpărați cărți și vedeți dacă v-ar coafa emigrarea în America de sud sau, de ce nu, în Mongolia creșterii economice double digits (mă rog, acum 4 ani așa era).
Sau, de ce nu, ne mutăm și facem un sat dacic în Amazonia, îi vom spune: satul paralel. Sau poate îi vom spune în cinstea primul prim ministru femeie al României, Videle.

Apropo, am trecut o singură dată prin Videle, prin 1984, schimbam un tren. Ce gară superbă, ce amintiri de neuitat. Peronul scobit, invadat de ierburi palide, amintea de  Angkor, o civillizație care s-a predat plină de spirit de sacrificiu naturii. Maică-mea a coborât să îi spună ceva unei țigănci care încerca să plaseze 2 pepeni și garnitura s-a zmucit și a pornit. Mama a fugit după tren, taică-miu, netotul, a apucat-o de antebraț și a smuls-o de pe peron.

Dacă rămânea, pun pariu că mama era acum cel puțin președintele țării, că nu stătea ea la discuții cu mutul ăla de la Cotroceni, îl trimitea instant după țigări.