De ce ne trebuie un care de popi

Luminițe, căciuli suedeze, pancarte vesele, vuvuzele, copii în cârcă, pe de-o parte. Jandarmi călare, primărițe și ministrese platinate, mustăți trimate și buze catifelate la televiziunile mincinoase, pe de altă parte.
Suntem două grupuri de turiști vizitând în acelasi timp un monument istoric, unul de japonezi și unul de ruși, fiecare rămânând în barierele limbii lui, neafectat defel de vorbăria de lângă el care, incomprehensibilă fiind, devine un zgomot de fond ca lătratul câinilor sau huruitul bormașinilor.

Existăm în același spațiu fizic dar la etaje diferite de moralitate și niciunul dintre cei care locuiesc în podul valorilor nu vrea să plătească pentru inundația din demisolul conștiinței iar cei de jos nu vor să dea bani pentru țiglele de pe acoperișul național.
Suntem uniți de identitatea națională prin care fiecare din noi înțelege altceva.
Dar mai suntem uniți de altceva, de identitatea religioasă, ortodoxia, religia îmbrățișată de peste 90% din populația țării.

Nicio revoluție nu poate să aibă loc fără mase, biserică sau armată. În fiecare revoluție din lumea asta, reformatorii din armată sau biserică au fost cei care au asigurat victoria revoluției.
În Ucraina anului 2014, maidanul a avut parte de susținerea necondiționată a unei coaliții de biserici ucrainiene.

“They stand defiant before shield-wielding riot police, clutching gilded crosses and inspiring the freedom-seeking masses in Kiev’s Independence Square.

But the clergy of Ukraine are more than leaders of the protest that threatens to split the nation’s troubled alliance with Russia. They are a link to Ukraine’s historical independence, before the Russian Revolution led to the Soviet occupation that lasted until 1991 but still hovers above like a dark cloud. Amid the escalating violence, priests have been seen defying police, leading civilians safely past them and performing last rites on those killed in the clashes.” (http://www.foxnews.com/world/2014/02/21/ukraine-priests-provide-protest-inspiration-proud-link-to-pre-soviet-era.html)

Nu are sens să întrebăm de ce nu este biserica ortodoxă română în stradă, alături de turma de credincioși care s-a ridicat împotriva clasei politice românești care ne scoate din Europa și ne trimite din nou în poala pedofilului rusesc.

BOR-ul este o instituție la fel de coruptă ca lumea politică românească. Catedrala Mântuirii neamului va fi gata în 30 noiembrie și va costa 90 de milioane de euro, fără finisaje. Biserica scapă basma curată din orice scandal, fie cu profesorul de religie cu mâncărimea la ouă, fie cu pedofilul Pomohaci, fie cu implicarea în spălarea de bani din trafic de armament din țări africane, fie cu tăieri de păduri, fie cu construcții de mânăstiri, fără autorizație, în parcuri naționale, fie cu exorcizări criminale.
Bisericii i se iartă orice pentru că biserica este aliatul cel mai important pentru primarul hoț al pesedeului, el merge cu popa la pescuit, cu popa joacă vinerea șeptic și bea un vin de țară.

Biserica iartă corupția și bisericii i se iartă corupția. O mână spală pe alta. Iar în noiembrie 2018, 100 de ani după marea unire, catedrala va fi gata să-și mântuie ocupanții. Să ne primească pe toți, la ceas de sărbătoare, împreună.

Dar noi nu o să mai fim aici, noi ăștia din grupul de turiști japonezi. Vom fi plecat din țara să ne facem o altă țară.
Și aici intervine ipocrizia BOR-ului care nu înțelege că centenarul unirii nu poate fi sărbătorit doar cu juma de popor. Că atitudinea bisericii în fața acestui cataclismic val de emigrări trebuie să fie acea a preoților ucrainieni care au ieșit în maidan, interpunându-se între manifestanți și scutieri.
Biserica trebuie să înțeleagă că ce se întâmplă acum în țară este asemănător cu Maidanul lui 2014, mai insidios și aparent mai puțin mortal, o infecție care te ucide în câteva luni, nu în câteva ore. E malarie, nu ebola.

Biserica trebuie să înțeleagă că proiectul unității naționale nu poate să fie realizat fără o națiune. Acum sunt 3,4 milioane de români afară. După această iarnă, vom fi 5 sau poate 6. 99% dintre cei care au plecat sau vor pleca sunt tineri, forța de muncă a patriei care ar trebui să construiască următoarea sută de ani de Românie. Sunt elitele, sunt intelectualii, sunt conștiința spirituală a poporului român. Știu, cuvintele ăstea sunt tocite ca o pereche de flecuri de mersul apăsat al propagandei pe coridoarele de marmură ale Casei Poporului.
Politicienii sunt demagogi, hoți, ticăloși. Nu mă aștept de la ei să gândească mai departe de termenul de judecată în dosarul de corupție care îi privește. Dar în biserică mă aștept să fie preoți care să priceapă că poporul ăsta se risipește ca un stol de pescăruși în care intră alergând un grup de labradori.

Oare nu există în biserică preoți care să înțeleagă că cele două Românii au nevoie de un translator care să îi ajute să înțeleagă celebra scandare: ce vrem noi, e și pentru voi?
Dacă nu, vom rămâne cu luminițele, căciulile suedeze și vuvuzelele, protestând de data asta de la Londra sau Madrid sau Oslo. Iar platinatele își vor acoperi sfioase cu basma capetele când vor intra în Catedrala Mântuirii Neamului. Dar mântuit folosit cu înțelesul popular: isprăvit, terminat.

Sfârșit.
https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2014/02/20/dramatic-photos-ukraines-priests-take-an-active-role-in-protests/?utm_term=.e72e4de18c3e

9 comments
  1. ad.rien said:

    Este cel mai bun articol dintre multele altele bune.
    Merci, in pofida tragediei trairii disolutiei neamului acesta fara de noroc.

  2. Arges said:

    Bine zis, multumesc,
    Liviu

  3. stefanbragarea said:

    Cât se poate de corect și spus foarte frumos!

  4. Orice atitudine ar lua BOR, ca instituție, va fi criticată sau apreciată la fel de ambivalent ca felul în care acest articol îmbină speranța cu dezamăgirea în instituție și reprezentanții ei, deopotrivă.

    Dacă episcopii, sau chiar Patriarhul, ar ieși în stradă, alături de menifestanți, ar fi imediat criticat de implicare în politică, de oportunism, de părtinire, sau cine știe ce altceva. Da, unii i-ar/l-ar lăuda, ar fi bucuroși, ar vedea în acest gest, o confirmare a justeții cauzei pentru care luptă. Nu cred într-o biserică, de orice fel ar fi ea, desprinsă cu totul de realitatea socială și politică, dacă se poate face vreo separație între cele două, retrasă în “cele duhovnicești”, adică în repetarea poezioarelor liturgice duminicale peste zgomotul de fond al micilor aduceri la zi ale vieții satului. Dar nici nu cred într-o biserică care stă lângă gardul jandarmilor. Ci într-o paradoxală, sau cel puțin aparent contradictorie îmbinare între “împărăția Mea nu este din lumea aceasta” și “iată, Eu vă trimit în lume”. Nu putem face abstracție de multiplele niveluri ale situației fiecăruia dintre noi, în singurătate și în societate, și a noastră împreună, dreapta sau stânga, plecați sau rămași, tineri sau bătrâni, frumoși sau urâți. Niciunul din noi nu avem voie să ne concentrăm obsesiv pe unul din aspecte, și nici nu putem cere altora să facă lucrul ăsta pentru noi. În stradă venim de acasă, și acasă venim de la servici, de la terasă, de la biserică, de la piață.

    Și apropo de preoți, mulți din cei care ies în stradă, în București sau în țară, vor fi trecut și pe la biserică. Să nu presupunem că au făcut asta împotriva predicii din ultima duminică sau din ultimii ani. Fie că au primit un mesaj explicit, sau ceva care i-a întărit ca oameni, principial, moral, psihologic, spiritual, vor fi avut și acei preoți rolul lor. Chiar și numai pentru faptul că duc mai departe o tradiție anchilozată de comunism, în așteparea unor vremuri mai sincere și bune.

    • feher said:

      Multumesc Cristi pentru mesaj. Eu cred in biserica-traducator, biserica-mijlocitor. Exemplul bisericii ucrainiene in 2014 mi se pare important pentru situatia actuala a Romaniei si nevoia de biserica in strada. Partizana cu ideea de a pastra tara asta unita sau macar cu ideea de a nu o rupe mai tare.

  5. DanC said:

    @Cristian Pascu: Mda, sa fie bine ca sa nu fie rau. Mesaje intoarse din condei ca sa fie spalat BOR de pacate 🙂 Autoarea are dreptate 100%. Sa ne amintim si de altele, cum de exemplu Ponta era recomandat de BOR si nu Klaus (ca numai Ponta era vezi Doamne roman verde si crestin-ortodox adevarat). Sau cum s-a dansat frumusel in jurul unor cazuri gen Pomohaci (canta frumos in patrafir “sa fii om e lucru maare!”, era PR misto pt BOR, nu?). De ce BOR nu e cu multimea in cazul unor asemenea manifestatii? Pt ca inca depind de stat, iar statul e PSD, stim. Dar de ce nu se scutura de jugul asta, de ce continua sa le manance din palma PSD? Deci preferi construirea unei tichii de margaritar (catedrala), in loc sa lupti din rasputeri sa te desparti complet de PSD.
    Am auzit de multe ori chestia asta “ei, ne facem frate cu dracu’, sa trecem puntea”. Am intrebat cativa preoti: “bine, parinte dar daca in trecutul ala al puntii BOR s-a infectat cu diavolul?” N-am primit nici-un raspuns concret, doar de-astea umed-caldute, ca mesajul dvs.

  6. amicu said:

    Biserica? In primul rind biserica ortodoxa nu e o biserica militanta, prin traditie. Apoi, rolul ei nu mai e ce era si va fi din ce in ce mai mic. Si nu in ultimul rind clientii ei principali sint membri poporului psd-ist, cum sa participe biserica (parte din stat de fapt) la o demonstratie impotriva prietenilor ei?

    • feher said:

      Asa e. Dar nu biserica, ci acei preoti buni, sunt o gramada, care ar putea sa iasa in fatza si sa isi indeplineasca menirea. BOR este o sleahta politica infecta.

      • eugen chirovici said:

        Ah, asta mă unge tare pe inimă: “BOR este o şleahtă politică infectă”. Delicios (dacă pot încăpea deliciile în chestia asta)!

        Altfel, iertaţi-mă, nu ştiu pe unde îşi căzneşte sufletele, pe care se presupune automat că le are, grămada asta de care vorbiţi. În deceniile pe care le-am traversat (în goană mare, ca prostul), eu unul am întâlnit doar doi “preoţi buni” (sigur, unul este… catolic – dar ce importanţă are?) şi mi-e teamă că în cazul ăsta nu pot vorbi nici măcar de o grămăjoară. E adevărat, nu sunt un etalon de luciditate ecleziastică şi n-am – păcatele mele! – în trusa gospodărească de şurubelniţe, pensule şi bormaşină niciun detector de popi buni, dar nu cred că ratez foarte multe chestii cu bruma de simţ al realităţii care mi-a mai rămas şi cred că îmi imaginez suficient de corect câţi popi buni îşi fac veacul “p-aicişa pă la noi” (fără virgulă între cele două circumstanţiale complemente) (of, ce supărat sunt, aproape că mi-e jenă).

        De fapt, distinsă albă domniţă, sunt fericit, pentru dumneavoastră, că puteţi folosi pluralul persoanei întâi – “vom fi plecat din ţară”, “vom fi 5 sau poate 6” [milioane; expaţi, fireşte] – şi sunt tare nefericit că nu sunt şi eu japonez, trag de ochii mei toată ziua, să-i fac oblici, dar simt eu că nu-mi iese (deh, vârsta…) (da’ să ştiţi că, de fapt, mă răsfăţ: nu sunt nefericit, dimpotrivă, sunt un tătic extrem de fericit, pentru că doi dintre cei trei copii ai mei, cu nepoţi cu tot, şi-au găsit un loc sub soare în Anglia – şi e un soare extrem de civilizat, frumos educat şi generos). Cam asta ar fi tot ce rămâne demn de a fi spus…

        Vă doresc din tot sufletul să vă luaţi după copiii mei, nu după mine! Şi în niciun caz, absolut în niciun caz, să nu vă opriţi din scris!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: