În fata la Cotroceni, oamenii lui Plesoianu si Dragomir s-au strâns sã îl huiduie pe Iohannis. De ce nu apãrã poporul? întreabã iritatã o blondã, norã de securist. De ce o preferã pe Kovesi? Sãracul dulap, abia s-a întors cu halenã de Tenerife, i-a dat douã în falcã Sorineta, nu si-a revenit. Si acum are revolutie sub balcon. A trecut anul, suntem doar mai bãtrâni si mai sãraci.

Asta scriam acum un an.

A fost în piață taximetristul. A protestat, futu-i în gură de mafioți, “dar doamnă, nu e cum vrem noi, e cum vrea ăia puternici, occidentu, rușii, mă-nțelegeți?”
Nu-l înțeleg.
“Păi doamnă, la revoluție au ieșit mai puțini oameni decât acum, mult mai puțini și tot a căzut regimu și l-au împușcat pe Ceaușescu, deci a fost interes să pice comuniștii, mă-nțelegeți? Acum nu e interes, că dacă ar fi, s-ar duce de-a dura toți ăștia cu Dragnea în frunte, mă-nțelegeți?”
Înțeleg.
“Nu noi hotărâm ce și cum, degeaba ieșim în stradă, adică dacă Occidentu ăsta avea pregătit un înlocuitor pentru ăștia de la guvern, vă dați seama că profita, mă-nțelegeți, și îi băga la înaintare și schimba cum vroia el treaba, mă-nțelegeți?”
Boală grea neputința. La fel de grea ca optimismul. Prima te trimite la culcare, împăcat cu gândul că ești pucul de pe patinoarul unde Rusia a încins un hockey cu Vestul democrat, că nu ai nimic de zis tu, pucul. Intri în poartă, aluneci pe gheață oriunde te trimit crosele jucătorilor. A doua, te scoate în stradă, te ține în ger în fața unui Guvern mai surd ca maică-mea, care ascultă cu volumul dat la 55, inepțiile celor de la RomâniaTV sau Antena 3.
Primii, neputincioșii, sunt odihniți. Ai doilea, optimiștii, sunt răciți și cu cearcăne, certați de doamnele farmaciste: revoluție v-a trebuit? Uite acum vă crapă plămânii de pneumonie.
Și ce-ați făcut? Un căcat, nimeni nu și-a dat demisia, mă rog, valetul ăla trist de Iordache, care…
Chiar, Iordache s-a retras la Olt. A ținut chiar și o conferință de presă la Slatina. Nu am citit să fi fost primit cu huiduieli. Ce rost are, Iordache e un pion, pionii nu contează, nu poți să îi huidui. Grindeanu a plecat la Bruxelles și le-a cerut, în bătaie de joc, jurnaliștilor români să confirme în 3 ore dacă pot să vină. De parcă fiecare redacție are avion particular tras la scară. Desigur, în afară de România TV care are de la Ghiță un covor persan care poate să zboare, face două ore până la Dubai.
Poliția îi rupe cu dosarele penale pe cei care au filmat mitingurile din drone, Olguța cea cercetată penal amenință cu amenzile manifestanții care vin cu copiii la protest, poliția intervine și le cere protestatarilor să plece din Piața Victoriei, la spitalul Colentina directorul pus de noua putere treieră printre angajații care au vorbit despre starea deplorabilă a spitalului, Șerban Nicolae dă afară din comisia juridică reprezentanta Parchetului, Nicolicea dă presa afară de la ședința aceleiași comisii juridice.
Ce nu te omoară, te întărește.
PSD e mai puternic acum, mai unit. A strâns rândurile, are urechea ciulită, a lăsat dobermanii liberi în curte și nu mai așteaptă să îi vină rândul, ci mută primul. Dragnea anunță că OUG 13 va fi respinsă de Parlament ca să nu mai fie discuții, ne face un hatâr. În același timp, la Slatina, un pesedist provincial asigură electoratul că prevederile OUG 13 vor intra în proiectul de lege.
Vorba uriașului din Twin Peaks, it is happening again. Da, acum, se întâmplă sub ochii noștri. Dar, ca într-un blockbuster cu jafuri, PSD a băgat pe CCTV un film pre-înregistrat, cu o normalitate falsă, iar pe dedesubt ei sparg seiful cu valori.
Văru-miu mă sună și-mi zice: băi, ai fost plecată și ai pierdut revoluția.
Ca pe-o telecomandă, am rătăcit revoluția și nu pot să schimb canalul ăsta al deznădejdii și neputinței pe care am intrat.
Ce-mi rămâne de făcut?
Să cumpăr una noua. O nouă telecomandă-revoluție. E de vânzare la orice magazin al optimismului protestatar. Ce nu te omoară, te întărește, e o vorbă valabilă și pentru noi.
Ne vedem duminică în piața Victoriei.
Jos PSD.