Leni si ratonul

Am ajuns în Costa Rica în decembrie 2010, în plin sezon ploios și criză economică, cu o zi întârziere, bagaje rătăcite și o noapte pierdută în Panama.

Taximetriștii de la aeroportul din San Jose aveau uniforme imitând ordinea marțială, aeroportul era și el o cazemată greu de penetrat, altfel spus, odată ieșit, trebuia să treci prin catralioane de filtre ca să te întorci să cumperi o cartelă de mobil sau să îți scoți bani de la un ATM.

Ciudată dragoste pentru militărie la o țară care a renunțat din 1948 la armată.

Da. Costa Rica este țara central americană care, înspăimântată de epidemia de junte și generali dictatori din regiune, a abolit armata. Președintele Figueres, considerat cea mai importantă personalitate istorică a statului, a luat această decizie impresionat de cartea scriitorului SF H.G. Wells, “Outline of History”.

“The future of mankind cannot include armed forces. Police, yes, because people are imperfect.”, a spus Figueres. De atunci, Costa Rica nu are soldați și menține liniștea publică prin 7.500 de polițiști la o populație de peste 4 milioane de cetățeni.

Ceea ce nu înseamnă că e o țară blândă și lipsită de criminalitate. Sunt arme în Costa Rica. Sunt scoase din sertare în preajma Crăciunului când tâlharii pornesc la prădat, știind că e sezonul când muncitorul costarican primește al 13 lea salariu.

Obligatoriu.

Dacă nu ofereau al 13 lea salariu, companiile își pierdeau licența de funcționare pe teritoriul republicii. Așa mi-a spus un nene care stătea în fața mea la coadă la bancomat. Peste tot erau afișe și abțibilde care îți cereau să fii vigilent că sunt hoți, să protejezi pinul, viața și mustața.

Restul materialului despre ieslea unde va naste Leni Udrea îl gãsiti pe https://www.vice.com/ro/article/ywqnwj/costa-rica-raiul-romanilor-care-si-asteapta-condamnarea-la-inchisoare?utm_source=vicefbrom