Iarna pe uliță

Am pană pe stânga, spate. Iar.

A treia oară. Mașina stă într-o rână, cauciucul e moale ca o mână întinsă de un boier plictisit. Ninge mărunt din cerul gri care a înghițit dealurile și pădurile și turlele de biserici, nu scapă nimic din cerul gri, nici măcar sunetul clopotelor trase de oameni cu mâinile înghețate. Creștinii bat covoare în ninsoare. Praful se așterne peste zăpadă, zăpada e luată pe picioare, cu tot cu praf, dusă pe holuri de blocuri până la preșuri pe care este scuturată, călcâiele se lovesc marțial, bocăne creștinul din picioare, se scutură de praf, zăpadă și păcate, le lasă la ușă.

Am pană pe stânga și mă gândesc că un alt creștin, cu un cui sau cu o lamă, îmi dă găuri în cauciuc, poate îi iau locul de parcare, se știe că nu există crimă mai mare decât să îi iei locul de parcare unui cetățean onest al orașului. Scrie și în biblie, al șaselea păcat capital, dacă nu mă înșel: nu te așeza pe locul marcat de altul cu un scăunel sau cu un stâlpișor sau cu o bucată de bordură.

Pe ninsoarea asta, nu poți să ții un scăunel afară. Poate doar o bucată de bordură, că aia rezistă. Stâlpișorul e firav, cine ar lăsa un stâlpișor în parcare pe o vreme ca asta?

Ninge și nu ai unde să parchezi sau parchezi pe locurile altor oameni care își pun șuba pe ei și ies cu un cui sau cu o lamă să-și facă dreptate, până când să te lase pe tine, venetic, să le iei drepturile strămoșești la parcarea de sub geam?

În parcare la magazinul Star un polițist îngheață păzind cele 22 de locuri ale poliției locale. O să le păzească și mâine și poimâine, deși sâmbăta și duminica polițiștii locali nu vin la serviciu ci se odihnesc după o săptămână plină de acțiuni de păstrare a ordinii publice. Sau poate bat covoare mâine polițiștii locali, o să iasă toți cu bătătorul și ligheanul cu apă și oțet, să spele covoarele persane. Mâine deci nu o să fie țipenie de polițist în oraș, puteți parca pe trecerea de pietoni, în mijlocul ei chiar, puteți parca la intrarea în biserica Neagră, puteți parca în mijlocul rondului cu panseluțe de la Rectorat, ș-așa au înghețat.

De fapt puteți parca de astăzi acolo.

Nimeni nu amendează pe nimeni, creștini suntem. Cum să îi iei omului banii că s-a așezat pe trecerea de pietoni sau pentru că a blocat intrarea într-o clădire?

Dacă nu-ți convine, scoate cuiul, scoate lama și taie-i domle cauciucul. Nu o să trimitem noi forțe polițienești să îți facă treaba ta, de cetățean.
La covrigăria Gigi e coadă, batem mărunt din picioare în fața geamului ușor aburit, ca o privire de bețiv după a doua sticlă de vin. Mașina poliției oprește, copilotul coboară și se plasează decis în fața cozii, vânzătoarea cu fața roșie, dospită de căldură, îi face semn să intre și o bunică apare din spate, umilă: ce să vă dau băieți?
Băieții de la poliție nu trebuie lăsați să aștepte. Ei patrulează străzile, se asigură că fulgii cad de sus în jos, că gravitație ne ține tuturor bocancii lipiți de sol și că mucii nu se desprind și levitează în biluțe verzi în aerul rece.
Băieții primesc covrigi înaintea noastră, băieții ignoră coada, poate că suntem invizibili. Asta explică o grămadă de lucruri. Asta explică de ce nimeni nu primește amendă pentru că a parcat pe trecerea de pietoni, în vârful turlei muzeului de istorie sau pe biroul lui Scripcaru.
Pentru că atât noi cât și mașinile noastre suntem invizibili.
O țară pierdută în ninsoare care trebuie să se ciupească din 5 în 5 minute ca să știe dacă e există.
Sau să își bage un cui în cauciuc.