E tânăr, a stat în Anglia ani buni, face graffitiuri și bunicul lui a fost șeful Securității dintr-un oraș mare. Și taică-su, tot la Securitate. Dar el e artist.
Mâine are vernisaj. Spune că face artă de dragul artei, că nu muncește pentru bani.
-De ce?
-Cum adică de ce?
-De ce nu muncești pentru bani?

Pentru că am avut noroc, surâde dar ochii îi rămân serioși ca ai unui motan care evaluează mișcările unui porumbel bolnav.
Norocosul declară că nu se pricepe la politică și nu îi pasă defel de tot talmeș-balmeșul ăsta cu oug-urile pe care oricum nu l-a înțeles. Dezinteresul pentru politică vine la family bucket cu soliditatea financiară și meseriile tatălui și bunicului. Chestiile ăstea, revoluțiile, sunt trecătoare. Banu și puterea se transmit din generație în generație.
După 4 ore îmbobocește în el o nevoie albă și ascuțită de a-și da cu părerea. Se demonstrează că se…