100.000 de euro a dat Primăria București prin Administrația Monumentelor către o chermeză IAA, a industriei de publicitate, unde vorbitorul stelar era Aleksei Sorokin, trâmbița anti-gay a lui Putin. Suta de mii de euro a fost ruptă de Oana Zaharia, șefa Administrației Monumentelor București, de la gura reabilitării clădirilor de pe Calea Moșilor. Sau poate de la gura teatrului de vară. Sau a cazinoului Victoria.
Oana Zaharia are 155 de milioane de lei pe mânuță să-și ia ceva frumu de Centenar. Administrația e parteneră într-o altă paranghelie ce va să vie în noiembrie. Nu știu câți bani se duc acolo.  Pe site nu prea scrie mare lucru, e și bietul site un monument istoric lăsat în paragină. Câteva liste, niște noutăți din 2017 de când Carmen Dan era doar o secretară blândă iar Viorica Dăncilă își purta buretele din coc în anonimatul burghez al parlamentului european.

Acum aproape o săptămână am văzut un reportaj despre Sulina, câini nevoiași și clădiri cocoșate, îngenuncheate artritic între schele de lemn pe care nu lucrează nimeni.  Pentru că s-a schimbat legea, biserica sfântu Nicolae, monument istoric, a fost pasată de câțiva ani de la Patrimoniu la arhiepiscopia Tomisului, intrând astfel pe mâna faimosului tâlhar cu potcap Teodosie, ocazie cu care s-a terminat abrupt și definitiv și restaurarea. Cimitir și far, sediul comisiei europene a Dunării, totul se năruie în mici fuioare de praf și miros de porumb fiert, mațe fripte și răbdări prăjite.
Pungi saltă în vânt, măcar de era vreme frumoasă să te plimbi pe faleza de la capătul lumii, să te uiți la hăul care se cască sub tine. La Sulina vezi cel mai bine că pământul este plat. Aici se termină aerul și lumina dar niciodată nu se termină băutura. Bei până orbești apoi ridici piciorul drept și calci în gol, te duci pe partea ailaltă a lumii unde te așteaptă prințesa Moruzi și Jean Bart.

Casa poetului Alecsandri stă să cadă. Ne doare în cur, spun băcăuanii care sunt pe cale să o pățească iar cu apa. Vasile Alecsandri e mort de 128 de ani. Eu poate mai am 2-3 de trăit dar mă ucid ăștia cu zile. Las să dea banii să repare apa și după, de le-o mai rămâne, să facă și casa lu Alecsandri, că el nu se grăbește nicăieri.
Casa lui Alecsandri a fost cumpărată de un italian care vroia să o demoleze, stătea bine poetul, fix în mijlocul orașului. Când s-a prins că e clădire de patrimoniu, a lăsat-o să se prăbușească. Nu, greșesc, mai întâi a cerut pe ea, în 2007, 1 milion de euro, autoritățile din Bacău i-au zis să fugă cu cercul și acum italianul și autoritățile așteaptă să se năruie conacul, să se ducă dracului și acoloșa să înalțe poate o benzinărie, poate un mall, poate poate chiar o mândră biserică, așa cum se poartă în an Centenar.
Din când în când, pe sfoară în fața ruinei, flutură colorat hăinuțele unei familii tradiționale românești.
https://adevarul.ro/locale/bacau/foto-video-casa-vasile-alecsandri-bacau-vanzareproprietarul-demersuri-scoaterea-lista-monumentelor-istorice-1_53578ef50d133766a8054118/index.html

Azi am citit că se duse și casa în care s-a născut Brâncuși. S-a năruit un perete, nimeni nu poate să facă nimic pentru că e proprietate privată deși e construcție de patrimoniu.
Scrie Adevărul: În urmă cu mai mulţi ani, moştenitorii au vândut casa pe un cal şi suma de 500 de lei sculptorului Florin Codre din Bucureşti. Acesta a venit cu mai multe maşini pentru a o demonta şi duce la Bucureşti. A reuşit să dea jos acoperişul, moment în care autorităţile au intervenit şi au oprit totul pentru că nu exista autorizaţie de demolare. Sculptorul a fost amendat, iar materialul lemnos rezultat a fost confiscat, fiind şi acum într-un depozit al Primăriei Peştişani.

Cine e Florin Codre? Oooo, un băiat a cărui casă memorială va fi cumpărată peste suta de ani cu bani grei de un prinț saudit iubitor de infinit.
Căci Codre este sculptor, cascador, regizor și crescător de cai de rasă.
El este omul care a înhățat 2,2 milioane de euro pe o statuie care îi zace în curte. E clar că nu are o curte mică ținând cont că este vorba de, citez, “o coloană a infinitului din marmură înaltă de 36 de metri, stilizată sub forma unui stâlp ramificat, simbolizând o convergență a celor trei provincii românești.”
Tot el va primi de la Gaby Firea, prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic, circa 2,2 milioane de lei pentru realizarea si montarea unei statui a lui Vlad Țepeș. Florin Codre a realizat și statuia regelui Carol I, din Piața Palatului Regal. Atunci a fost organizat un concurs la care a participat doar Florin Codre, care, ce să vezi a și câștigat și primit peste 10 milioane lei. Codre a sculptat și statuia lui Carol I din Călărași. Pentru aceasta s-au plătit 3,6 milioane lei. Tot el va face și statuia regelui Ferdinand, lucrare platită de Primăria Capitalei pentru care există deja un contract din 2010 de circa 1,9 milioane lei pentru realizarea unei machete.

Faci o socoteală, domnul Codre și-a permis să plătească din cele 5 milioane de euro strânse din lucrările plătite de mine și voi, amenda dată de primariul Peștișaniului că a plecat cu acoperișul casei în care s-a născut Brâncuși.

Se vede treaba că acolo unde este talent-viu se găsesc și bani. Totul este să fie viu posesorul lu talentul. Oricare ar fi el. Talentul.
Viu și cu două mâini care pot să dea parandărături băeților de la administrația monumentelor istorice.
Amin.

https://adevarul.ro/locale/targu-jiu/casa-s-a-nascut-brancusi-s-a-prabusit-stateam-uitam-cade-nu-mai-facem-1_5bbde0a9df52022f755ea0a4/index.html

Au trecut două luni de la acest post. L-am scris în dimineața zilei în care guvernul Dragnea a gazat 100.000 de oameni, a bătut tineri și moșuleți, hipsteri și șoferi de taxi, chiar și 4 turiști israelieni, poate nepoții vreunei victime a Holocaustului pe care ieri, cu gândul la Bibi, o deplângea ipocrit pe pagina dumisale de facebook chiar tartorele suprem al familiei tradiționale, Liviuuuuuu Dragnea.
În astea 2 luni de la 10 august, PSD a făcut tot posibilul să blocheze investigația Parchetului General în privința brutalității reprimării protestului, l-a amenințat pe Lazăr, s-a dat cu curu de pământ că e victimă, a făcut și a pierdut un referendum și s-a mâniat pe indiferența poporului român care, e clar că vrea să fie înfiat de un cuplu de homosexuali, să nu mai fie bătut de mami Tăriceanu și tati Dragnea. A ieșit chiar și Prea Fericitul Daniel și a zis că referendumul este un succes nedeplin. Doamne, de ce nu l-ai băgat pe Daniel la PR și marketing, e foarte bun cu vorbele, prea fericirea lui nu este stricată de 45 de milioane de euro aruncate pe geam. Poate pentru că el era sub geam și a prins cele 45 de milioane în poală, cine să știe? A ieșit și Codrin Ștefănescu, fostul iubit al domnișoricii despre care se face vorbire în articolul de mai jos, și a zis că eșecul referendumului este eșecul tuturor românilor. Dar lipsa de reacție a bisericii la violențele din 10 august nu este eșecul tuturor fețelor bisericești, nu este eșecul creștinilor români, nu este eșecul nostru ca nație.
Nu.
În definitiv, cui nu-i place, să plece.
Aaaa, am uitat să spun, în ăstea 2 luni, PSD s-a împrumutat cu 1,75 miliarde euro. Miliarde, da. Euro, da. Și mai are nevoie de 2,5 miliarde, zice deputata Chichirău, victima agresiunii verbale a lui Șerban Nicolae, șoferul cefos și nervos, senator PSD.
Pe 10 a fiecărei luni voi relua acest articol.
Care ne lămurește deplin în privința democrației pe care o trăim.
Trăiască.

-Acum niște luni eram la masă cu niște prietene și una o aduce pe tipa aia de la România Tv, blondă, față de porțelan, prezentatoare, a umblat cu chelul ăla sinistru.
-?????
-Din PSD. Codrin …
-Codrin Ștefănescu. Deci o prezentatoare România Tv care a umblat cu ăla?
-Da. Stai să caut, uite, Cristina Herea. Și femeia ne spune că s-a apucat de design de poșete și, ce să vezi, a și ajuns să expună la Londra, trimisă de statul român, de la care a câștigat o bursă. Sau așa ceva.

O caut pe net, primul lucru este interviul din 2012 luat de Libertatea. Titlul este: Nu mi-am găsit niciodată fericirea într-o pereche de pantofi de 1000 de euro.
Asta pentru că ai găsit-o într-o pereche de pantofi de 3000 de euro, îmi spun plină de invidie continuînd lectura interviului hagiografic luat de către jurnalistul Claudiu Petrișor:
Cristina, esti proprietara unei casa de peste jumatate de million de euro, conduci trei firme şi deţii mai multe proprietati. De ce nu ai făcut publice aceste lucruri?

Pentru că mi-am dorit să fiu judecata pentru ceea ce fac, nu pentru ceea ce am. Nu mi-am contorizat niciodata averea in bani sau lucruri materiale si ma consider un om bogat doar atunci cand ma uit in suflet, nu in portofel. Din păcate, lucrurile care contează cu adevărat în viaţa nu se pot cumpăra, oricât de multi bani ai avea in cont.

Cine este Cristina Herea, posesoarea unei case de jumate de milion, care conduce trei firme și atunci când se apucă să deseneze poșete ajunge instantaneu pe banii mei la Londra, să le prezinte la un salon de design?
Viata ta pare lipsita de griji, de ce ai ales sa te implici în presa tabloidă?

Pentru că am fost întotdeauna fascinată de puterea informatiei. Spectacolul psihologic oferit de lumea mondenă nu a facut altceva decat sa ma trezeasca la realitate si sa ma maturizeze. La 18 ani am ales Facultatea de Jurnalism, renuntand la bursa din Franta, de la Facultatea de Stiinte Policite. Tatăl meu nu a mai vorbit cu mine trei luni. Din dorinta de a nu-l dezamagi la 21 de ani mi-am infiintat propria firma de consultanta media, iar cand mi-am luat licenta am renuntat la presa scrisa si mi-am continuat studiile la Strasbourg, in Consiliul Europei. În urma experientei de la Scoala Europeana de Stiinte Politice am scris cea de-a doua carte, România de Culise’.

Crezi că oamenii te-au judecat gresit de-a lungul timpului?

Multi m-au judecat dupa aparente. Nimeni nu a fost interesat de faptul ca am copilarit mai mult in Academa Romana sau că aveam doua locuri de munca la 18 ani pentru ca îmi doream să îmi câştig independeta financiară, faţă de părintii meu. Nici campaniile umanitare organizate alaturi de Leslie Hawke nu fost demne de luat in seama. Imi amintesc ca in urma cu 9 ani  plimbam casete si foi printr-o televiziune, iar când m-am angajat la un cotidian scriam cu laptopul în brate, pe un scaun. Nu aveam birou nici măcar un birou. Toate aceste lucruri nu m-au descurajat, din contra, m-au determinat să îmi depăşesc condiţia. (tot interviul aici)

Îmi crapă capul.

-Deci la 21 de ani face o firmă de consultanță media și clienții se bulucesc, normal, pentru că…?
-Nu știi cine e taică-su? Taică-su a trimis-o la Strasbourg. E ceva general secu. Ba nu, e procuror. Sau judecător. Oricum, un monstru sacru.
Cristina Herea și-a depășit condiția de a fi fiica lui tati. Nu-i ușor.
A scris și o carte.
Este copia la indigo a unei alte fete a lui tata care a făcut SNSPA și apoi a scris, la numai 22 de ani, o carte nici mai mult nici mai puțin decât despre brandingul de țară, apoi a ajuns la ministerul de externe care a trimis-o 3 luni în Coreea de Sud, la specializare, pe banii mei și ai tăi, apoi a pierdut cursa pentru postul din Coreea de Sud în fața unui alt elefant securistic mai bine înfipt, și s-a căsătorit cu un băiat care lucrează la A3 și s-a mutat în casa luată de tata care este un mare om de afaceri pe o piață complicată, cea de medicamente.

Mă gândesc la toți copilașii ăștia de ciocoi noi, cum trebuie ei să lupte să-și depășească în fiecare zi condiția.
Și mă mai gândesc la copiii care nu pupă o bursă, indiferent cât de geniali sunt, pentru că nu au părinții bine înfipți. Mă gândesc la toate Adrianele și Marilenele, Cristinele și Sebastienii care au luat fața unor elevi și studenți talentați dar cu părinți ceferiști, contabili și femei de serviciu.
Și mă gândesc la milioanele de români care au plecat tocmai pentru că în țara asta unde Cristina Herea ia burse și își face firmă de consultanță media după 3 ani de studii, copiii lor nu au nicio șansă.
D-aia pleacă, șterg bătrâni italieni la cur, spală pe jos în case de nemți și sunt barmani în Spania: ca să aibă o șansă ăla micu.
Și d-aia piața Victoriei ar trebui să fie neîncăpătoare azi.
Pentru că ieșim nu numai pentru frustrările noastre, pentru copilăria noastră călcată în picioare de cumetriile de partid și de ierarhia peceristă. Ci pentru că genetica puterii înseamnă că nici copiii și nici nepoții noștri nu au nicio șansă într-o astfel de țară care prețuiește și premiază poșetele Cristinei Herea.

Gabi e prietenul meu din copilărie. Casa lui era vis-a-vis de casa părintească a mamei mele. Tatăl lui era verișorul mamei mele.
Tatăl lui a murit acum o săptămână. Dumnezeu să-l odihnească! S-a strâns tot neamul la pomană, s-au întins mese, s-a plâns, s-au aprins candele, s-a vorbit politică.
Un unchi, îmi zice Gabi, uite ăsta care a intrat acum în curte, îmi spuse alaltăieri că el l-ar vota tot pe Dragnea că i-a mărit pensia. Și eu îi zic: măi omule, tu de unde crezi că au ăștia bani? De unde crezi tu că au bani să-ți mărească ție pensia? I-au împrumutat, fac datorii și trebuie să plătească dobânzi. Ai copii, ai nepoți, mărirea aia de pensie pe care, după capul tău, ți-a dat-o Dragnea,  o să pice pe spinarea lor. Ei o să tragă să o dea înapoi. Copiii și nepoții tăi. Și atunci unchiu-meu a spus: păi nu m-am gândit niciodată așa.
Păi de ce să te gândești? Obosești dacă te gândești.
Cu mătușă-mea și unchiu-mio joc friptea. Ei își așează în palmele mele palmele lor întoarse cu burțile în sus și eu încerc să scot o mână iute de dedesubt și să le cârpesc una fără ca degetele lor să mă poată înhăța.
Mergi la referendum?, mă întreabă mătușa.
Nu. Pentru că e referendumul lui Dragnea.
De ce al lui Dragnea?
Că el are de câștigat, singurul, din așa ceva.
Dar ce aveți frate cu omul?
Nu e un om, e un sistem.
Deci sunt și alții?
Da. Dar el e capul. În sisteme autocratice, tai capul, ai rezolvat problema. În plus BOR-ul este o clică de mafioți care sug bani de la stat și manipulează credincioșii.
Cine?
Biserica.
Dar ce treabă au ei cu referendumul?
Păi ei îl susțin, fac propagandă, acum e asta cu homosexualii, mâine o să fie avort, poimâine o să fie castrare chimică pentru cine nu e de acord să pupe icoana.
Mai dă-i în pizda mă-sii de popi, intervine unchiu-meu. Noi ne ducem.
De ce vă duceți?
Pentru că e dreptul nostru.
De acord. Drept, nu obligație.
Dreptul nostru să spunem ce vrem. Poate zic că nu sunt de acord cu modificarea, dar tot mă duc.
Câți homosexuali știi? Ce ți-au făcut ție homosexualii?
Nu e despre asta, ci despre dreptul meu. Te-am ascultat atunci când ai zis să votez cu Băsescu, poate era mai bine să iasă Năstase. Știi ce rău a fost pentru noi.
Dar Băsescu a zis că susține referendumul.
Așa și?
Faceți ca Băsescu? Dușmanul?
Dansul continuă în jurul mesei din mica bucătărie. La televizor e Vocea României, Andra, femeia tradițională, e cățărată pe niște pantofi cu talpă din plastic transparent, de stripteuză. A cântat la Întâlnirea Internațională a Tinerilor Ortodocși. Câți bani o fi primit Andra, că gratis nici lui Dumnezeu nu-i place?
Nu ne uităm la canalele de știri, să nu ne certăm, anunță- mătușa. Dar toate argumentele ei vin direct din studioul A3. Nu mai are încredere în justiție, Ponta, cu care a votat în 2014, i se pare un șobolan arivist, pe 10 august a fost încercare de lovitură de stat și plângerile penale ale demonstranților sunt măsluite.
Am ajuns să-mi fie frică să spun că sunt din Teleorman din cauza voastră!
Nu din cauza noastră, din cauza lu Daddy!
Dă-l dracu pe Dragnea, crezi că eu țin cu Dragnea? Dacă e vinovat, să-l bage la pușcărie, dar nu mai ai încredere în justiție, cu procurorii ăia corupți care fac dosare la comandă.
Gabi spune că nu e nimic de făcut. Să muncim, să ne câștigăm pâinea, să ne vedem de treabă și să-i dăm în pizda mă-sii pe nemernicii ăștia, că o să dispară.
La 3 metri de tine, un câine mârâie, se lasă pe picioarele din față, își ridică buza de sus și-și rânjește colții. Tu ce faci? Îți vezi de curățat cu un bețișor rahatul de pe talpă, e clar că ai noroc dacă ai călcat în rahat, ignori câinele și el o să dispară. Mâna lui Dumnezeu va ieși dintr-un norișor cumulonimbus, va apuca între arătător și degetul mare câinele turbat și îl va muta 173 de kilometri mai încolo.
Îndrăznește să crezi.
Nu îmi rămâne decât să propun mita electorală: zi, cât face să nu vă duceți la referendum?
Unchiu-meu râde. Atmosfera se destinde. Mătușa spune: hai mă, nu vrei să mă duc la referendum? Hai că nu mă duc, e bine așa?

Ne luăm în brațe, mulțumiți. Vocea reporterului anunță câți pușcăriași din penitenciarul x au cerut urna mobilă în prima zi a referendumului. Mă gândesc câți dintre ei sunt tâlhari, violatori, soți care și-au ucis nevestele. Votează ca să schimbe Constituția. Homosexualii sunt cei care i-au băgat pe ei la pușcărie. Toți procurorii și judecătorii sunt homosexuali. Ciocănelul ăla pe care îl lovesc de masă când pronunță o sentință e și el din lemn de copac homosexual.
Gabi se uită la mine cu o cătătură dintr-o parte. Nu ai mă nimic ce să faci în țara asta.
Dar eu sunt fericită că am reușit să conving doi oameni să nu meargă la referendum.
Doi.
Doi și de cea mai bună calitate. Pentru că sunt din Teleorman.

La început mi-a fost milă de Viorica Dăncilă. Săraca, e proastă. Nu poți să fii rău cu un prost. Poate săraca o fi și știind că este proastă, mi-am zis. Poate săraca ar vrea să nu se mai joace de-a primul ministru. Poate săraca se roagă, ca o fetiță pe care golanii au cățărat-o pe un leagăn căruia îi fac vânt din ce în ce mai tare, zboară fustele Viorichii și ea se roagă cu glas ascuțit, plin de lacrimi: vreau să mă dau jos, vă rog, dați-mă jos!!! Dar golanii râd și nu o lasă să coboare.
Mi-am imaginat familia ei ținută ostatică într-un beci, ciopărțită de sechestratorii care i-au trimis primului ministru câte o ureche din soț și un deget din fiu, nu glumim fătuco. Fă ca noi sau îi topim cu acid într-o cadă de fontă.
Ascultând-o azi în intervenția din Parlamentul European mi-a fost milă de mine.
Nu copilul și soțul lui Dăncilă sunt ținuți captivi de Ndragheta-PSD în pivniță.
Ci adevărul nostru, viețile noastre, cărnurile noastre, ale celor care de doi ani de zile am fost săltați de pe stradă, răpiți de banda din Videle.
Dăncilă nu are nicio problemă să spună în fața parlamentului european că legile justiției îi fac pe magistrați mai liberi, în condițiile în care asociațiile judecătorilor au ieșit pe treptele tribunalelor în toată țara, protestând împotriva modificărilor operate de trupa Iordache-Toader.
Dăncilă nu are nicio problemă să vorbească în fața parlamentului european despre Parchete ca instrumente ale opresiunii, în condițiile în care acestora li s-au tăiat monstruos fondurile și astfel, au fost trase pe dreapta, în timp ce crimele cu violență s-au dublat după marea eliberare din pârnăi dictată de Tudorel Toader.
Dăncilă nu are nicio problemă să spună în fața parlamentului european că Jandarmeria a acționat legal pe 10 august, în condițiile în care există peste 800 de plângeri ale demonstranților împotriva jandarmilor și instanțele, cele pe viitor eliberate de modificarea legilor justiției, ar trebui să fie lăsate să stabilească dacă, într-adevăr, Jandarmeria a acționat corect.
Dăncilă nu are nicio problemă să citească de pe foaie ce a scris un strateg PSD. Dăncilă e proastă. Asta nu ar fi o problemă dacă ar vinde la aprozar în Videle și ar da greșit restul. E fată bună, e proastă dar e fată bună, nu o dau afară, ea nu e genul care fură.
Dar, de fapt, Dăncilă nu e atât de proastă cât este rea.
Mândră.
Vanitoasă.
Țâfnoasă.
Țață.
Slugă obedientă a boernașului de Teleorman.
Cumva îmi aduce aminte de Leana lu nea Nicu. Femeile o urau mai tare ca bărbații. Iar bărbații spuneau că ea l-a distrus pe Ceaușescu. El era om bun, calfă de cizmar, plecat de jos, iubea animalele, făcea sport. Ea? O parvenită, curvă parvenită care l-a otrăvit: omoară-i Nicule pe nemernicii ăștia, că altfel o să te omoare ei pe tine.
Poporu e misogin.
Poporu știe că Eva a luat mărul și a mușcat din el.
Poporul știe că știe că e gol pentru că Eva a luat mărul și a mușcat din el.
Poporul urăște merele și femeile.
Șerpii sunt buni pentru că sunt îmbârligători. Femeile sunt proaste și curioase.
Femeile l-au distrus pe Carol al II lea, pe Ceaușescu, pe Băsescu. Acum pe Dragnea.
Femeile o să distrugă PSD-ul.
Bărbații știu când să se oprească.
Femeile nu.
Viorica Dăncilă e Leana lui Pistol.
Leana nu e moartă, Leana se transformă.
Poporul misogin nu o să iasă cu sapa împotriva bărbaților.
Dar bărbații s-au împuținat. Unde te uiți acum dai de Găbițe, Olguțe, Viorici, Rovane. Prea mult estrogen, colagen, fond de ten prin birourile Puterii.
Uite, sub Iliescu nu au fost femei la putere și ce bine a fost.
Uite, sub Constantinescu nu au fost femei la putere și ce scurt a fost.
Uite, sub Băsescu au venit femei la putere și ce rău a fost. Udrea, Macovei, Kovesi. Au pus prea mult ulei și au tăiat maioneza succesului național.
Dăncilă termină spiciul. Se aud aplauze. Dacă ciulești urechile, de dedesubt se aude hââârșt, hâââârșt. E zgomotul lamei șuriului ascuțit la tocilărie.
Poporul vrea sânge. Și primele capete care vor cădea sunt cele de pe găturile care se ițesc din taiorașe.

Dumnezeu a luat o coastă și a făcut o proastă.
Dăncilă se îndreaptă spre eșafod lingând o înghețată de vanilie în timp ce Tudorel îi șoptește că se spune ieșiafod căci a fost inventat la Ieși. Ea îl crede și spune senină: make a photo?