Archive

Monthly Archives: February 2019

Doru zice să merg la Cluj să vorbesc despre egalitatea de șanse și despre incluziune socială și eu îi spun că aș vrea să vorbesc despre femei în România și el zice perfect, așa să faci.
Și apuc să mă uit pe ce se întâmpla la noi cu gender equality, această boală venerică a sistemului de răsplată a muncii de care România suferă dar nu prea tare, că dacă victima își ține gura și nu zice că o doare sau o ustură sau o mănâncă sau o zgârie, călăul o să continue să facă ce a făcut până atunci, să o bată la tălpi sau cu prosopul ud peste țâțe. Femeile noastre sunt bărbate, nu se plâng. Ele pot să îndure.
Deci, ce vroiam să spun, dacă pe zona de comunicare există niscaiva statistici, pe partea de presă, de jurnalism, nu există nimic. Adică știm că femeile, mai puțin Doina Gradea sau Alina Mungiu Pippidi care nu sunt tocmai femei, genul nu se simte neapărat la ele, femeile deci sunt subreprezentate în management și nu au funcții de conducere în zona editorială.
Sau primesc vreo titulatură, dar aia e onorifică, adică stai matale doamnă aicișa pe ouă, nu te mișca, facem noi cocoșii treaba.
Hai spuneți-mi voi în afară de Ioana Dogioiu de la Ziare.com și, pe vremuri, Gilda Lazăr și Andreea Roșca, vreo femeie ajunsă în fruntea unei publicații care să nu fie revistă de femei?
Și nu veniți cu Jucan, Floriana e pe spălat morți, pe bani. Deci nu se pune că face presă.
Vă rog mult, ajutați-mă să nu mă fac de rușine la Cluj. Spuneți-mi dacă există vreun studiu pe gender equality în presa din România.
Dacă nu e unul, haideți să-l facem.
Cine se bagă?

feher

În județul Vaslui, pe un câmp, o fată este violată până leșină de un grup de tineri absolut heterosexuali. Toți cei 7 violatori au fost crescuți în cupluri unite în fața bunului Dumnezeu, bărbat și femeie. Femeia este ca să-l fuți. Așa zice unguru. Mamele violatorilor numărul 1, 2 și 7 sunt bătute de soți.
Atinse.
Șterse peste bot.
Puse la punct.
Cumințite.
Trimise la locul lor cu un dos de palmă. Poate chiar cu un pumn. Uneori se folosește ciocănelul de șnițele. Alteori trebuie să fii creativ. Poți să o bați cu bara de la mașină.
1987. Undeva, la câteva sute de kilometri, în județul Constanța, o prietenă a maică-mii învață pe pielea ei că trebuie să-și asculte bărbatul fără să crâcnească. Cocoșul cântă aici. Ce cântă? Jazz and blues. Soțul prietenei maică-mii îmi explică, ani mai târziu, că femeile trebuie scărmănate când le mănâncă pielea.
Cum știi că…

View original post 864 more words

Imma are 64 de ani și e pictoriță. Nu trăiește din asta, nu vinde niciun tablou, închiriază camere pe airbnb și este figurantă de profesie, când și când trecând prin spatele actriței principale dintr-o reclamă la suc de mere sau jumulind o găină de cauciuc într-un serial de epocă. Imma îmi spune că în seara asta de la 7 are yoga, zice joga, se duce la joga și se relaxează după o zi în care a avut curs de germană și a fost la shopping, că e sezonul reducerilor.
De ce înveți germană?
Pentru că la una din cele 3 case pe care le are, un apartament în Eixample, buricul modernist al Barcelonei, un altul pe malul mării, înspre Tarragona, și o casă cu grădină la 30 de minute de Barcelona, tot la mare, casa locuită în timpul săptămânii de 4 pisici portocalii, Baltasar, Mariela și încă 2 anonime, deci la casa cu grădină unde sunt Baltasar și Mariela și celelalte două pisici are vecini nemți, frau și her și copiii lui frau și her și verișoarele din Bohum sau de unde or fi și Imma vrea să converseze cu ei în germană, să îi întrebe was machst du? Așa că face curs de germană și dă și test la germană, e ușor panicată, repetă cu voce tare cuvintele și îmi spune că o sufocă articolele, nu știe ce e cu dativu și cu den sau der?
Dar las că merge la joga și își va reveni.
Și mâine are curs de ceramică și seara se duce la dans. Căci face dans modern și face ceramică. Pictează de 2 ori pe săptămână în atelierul ei de pictură, zice: clar trebuie să vii la mine să vezi cum pictez și eu spun sigur că da, sau naturlich.
Sau jawohl.
În dimineața asta am fost la palatul muzicii catalane și în cafenea erau trei doamne de aceeași vârstă cu Imma care pictau cu acuarelă în carnete moleskin, una desenase superb candelabrul, alta trandafirii de ceramică de pe tavan și m-am gândit la bătrânii noștri care sunt prinși de emisiunile de pe Antena 3 și Româniatv (apropo, Imma nu are televizor), sunt prinși în capcana medicamentelor și suplimentelor, antibioticelor și lipiciului de proteză, a reducerilor la hîrtie igienică și tigăi, sunt prinși între mașinile parcate pe trotuar, înțepeniți în trecut, când era mai bine și erau de toate.
Prinși.
Captivi.
Haliți de balenă.
Și îmi amintesc cum acum 15 ani, împreună cu 3 prieteni la Florența, eu 29 de ani, cel mai bătrân dintre ei 35, ne propuneam să ne pensionăm când om ajunge la 40 de ani, să fim isteți și să punem bani între prosoape și să avem milionu, să putem să ne retragem undeva într-o insulă în Grecia, eventual deschidem un băruleț, o cherhana. Și eu scriu, ăstălalt pictează, cu toții facem joga, că este relaxant să faci joga.
Eventual învățăm germană căci sunt mulți nemți care vin în Grecia să mănânce fisch și tzatziki.
Și unde am ajuns?
Unde mă văd peste 15 ani, când o să am vârsta Immei?
Făcând un curs de chineză și tai-chi, mergând seara la tango și dimineața la broderie?
Sau discutând acrobațiile Mirunei de la Românii au talent și costumele lui Rareș Bogdan?

În port sunt yachturi de milioane de euro. Enorme. Albe. Ca niște iceberguri pe care doar bogătașii se pot cățăra, doar ei au bocanci cu crampoane din aur sau din platină sau din diamant, care străpung gheața. Sloiurile sunt trase la mal și peste drum de ele, la 30 de centimetri de ele, întinse pe betonul cheiului portului sunt cearșafuri albe pe care sunt genți gucci false și ghete nike false și curele versace false.
Și nu e nimic adevărat decât sărăcia celor care vând și bucuria camuflării celui care cumpără, încântat că acum va părea bogat, cu ceasul ăsta fals la mână va părea că are un yacht ca ăsta de peste drum.
Și mă gândesc din nou la Imma care merge la cursul ei de ceramică și la cursul ei de germană și la cursul ei de joga și mă întreb ce înseamnă bogăția și dacă există un curs care să ne învețe și pe noi să o simțim.
Dar știu răspunsul. Și el este nu.
Nu există.
Trenul ăsta a plecat de mult din gară și noi o să rămânem săraci indiferent câți de mulți bani o să avem.

Kovesi e proastă.
Kovesi e brelocul lui Băsescu.
Kovesi e putoret de partid.
Kovesi va fi uitată în 18 zile de istorie. E doar o handbalistă în costume de la Miniprix.
Analiști, jurnaliști, ariviști, fripturiști, toți au avut ceva de zis, care mă, e pământ Kovesi, noroc cu Băsescu, e o servitoare de provincie cu tăticu procuror comunist care a torționat cum au făcut torționarii, la flacără cu torțiune continuă, oameni simpli care furaseră șaibe de la partidul comunist că nu mai aveau ce să pună pe masă și puneau șaibe și atunci venea tatăl procuror-torționar al lui Kovesi și îi aresta și îi torționa. Ochi pentru ochi, șaibă pentru șaibă.
Kovesi este nimeni.
De ce vorbim despre ea? Uite că nici oamenii nu au ieșit în stradă să îi ia apărarea. E clar că nu-i nimic de capul ei.
Hm.
Kovesi, această Halep care nu dă mâna cu Firea și nu va primi niciodară cheia Bucureștiului. Nu de altceva, dar nimeni nu vrea ca Kovesi să lase liber Bucureștiul, să-l facă scăpat de la bulăul propriei aroganțe.
Pupsi.

feher

În fata la Cotroceni, oamenii lui Plesoianu si Dragomir s-au strâns sã îl huiduie pe Iohannis. De ce nu apãrã poporul? întreabã iritatã o blondã, norã de securist. De ce o preferã pe Kovesi? Sãracul dulap, abia s-a întors cu halenã de Tenerife, i-a dat douã în falcã Sorineta, nu si-a revenit. Si acum are revolutie sub balcon. A trecut anul, suntem doar mai bãtrâni si mai sãraci.

Asta scriam acum un an.

A fost în piață taximetristul. A protestat, futu-i în gură de mafioți, “dar doamnă, nu e cum vrem noi, e cum vrea ăia puternici, occidentu, rușii, mă-nțelegeți?”
Nu-l înțeleg.
“Păi doamnă, la revoluție au ieșit mai puțini oameni decât acum, mult mai puțini și tot a căzut regimu și l-au împușcat pe Ceaușescu, deci a fost interes să pice comuniștii, mă-nțelegeți? Acum nu e interes, că dacă ar fi, s-ar duce de-a dura toți ăștia cu Dragnea în…

View original post 532 more words

Statul român a lansat o emisiune de obligațiuni după ce băncile nu l-au împrumutat. Statul român vrea să îl împrumutăm noi cu bani să-și ia o chiflă. Statul român s-a gândit că îți vei scoate banii de la bancă unde dobânzile sunt subnutrite și îi vei da banii lui ca să-și plătească parlamentarii și funcționarii și pensia ilegală a lui Ciorbea.
Eu nu vreau să dau bani statului român așa că nu o să-mi scot banii de la bancă, chiar dacă îmi dau doar 1,6% dobândă.
Eu nu vreau să-i dau bani lui Teodorovici și nici lui Vâlcov, nu vreau să mențin un sistem care l-a trimis pe fratele Irinei Tănase la Bruxelles să întărească aparatul român pe timpul președinției Consiliului Uniunii Europene. Nu vreau să finanțez un sistem educațional care a născut monstruoasa coaliție de la Brașov și regulamentul care impune unor elevi să se transfere dacă au o medie mai mică de 8,5.
Nu vreau să pompez bani într-un sistem care plătește medicul cu 4000 de euro pe lună dar care nu este în stare să îl oprească pe același medic să fie un ticălos șpăgar, care nu operează decât după ce este servit cu plic.
Nu vreau să îi plătesc salariu directorului muzeului național de artă, Liviu Constantinescu, cel care a cerut să fie date jos de pe gardul instituției posterele cu numele eroilor morți la Revoluție dar nu a zis pâs când în sala tronului a servit cina Viorica și invitații buretelui din cocul ei.
Înainte să cumpăr titluri de la statul român, cu 8% dobândă cât va fi în curând când disperarea va fi mare, mai bine le dau foc bănuților, ba nu, îi dau înapoi, lui Soroș, să-și cumpere ceva frumos, la Davos.
Atât.
Asta scriam anul trecut.
Noapte bună.

feher

Stânca este roșie, iese ca un genunchi julit de sub fusta junglei verzi. Pădurea pare întinsă pe spate, toropită sub cerul albastru, cu părul udat de apele râului maro în care doamnele rechini au urcat să nască rechini mici. Dacă te trezești la 4 dimineața și vii la marginea apei Mzimvubu poți să le vezi spinările, așa spune James, recepționerul care este gay, alb și surâzător. E interesat de zodii mai mult decât de economie, randul s-a prăbușit azi după ce ANC, PSD-ul sud african, a zis că nu va lua în discuție la congresul pe care îl ține acușica, suspendarea președintelui Zuma. Avem alte lucruri mai importante de vorbit decât soarta președintelui care este oricum pecetluită. Va fi pensionat, își va păstra uriașa avere, vine Ramaphosa, el e bun, e miliardar, nu o să fure.
Japonezii nu mai cumpără obligațiuni sud-africane, exporturile au scăzut, mai sunt 20% rezerve de…

View original post 633 more words

Rodrigo și-a făcut un bar în fostul cuib al unor curve, ultimul loc din tot centrul Palmei unde se vindeau droguri pe măsuță, în fața porții, heroină și cocaină ca portocalele și lămâile, servite pe tăvițe. A lucrat 6 luni, a zugrăvit, a refăcut lemnăria, a reparat țevile și a decorat de capul lui, cine era să-l ajute aici, printre străini, la 11000 de kilometri de casa lui. Căci, desigur acasă, în Argentina, nu se poate trăi. 7 din 10 locuitori ai Palmei de Majorca sunt, zice Rodrigo, argentinieni plecați din praștia corupției din Buenos, se fură cu 6 mâini, ca zeitățile indiene, ca Shiva și Kali, și ultima mână este păstrată ca să stingă lumina.
E întuneric în Argentina, Rodrigo s-a lovit de mobile când a stat 2 ani acasă, a bâjbâit în bezna în care prietenii lui se descurcau perfect, căci orbii în țara văzătorilor sunt superdibaci, știu de exemplu unde poți să găsești un job la stat, să mergi 8 ore la serviciu, să nu miști un deget și să câștigi 2000 de dolari pe lună.
Parandărăt, contracte cu statul suprafacturate, criza nu mai bate la ușă, nu mai este nicio ușă care să reziste crizei atunci când statul te-a lăsat să dormi în câmp.
Rodrigo nu se mai întoarce. Mă întreabă de unde sunt, îi spun și îmi zice: we are both fucked. În România au reușit să vină cu bugetul pe 2019. El a fost făcut de Darius Vâlcov. Despre el, la un simplu search pe net am aflat chestiunile de mai jos. Dacă aș avea bani, aș cumpăra niște panouri pe care să scriu cine este Darius Vâlcov și de ce nu este singur și de ce nu o să scăpăm de Dariuși Vâlcov indiferent ce am face.
Dar nu am atâția bani. Așa că mai beau un vin cu Rodrigo, prinși în tristețea optimistă a omului cu insuficiență renală care mai are doar 49 de oameni în față pe lista de transplanturi de rinichi. Și niciunul nu este Arșinel.

Unu plus unu face 78.
Citesc CV-ul lui Darius Vâlcov. E cusut cu ață roz bombon. A făcut științe economice, ca mine. Dar eu sunt lucrător cu ziua în publicitate-cum zice Ciutacu, iar el este Richelieul PSD-ului.
La 23 de ani eu lucram la ProTv, câștigând 2 milioane de lei pe lună din care îmi plăteam chiria de 100 de dolari, țigările și îmi mai rămâneau bani de cremvuști și muștar Tecuci. La 23 de ani, Darius Vâlcov era uns director general al Băncii Populare pentru Dezvoltare Slatina. BPR a fost copilul unui giga-escroc, Emil Botea, și a dat faliment în 2001.
Zicea Ziarul de Iași pe 1 noiembrie 2001:
Datoriile catre deponenti se ridica la aproape 700 de miliarde lei, iar daca se adauga plata furnizorilor de servicii si datoriile catre stat se situeaza intre 700 si 800 miliarde lei. In acelasi timp, exista creante de 400 miliarde lei sub forma imprumuturilor acordate membrilor cooperatori si alte active a caror valoare contabila se ridica la aproximativ 80 de miliarde lei. BPR are in evidenta 50.000 de creditori.
Darius Vâlcov a stat cuminte în funcția de director general al unei cooperative de credit intrată în faliment până în 2004 când s-a mutat șerif la Octogon SRL, o fabrică de mobilă din Slatina care a făcut în ultimii 10 ani o singură dată un profit de aproape 3400 de lei (în 2008, după ce Vâlcov era deja primarul Slatinei), deși cifra de afaceri umblă la câteva sute bune de mii de lei.
Buuun. Dar să ne întoarcem un pic la epoca directoratului general la BPR, o cooperativă de tip SAFI, FNI, Caritas, care a ruinat zeci de mii de români gușteri, majoritatea votanți PSD, nu-i așa?
Aici scrie cu lux de amănunte genul de piraterie practicat de gașca de la conducerea BPR. Totul se înscrie în tipicul meschinăriilor ticăloase ale reptilienilor puiți de PSD. Mașini vândute cooperativei la prețuri astronomice. Imobile în care managerii locuiau dar care figurau în acte ca sedii ale băncilor. Împrumuturi pe șustache luate de Emil Botea, președintele BPR, cu aprobarea Consiliului de Adminsitrație, vezi bine.
Emil Botea a ajuns în pușcărie, pentru altă escrocherie, nu pentru giga țeapa de la BPR.
Dar de ce e important Botea și BPR?
Pentru că anul trecut vuia presa: Senatorul PNL Florin Citu considera ca, dupa atacul la adresa sistemului bancar, premierul Mihai Tudose ar trebui sa isi piarda functia. Totodata, liberalul sustine ca seful Executivului ar fi comis fapte penale si ca Liviu Dragnea si Darius Valcov ar intentiona sa transforme EXIM Bank intr-o “banca de dezvoltare a PSD”.
Noua generatie de baieti destepti isi face banca, iar cu ajutorul FSDI (Fondul Suveran de Dezvoltare si Investitii, n.red.) isi pune in aplicare proiectele personale, nu pe cele de interes national. Nu mai conteaza ca EXIM Bank a fost creata sa sprijine exporturile romanesti”, sustine Florin Citu.
(ziare.com, 31 august 2017)
Eximbank este condus de Traian Halalai.
Despre acesta, national.ro scria în 2014 următoarele:
Pentru a ajunge presedinte al celei mai mari banci detinute de statul roman, EXIMBANK, postura din care este cel mai bine platit bugetar, cu venituri lunare de peste 30.000 euro, Sorin Halalai si-a ascuns in CV experienta aproape penala acumulata ca angajat al unui infractor de frunte al sistemului bancar romanesc. Caci, fapt mai putin stiut, Halalai a fost o buna perioada de timp angajat al bancherului Botea Ion Emil – condamnat in dosarul Banca Populara Romana. Colaborarea lui Sorin Halalai cu Botea Ion Emil  – fost presedinte al Bancii Populare- s-a derulat in perioada 1999-2007, cand actualul presedinte al EXIMBANK a detinut functia de cenzor la societatea Interbrok SA. Pe langa compania selecta a lui Botea, Halalai a mai colaborat in firma Interbrok SA si cu Popescu Dumitru, unul dintre partenerii lui Sorin Ovidiu Vantu in firmele Gelsor. (tot articolul aici.)
În scandalul numirii la Eximbank intră și Banca Românească și Vlad Stoica, șeful cancelariei primului ministru, pe vremea aceea Victor Ponta.
Traian Halalai a fost propus la șefia Eximbank de Victor Viorel Ponta.
Același Ponta l-a numit pe Vâlcov ministrul finanțelor după ce, în toamna lui 2013, Vâlcov a fost șeful comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru avizarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere din România.
Adică RMCG. Aia de cere acum niște miliarde despăgubiri statului român care a blocat intrarea pe lista UNESCO a Roșiei Montane.
Anul acesta, Ponta a spus la Adevărul Live, că Darius Vâlcov, consilierul Vioricăi Dăncilă, i-a propus şi lui, pe vremea când era prim-ministru, să tranfere banii de la Pilonul II de pensii ( administrat privat) la Pilonul I (administrat de stat).
Unu și cu unu face 78.
Cum zicea Lauryn Hill, everything is everything.
Uneori vedem spatele balenei când iese la suprafață să ia aer. Apoi se scufundă și noi rămânem în bărcuța noastră de cauciuc dând la guvide cu o bucățică de mămăligă. Fără să știm de ce, în minte ni se învârt cuvintele ăstea citite acum 30 de ani într-un caiet de amintiri:
Când se lasă noaptea peste părul tău, să-ți aduci aminte de numele meu.
Darius.