Am vrut să scriu despre prodecanul de la Facultatea de Teologie și credința dumisale că violul soldat cu sarcină presupune că victima a simțit plăcere dar apoi m-am răzgândit când mi-am adus aminte că am fost victima violului ANAF soldat cu sarcina mea de a convinge angajatori și bănci că am plătit suma datorată (dubios calculată de către Administrație) ca să nu mi-o ia din cont de 8 ori, ca la Caritas. Și nu, nu am simțit nicio plăcere în timpul violului, în ciuda sarcinii.
Și mi-am dat seama că e normal ca prodecanul să gândească așa, ce explicație mai bună există decât plăcerea resimțită de violat/ă când te uiți cum îi îndurăm pe nemernicii ăștia să ne-o tragă de 30 de ani așa cum o fac.
De câte ori ați văzut un popă, politician, funcționar public fugărit cu sapa în mână de poporu tăvălit în porumbiște?
Azi am fost la ANAF să îmi iau dovada că am plătit poprirea. În 6 minute am văzut 3 oameni umiliți cu seninătate de răspunsurile brutale: nu la noi, de unde să știu eu, nu am cum să vă ajut, faceți loc, următorul. Toți au plecat cu pungile lor cu hârtii, blestemând frustrați, dar niciunul nu a băgat mâna prin geamlâcul decupat în sticla ghișeului la 1,2 metri de sol, să tragă funcționara de gușă afară ca pe-un bursuc încăpățânat, nah, acum ești în poieniță, spune-mi tu cum pot să îmi recuperez timpul pierdut dansând Perinița la concursul vostru de table.
Până când un popă sau un politician sau un funcționar nu va fi mângâiat cu o ghioagă pe spinare, ei cu toții vor crede că ne place să fim violați și ne-o vor băga până-n inimă și când îi vor simți bătaia agitată vor spune că e clar că aritmia este dată de extazul erotic.