As Salaam Alaikum, creștinii mei

Taică-miu nu mai doarme. Spune că se trezește sufocat de frică. Caută aer cu gura căscată și ochii ieșiți din orbite dar aerul se ascunde de el, după dulap și mașina de cusut. Visez că mă cară cu izoleta, spune. Și eu mă bucur. Asta înseamnă că va sta dracului, în casă.
Maică-mea trece pe deasupra conversației cu un avion din care toarnă vorbe stropite cu apă oxigenată. Și ea visează numai morți dar asta nu înseamnă că nu trebuie să meargă la piață să ia o scăricică și ridichi proaspete.
Băi, tu ești nebună, stai în casă!!!!
Ce-ai dragă, mai bine ți-ai vedea de treaba ta, la voi sunt 16.000 de morți. Aici nici 300. Nu-mi spune tu mie ce să fac, am grijă, am mănuși, am de toate.
Virusul nu se vede, e mic, mic, mic, mic, mai mic ca ajutorul pe care ți-l pot da eu de aici dacă, Doamne ferește, ajungi la spital. Gândește-te că taică-miu e hipertensiv, cardiac și amândoi sunteți supraponderali.
Eu nu am nicio treabă, maică-mea mi-a dat doi ani să sug, am imunitatea beton, sunt fată de la țară.
O să-l omori pe ăla de lângă tine.
Drac mort ai văzut? Mai bine spune-mi, ai bani?
Nu. Trimite-mi tu 10.000 de euro.
Păi de unde să am eu atâția bani?
Vinde mormintele, oricum o să vă ardă, cine dracu să vă-ngroape dacă vă curățați de covid?
Frate-tău.
Mai bine vorbește cu el să vă ia ridichi și scăriță.
Nu știe el de unde.
Păi dăi o listă de magazine.
Nu am încredere în el. Mă duc eu, știi că e nepriceput.
Hopa Mitică. Indiferent din ce poziție îi lași să cadă, oamenii ăștia au o bilă în ei care nu le dă voie să se răstoarne. Se bălăngăne așa, cu picioarele pe după gât, cu mâinile încolăcite la piept, ghionturi, bobârnace, pumni în gură, nimic nu-i dă peste cap.
Arafat face o treabă excelentă, Iohannis e frumos, militarii țin totul sub control. Dacă nu ar fi tinerii ăștia ticăloși care tabără pe tine la supermarket, se suie peste noi, bătrânii, la rând, totul ar fi perfect. Dar nimeni nu are respect.
Taică-miu despică peretele de vaiere. Spune că, de fapt, moșii sunt ăia care te năpădesc.
Unul, zice, își pusese lucrurile pe bandă și la fiecare 5 secunde venea din dreptul casei către capătul benzii, păzind, supraveghiind, patrulând cumpărăturile. Stai domle la 2 metri distanță, a urlat taică-miu la el, ți-e frică să nu-ți fure cineva ceva de pe bandă?, și dacă da, nu le-ai plătit, deci nu pierzi nimic, ce-i cu tine?

Hoți. Toată lumea fură. Curent, idei, mere verzi, bani, medicamente, la cântar.
Realitatea românească e formată din 51% hoție.
Apoi e foamea, 48%. Mațe zgomotoase, grăsimi canceroase, pofte imperioase.
Ridichi proaspete.
Prea mulți ani au curs fără ridichi proaspete ca să-ți permiți să mai ratezi o primăvară.
1% sunt aroganțe.
Frate-miu o sună pe maică-mia.
A plecat Crina (n.a. soața lu frate-miu)?
Da.
Ai ce să mănânci?
Da.
Bine, atunci să ai grijă să-ncui ușa.

Foame și hoți.
Virusu, dă-l în pizda mă-sii. Nu ne-a omorât pe noi Ceaușescu, nu ne face covidul, Doamne ajută.
Citesc declarația lui Constantin Necula, unul dintre stâlpii BOR. Alături de alți 4 prelați, vorbește despre bisericile închise de Paști și cum se organizează fiecare religie în parte. Necula e singurul care sună a ne-creștin. Are un ton amenințător, de pește care s-a săturat să le spună curvelor că nu e bine să fie enervat, el e un om bun dar să nu-l calce pe nervi, că le sparge botul.
E singurul care dă sfaturi la un click distanță de aroganță în chinuite încercări de a ascunde disprețul pentru judecata bietului credincios.

Oficierea slujbelor fără credincioși nu este clar o normalitate, ci un act de ascultare față de stat și sper ca acest lucru să fie înțeles și de cei care au comentat împotriva liniștii și culturii ascultării din Biserică. Sper ca atunci când revenim la normalitate lucrul acesta să nu fie uitat, ci socotit ca un răspuns de criză la o situație de criză.
Nu sunt lucruri mărețe, nu e nimic spectaculos în a fi creștin însă creștinismul este o formă de jertfire permanentă, de viață continuă. Eu aș crede că zilele acestea unul dintre lucrurile legate de postire este curățarea listei de Facebook, evitarea judecăților, atenția de a nu intra în bârfe, fie ele și online, pentru a rămâne mereu cu pieptul gata să-l primească pe Hristos. Toate aceste zile petrecute acasă ne îngăduie să ne apropiem de El.

E atât de multă lipsă de Dumnezeu în ce spune omul BOR-ului încât nu ai cum să nu te temi, cum spune maică-mea, să lași ușa deschisă.
Cu un stat hoț și o biserică iritată, cum să nu te-nchini la un medic palestinian-sirian și la ridichiile proaspete?
Măcar din aroganță.

1 comment
  1. eugen chirovici said:

    Ridichile, nu ridichiile, CHI-LE, nu CHI-I-LE – știţi dvs., mie puteţi să-mi fluturaţi și-un tramvai, că tot la ridichi…
    În rest, iubesc, ADOR cărţile și textele dumneavoastră!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: