Conspirația mersului înainte

Azi, 3 mai, e ziua mondială a libertății presei.
Ieri, 2 mai, m-am uitat la filmulețele EuRoPandemic, făcute de dela0.ro cu Vagabond fims despre România în vremuri de Covid.
Jurnaliștii au mers la Nădlac, într-un sat de lângă Timișoara, în Câmpulung Moldovenesc.
Rugină. Ruine. Rumânia.
Ca un boxer terminat de lovituri care totuși găsește putere să se mai ridice o dată, deși antrenorul îl sfătuiește să rămână acolo, jos, unde l-a aruncat upercutul destinului, țara noastră nu știe când să ridice mâna și să accepte că a pierdut.
Noi am pierdut.
În filmulețul numărul doi din EuRoPandemic, gravitatea comorbidităților de care suferim ca nație este atât de evidentă că-ți dau lacrimile. Eroul nostru, omul cu mască trimis de Primărie să stropească holurile blocurilor din Câmpulung, se ferește să stropească cu clor și să păteze “ușile frumoase” ale locatarilor, camera face un pan și arată ușile frumoase care de fapt sunt niște capace de cavou lăcuite, o cârcă de bani au costat, clar, și-au rupt românii spinările culegînd sparanghel în Anglia sau Germania ca să trimită acasă bani și să-și ia uși d-ăstea, de boieri. A meritat, uite, au câștigat respectul omului de la Primărie care recunoaște frumosul, îl protejează căci se teme de jupânul care și-a permis o ușă ca asta chiar dacă știe că nu-i vreun conte dacă totuși stă în cei 48 de metri pătrați ai unui apartament construit după planurile unui torționar sovietic, strâmb, îngust, întunecos.
Bătrâne ies prin ghișeurile balcoanelor închise cu geamuri de autobuz, transformate acum jde ani în cămări și debarale, se uită-n gol și golul se uită la ele.
Ne rugăm la Dumnezeu să le dea minte celor care ne conduc ca să ne scoată din nenorocire, spune o băbuță. Dacă nouă ne e bine, lor le e bine, declamă deși în mod evident ei nu îi este bine dar politicianului român îi este foarte bine. Chiar și Pimen își revine în timp ce bărbatul care a fost dus la București împreună cu el, cu 40 de ani mai tânăr ca Înalt Prea Sfințitul, a murit.
Bătrâna nu a găsit de cumpărat măști.
Nici nu se așteaptă să aibă de vânzare la farmacie.
Și-a cusut ea din cămăși, din șorțuri, are 10 măști acum și își mai face.
Furtunul omului care spală coridioare ferind ușile frumoase se sparge. Îl taie, îl peticește, pune o sârmă, mergem înainte.
Totul este înjghebat, dres, cârpit.
DIY.
Doar ușile frumoase și medicamentele sunt originale.
Ei și ce?
Nu zicea și Baiazid că nu te-mpiedici de un ciot?
Mergem înainte și nu ne uităm înapoi. Dacă ne-am uita, ne-am da seama că ne-nvârtim în cerc.
Azi e ziua libertății presei și prietenii mei jurnaliști nu au nimic de sărbătorit.
Singura libertate a presei din România este aceea de a se retrage sub un dud, să crape. Într-o țară care trăiește în minciună, nimeni nu-i interesat de adevăr.
Mergem înainte.
Acum 3 ani am scris postul de mai jos.

Conspirația mersului înainte
Șoferul zice privind coloana de 30 de mașini de la stop: Ce să facem, mergem înainte.
A tăcut până acum și absurditatea ieșirii din muțenie cu o astfel de frază mă face să mă uit la el. E de vârsta mea, până în 45 de ani.
-Unde mergem înainte?
Suntem prinși în pumnul traficului, gândăcelul Elenei Farago.
-Mergem înainte cu ăștia pe care îi avem.
Vorbim despre politicieni. Despre candidații la Primărie.
-Cu cine votați?
Nu știe, să vadă ce se oferă pe tarabă.
Șoferul nu e fan Piedone, a furat și ăsta de l-a luat dracii, dar măcar a întors ceva bani, a ieșit pe stradă, a văzut că se mătură, nu ca Vanghelie-Care Este, are două clase și a ocupat un post pe care nu îl merita și nici nu a vrut să se dea la o parte.
-D-asta nu merge nimic în țara asta, pentru că peste tot sunt oameni care au fost aduși de neamuri, de rude, și băgați pe posturi și nu știu cu ce se mănâncă treaba. Ca Pițurcă la echipa națională, că se știa că dacă dădeai bani, te selecționa în echipă și d-aia am ajuns ciuca bătăilor. Eu vă zic, Piedone măcar a făcut ceva până să-i însceneze povestea cu Colectiv. Că știți că a dispărut poza aia care arăta că a luat foc stâlpul la 1 metru jumate mai jos de locul unde a prins artifica.
Șoferul știe că s-a dat cu gaz otrăvitor în club pentru că doi tineri îndrăgostiți, prieteni ai lui, care mereu s-au tratat cu respect, au fost în acea seară la Colectiv și s-au înjurat ca la ușa cortului. Gaz otrăvitor, să amețească oamenii, să îi facă agresivi, să se calce în picioare.
Totul a fost gândit dinainte.
Pentru șoferul cu comportament oximoronic, încurcătura de la Colectiv e clară: a fost o conspirație ca să fie dat jos Ponta, nu ați văzut zâmbetul lui Iohannis când l-a avut la mână?Totul e jonglat de marile clanuri, acolo, sus, în stratosfera politicii unde plutesc neamurile umflate cu heliu, atât de sus încât rachetele sol-air nu ajung.

Și noi, noi mergem înainte, ce să facem?
Resemnare și neputință.
Și lipsă de noroc. Că mama lui a fost săracă și tatăl lui i-a părăsit și a trebuit să muncească de la 16 ani iar prietenii din cartier îl strigau “băăăi, muncitorule!!!”
Mergem înainte.
Oftează. Oprim în fața unei case superbe de pe lac de la Snagov. E a nepoatei lui I.G.Maurer.   E casa de vacanță, celelalte sunt în București, Franța și Elveția. De unde a avut bani? Pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii!

Mergem înainte.
Și în cerc. Ne învârtim pe aceeași pistă incapabili să ieșim din buclă. Înainte este totodată înapoi și poate ar fi mai bine să ne oprim dracului din mersul ăsta și să dormim 100 de ani, poate cresc buruienile și ne rătăcim, pierzând traiectoria destinului nostru istoric prestabilit.